ÎCCJ, Secția penală, decizia din 28.01.2026 — cale de atac împotriva sentinței nr. 1540/2024 a Tribunalului București

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată în cauză de revizuentul A., constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1540 din data de 11 decembrie 2024, pronunțată de Tribunalul București - secția I Penală, în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 1387/25.11.2020 a Tribunalului București - secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 821/A/25.06.2021 pronunțată de Curtea de Apel București - secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2018. În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat revizuentul la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel revizuentul A.. Prin decizia penală nr. 791/A din data de 15.05.2025 pronunțată de Curtea de Apel București - secția I Penală, în dosarul nr. x/2024, conform art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de către apelantul-inculpat A. împotriva sentinței penale nr. 1540/11.12.2024 pronunțată de către Tribunalul București - secția I Penală, cu obligarea apelantului la plata sumei de 400 de RON reprezentând cheltuieli judiciare. v Împotriva acestei decizii, nr. 791/A din data de 15.05.2025 pronunțată de Curtea de Apel București - secția I Penală, la data 08.09.2025, data poștei, revizuentul A. a formulat recurs în casație, în termenul prevăzut de art. 435 C. proc.

pen. În esență, în cuprinsul cererii, inculpatul revizuent A. a menționat că în temeiul art. 433, 434 C. proc. pen. formulează recurs în casație împotriva deciziei penale nr. 791/A din data de 15.05.2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr. x/2024, în drept, invocând dispozițiile art. 438-440 C. proc. pen.. A susținut inculpatul că se impune aplicarea art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., urmând a se dispune admiterea recursului în casație, casarea hotărârii și achitarea sa, arătând în esență faptul că persoanele vătămate au făcut afirmații mincinoase influențând astfel soluția pronunțată. Cererea de recurs în casație fiind înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța supremă a dispus trimiterea acesteia către Curtea de Apel București, prin adresa nr. x/10.09.2025, pentru a se urma procedura prevăzută de art. 439 alin. (2) din C. proc.

pen., dosar. Curtea de Apel București a dispus comunicarea recursului în casație către parchet și părți, conform art. 439 alin. (2) C. proc. pen., conform dovezilor de comunicare aflate la dosar. După îndeplinirea procedurii de comunicare, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție și înregistrat pe rolul secției penale a acestei instanțe la data de 12.01.2026, când, Înalta Curte a stabilit termen la data de 28.01.2026 pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen., dată până la care, de asemenea, a fost întocmit raportul asupra recursului în casație de față.

v Înalta Curte verificând cerințele legale pentru admiterea în principiu a cererii de recurs în casație, constată că acestea nu sunt îndeplinite pentru următoarele considerente: În intenția de a răspunde cerințelor jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și de a se conforma prevederilor Convenției, în privința asigurării celerității procesului penal prin desfășurarea acestuia într-un termen rezonabil, actualul legiuitor român a reconfigurat sistemul căilor de atac, reducând numărul gradelor de jurisdicție. În acest context, noua legislație procesual penală prevede o singură cale de atac ordinară, și anume apelul, recursul devenind astfel o cale extraordinară de atac, sub denumirea de "recurs în casație", exercitat doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate.

Recursul în casație urmărește asigurarea unei practici unitare la nivelul întregii țări. Prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, a cărei soluționare este numai în competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, este analizată conformitatea hotărârilor definitive atacate cu regulile de drept, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege. Legiuitorul a prevăzut expres hotărârile ce pot fi atacate pe calea recursului în casație, precum și cele care nu sunt supuse acestei căi extraordinare de atac. Astfel, dispozițiile art. 434 alin. (1) și (2) C. proc. pen. stabilesc cu privire la hotărârile care pot fi atacate cu recurs în casație, respectiv sfera hotărârilor împotriva cărora nu se poate exercita calea extraordinară de atac a recursului în casație, iar art. 436 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen. reglementează că inculpatul poate formula recurs în casație în ceea ce privește latura penală și latura civilă, împotriva hotărârilor prin care s-a dispus condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei ori încetarea procesului penal. În speță, revizuentul A. a formulat cerere de recurs în casație împotriva deciziei penale nr. 791/A din data de 15.05.2025 pronunțată de Curtea de Apel București - secția I Penală, în dosarul nr. x/2024, prin care, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 1540/11.12.2024 pronunțată de către Tribunalul București - secția I Penală, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de acesta.

Astfel, decizia recurată - nr. 791/A din data de 15.05.2025 pronunțată de Curtea de Apel București - secția I Penală, în dosarul nr. x/2024, - nu face parte din categoria hotărârilor împotriva cărora se poate exercita recurs în casație, fiind îndreptată împotriva unei decizii prin care s-a respins ca nefondat apelul formulat împotriva unei sentințe pronunțate în revizuire, nefiind așadar respectate prevederile art. 434 alin. (1) C. proc. pen. și nici cerințele prevăzute de art. 436 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., constatându-se că în cauză nu a fost formulat un recurs în casație împotriva unei hotărâri prin care a fost soluționat fondul cauzei prin pronunțarea unei soluții de condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei ori încetare a procesului penal.

Mai mult, se constată că, în cuprinsul cererii de recurs în casație, nu este indicat niciun caz de casare pe care se întemeiază recursul în casație, nefiind îndeplinită nici cerința prev. de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 438 alin. (1) C. proc. pen. Potrivit dispozițiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen., cu titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1), (2) și 6, art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație. În consecință, verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate cerute de lege în conținutul art. 440 C. proc.

pen., față de cele anterior reținute, Înalta Curte constată că, în speță, cererea de recurs în casație formulată de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 791/A din data de 15.05.2025 pronunțată de Curtea de Apel București - secția I Penală, în dosarul nr. x/2024, nu respectă dispozițiile prevăzute de art. 434 alin. (1), art. 436 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., întrucât decizia recurată nu face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casație și de asemenea, cererea de față nu respectă nici condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. coroborat cu art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Astfel, având în vedere că recursul în casație se poate exercita numai în condițiile strict și limitativ prevăzute de legiuitor, iar în speță, așa cum s-a arătat anterior, revizuentul A. a formulat calea de atac împotriva unei hotărâri care nu se încadrează în sfera celor vizate de legislația în materie, Înalta Curte constată că recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității acestora și din acest motiv apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Pentru aceste considerente, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibilă cererea de recurs în casație formulată de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 791/A din data de 15.05.2025 pronunțată de Curtea de Apel București - secția I Penală, în dosarul nr. x/2024.

Față de soluția dispusă, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga revizuentul la plata cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de revizuentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 791/A din data de 15 mai 2025, pronunțate de Curtea de Apel București - secția I penală, în dosarul nr. x/2024. Obligă revizuentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 ianuarie 2026.