ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2025

Deliberând asupra căii de atac de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1003/A din 24 iunie 2025 pronunțată în dosarul nr. x/2025 de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 415 alin. (1) din C. proc. pen. s-a luat act de retragerea apelului formulat de apelantul A. împotriva sentinței penale nr. 374 din data de 04.04.2025, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, secția penală în dosarul nr. x/2025.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. apelantul a fost obligat la plata sumei de 800 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. cheltuielile constând în onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 753 RON, au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut că prin sentința penală nr. 374 din data de 04.04.2025, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, secția penală, în dosarul nr. x/2025, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. cu privire la încheierea penală din 18.03.2022 a Judecătoriei Sectorului 1 București, pronunțată în dosarul nr. x/2022, definitivă.

S-a reținut că cererea vizează un dosar care nu îl privește pe revizuent, fiind formulată cu rea-credință.

Împotriva acestei hotărâri, revizuentul A. a formulat apel, iar la data de 11.06.2025 a transmis o cerere prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul disp. art. 364 alin. (4) din C. proc. pen., cu mențiunea că își retrage calea de atac formulată .

Văzând dispozițiile art. 415 din C. proc. pen., conform cărora "până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, persoana vătămată și oricare dintre părți își pot retrage apelul declarat", Curtea de apel a lua act de retragerea apelului formulat de apelantul A. împotriva sentinței penale nr. 374 din data de 04.04.2025, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, secția penală în dosarul nr. x/2025.

Împotriva deciziei penale nr. 1003/A din 24 iunie 2025 pronunțată în dosarul nr. x/2025 de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a formulat cale de atac apelantul-revizuent A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 29.07.2025, fiind acordat termen de judecată la data de 15.10.2025, când s-a dispus amânarea față de împrejurarea că procurorul nu a participat la soluționarea cauzei, nefiind o cauză care să justifice urgența, având în vedere Hotărârea nr. 2 adoptată în Adunarea generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 26 august 2025, fiind acordat termen la 26.11.2025, termen la care au avut loc dezbaterile.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a pus în discuție excepția inadmisibilității căii de atac, fiind formulată împotriva unei hotărâri definitive.

Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității căii de atac declarate de apelantul-revizuent A., Înalta Curte constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de control al hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Potrivit art. 459 alin. (7) teza finală din C. proc. pen.: sentința prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea, iar, conform art. 370 alin. (2) teza I din C. proc. pen.: Hotărârea prin care instanța se pronunță asupra apelului, recursului în casație și recursului în interesul legii se numește decizie.

În conformitate cu prevederile art. 551 pct. 3 din C. proc. pen., hotărârile primei instanțe rămân definitive la data retragerii apelului sau, după caz, a contestației, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de apel sau de introducere a contestației.

Din interpretarea dispozițiilor art. 459 alin. (7) raportat la art. 370 alin. (2) teza I coroborate cu art. 551 pct. 3 din C. proc. pen., rezultă că hotărârea prin care instanța respinge apelul împotriva sentinței prin care se soluționează o cerere de revizuire este definitivă, nemaifiind supusă căilor de atac.

Astfel, prin decizia penală nr. 1003/A din 24 iunie 2025 pronunțată în dosarul nr. x/2025 de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-a luat act de retragerea apelului formulat de apelantul A. împotriva sentinței penale nr. 374 din data de 04.04.2025, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, secția penală în dosarul nr. x/2025, această hotărâre fiind definitivă.

Prin urmare, apelantul-revizuent A. a exercitat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, învestind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unui al doilea apel neprevăzut de legea procesual penală, ceea ce încalcă principiul legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele expuse, Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de apelantul-revizuent A. împotriva deciziei penale nr. 1208/A din data de 16 iulie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2025.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul-revizuent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-revizuent A., în cuantum de 377 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de apelantul-revizuent A. împotriva deciziei penale nr. 1003/A din data de 24 iunie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2025.

Obligă apelantul-revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-revizuent A., în cuantum de 377 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2025.