ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2477/2021

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2021

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 243 din 8 iunie 2021, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a admis excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată din oficiu. A respins cererea de revizuire formulată de A., prin mandatar B. împotriva încheierii de îndreptare eroare materială din 12 februarie 2020 pronunțată de aceeași curte de apel în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimatele C. și D., ca inadmisibilă.

Împotriva încheierii de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 și art. 41 alin. (1) C. proc. civ., ce nu există și nu este menționată în decizia nr. 242 din 8 iunie 2021, a declarat recurs A., prin mandatar B..

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, la 4 octombrie 2021, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, iar completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 5 octombrie 2021, comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod și a acordat termen la 17 noiembrie 2021, în camera de consiliu, fără citare părți.

La 25 octombrie 2021, a fost înregistrat punctul de vedere la raport depus de recurentă, prin care s-a susținut netemeinicia și nelegalitatea acestuia și s-a formulat excepția de nulitate absolută a raportului.

Recurenta a considerat că admisibilitatea recursului a fost greșit analizată prin prisma art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în condițiile în care trebuia avut în vedere art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată.

La 17 noiembrie 2021, recurenta a depus note scrise prin care a solicitat admiterea recursului declarat împotriva încheierii de respingere a sesizării Curții Constituționale.

II. Considerentele Înaltei Curți

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului.

În cauză, se constată și incidența art. 513 alin. (5) C. proc. civ., care stipulează în sensul că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

Prin decizia nr. 243 din 8 iunie 2021, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a încheierii de îndreptare eroare materială din 12 februarie 2020 pronunțată de aceeași curte de apel.

Prin respectiva încheiere a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de îndreptare a erorii materiale din cuprinsul deciziei nr. 468 din 24 septembrie 2019 a Curții de Apel Ploiești, decizie prin care au fost respinse, ca inadmisibile, recursurile declarate de reclamanta A. împotriva deciziilor nr. 7 din 15 ianuarie 2019 și nr. 240 din 2 aprilie 2019 ale Tribunalului Dâmbovița.

Întrucât decizia nr. 468/2019 este pronunțată de o instanță de recurs, fiind definitivă, încheierea prin care s-a soluționat cererea de îndreptare eroare materială are același regim juridic, potrivit art. 446 C. proc. civ., în ceea ce privește exercițiul căilor de atac, respectiv nu este supusă recursului.

Față de dispozițiile legale menționate, decizia nr. 243 din 8 iunie 2021 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, nu este supusă recursului, iar exercitând calea extraordinară de atac, partea nu s-a conformat unei condiții specifice de admisibilitate a acestuia.

În ceea ce privește susținerea recurentei potrivit căreia a declarat recurs împotriva unei încheieri de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 și art. 41 alin. (1) C. proc. civ., se constată că o atare soluție nu se regăsește în cuprinsul deciziei nr. 243/2021, aspect care este, de altfel, recunoscut de către parte.

Față de cele reținute, se constată că recursul împotriva deciziei din apel nu este admisibil, în soluționarea acestuia urmând a se face aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în vigoare la data înregistrării dosarului pe rolul instanței și nu prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, invocate de recurentă, a căror incidență nu își găsește justificare în cauză în lipsa unei soluții de respingere a cererii de sesizare a Curții Constitționale cu o excepție de neconstituționalitate.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Cum recursul de față înfrânge această regulă a procedurii civile, el se privește ca inadmisibil și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A., prin mandatar B. împotriva deciziei nr. 243 din 8 iunie 2021 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 noiembrie 2021.