ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 24 mai 2022

Deliberând asupra apelului declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 47/F din data de 10 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2021, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 47/F din data de 10 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. formulată de revizuentul inculpat A. împotriva sentinței penale nr. 139/F/27.07.2017 a Curții de Apel București, secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 114/A/13.04.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțate în dosarul nr. x/2016. În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. și a fost obligat revizuentul inculpat la plata către stat a sumei de 500 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 27 octombrie 2021, sub nr. x/2021, revizuentul inculpat A. a solicitat revizuirea deciziei penale nr. 114/A din data de 13.04.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016.

Revizuentul inculpat A., prin cererea sa, a solicitat admiterea în principiu a cererii de revizuire și, în urma rejudecării, achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. sau, în subsidiar, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., pentru infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

În drept, revizuentul inculpat și-a întemeiat cererea de revizuire pe disp. art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., în sensul că s-au descoperit fapte și împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanța de apel, situație care a dus la o hotărâre de condamnare netemeinică.

La termenul de judecată din 10 martie 2022, Curtea a pus în discuție admisibilitatea cererii de revizuire, potrivit dispozițiilor art. 459 din C. proc. pen.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut că potrivit art. 452 alin. (1) din C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă, cazurile de revizuire fiind prevăzute expres și limitativ de art. 453 alin. (1) lit. a)-f) din C. proc. pen.

În etapa admisibilității în principiu, instanța verifică doar regularitatea formală a cererii de revizuire, nu și temeinicia ei. Instanța trebuie să verifice, conform art. 459 alin. (3) lit. e) din C. proc. pen., dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea. Textul nu definește sintagma "temeiuri legale", dar din coroborarea tuturor dispozițiilor legale care reglementează procedura rezultă că ele se referă la motivele/cazurile de revizuire arătate de art. 453 din C. proc. pen., deoarece numai constatarea incidenței unuia dintre acestea permite desfășurarea în continuare a procedurii în vederea anulării hotărârii și pronunțarea alteia noi. Finele de neprimire reglementat de art. 459 alin. (3) lit. e) din C. proc. pen. trebuie analizat prin raportare la cazul de revizuire invocat de petent, respectiv art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Pentru a susține cazul de revizuire instituit de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., faptele sau împrejurările (fapte probatorii) descoperite trebuie să fi fost necunoscute instanței la data judecării cauzei și să ducă, singure sau prin coroborarea cu alte probe, la dovedirea netemeiniciei hotărârii prin care s-a dispus achitarea, condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau încetarea procesului penal, ceea ce presupune pronunțarea unei soluții diametral opuse celei care a fost dispusă prin hotărârea a cărei revizuire se cere. Probele trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă prin care se administrează probe deja cunoscute, adică probele propriu-zise, ca elemente de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, și anume orice întâmplare, situație care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de încetare a procesului penal sau de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei ori de amânare a aplicării pedepsei. Este inadmisibil ca pe calea revizuirii să se prelungească probațiunea prin folosirea de noi mijloace de probă pentru fapte stabilite anterior. Nu se poate ajunge, astfel, pe calea revizuirii la reinterpretarea probatoriului administrat în cauză sau la suplimentarea probațiunii, pe aspecte de fapt avute în vedere de instanța sau instanțele ce au judecat cauza.

Așadar, s-a menționat că pentru a fi incident cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. este necesar ca faptele și împrejurările noi să fi preexistat hotărârii atacate, doar că ele nu au putut fi cunoscute de instanță, indiferent din care motiv. Descoperirea lor ulterioară și invocarea pe calea revizuirii are drept scop evidențierea unor erori de fapt, produse în judecata inițială din cauza necunoașterii respectivelor împrejurări, astfel încât noua situație să conducă la anularea hotărârii contrare legii. Dacă faptele pretins a fi noi au fost cunoscute și evaluate judiciar de către instanțele învestite cu judecarea fondului cauzei, revizuirea este inadmisibilă, întrucât instanța de revizuire nu este o instanță de control judiciar, care să poată cenzura statuările instanțelor de fond, ci o instanță extraordinară a cărei analiza se limitează la erorile judiciare săvârșite în amonte.

În niciun caz, însă, revizuirea nu poate fi tratată ca un apel deghizat, urmărindu-se, de fapt, substituirea unei analize efectuate deja de către instanțele legal investite cu fondul cauzei.

Analizând faptele/împrejurările noi invocate de revizuentul inculpat în legătură cu infracțiunea de spălare de bani, Curtea a observat că din înscrisul depus la dosar rezultă că "pe contul număr x având titular B. nu au fost efectuate tranzacții de către dumneavoastră (de către A.), în calitate de împuternicit".

Or, contrar susținerilor revizuentului inculpat A., faptul că nu s-au efectuat tranzacții pe acest cont de către acesta, în calitate de împuternicit, nu are nicio influență asupra situației de fapt stabilite cu autoritate de lucru judecat. Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut în apel că sumele de bani obținute din fapta de luare de mită, cu bună știință, au fost transferate într-un cont bancar controlat de către inculpatul A. (nefiind reținut în considerentele deciziei penale că revizuentul a efectuat tranzacții în calitate de împuternicit pe contul menționat), ulterior realizând mai multe investiții imobiliare în România și Spania pe numele altor persoane, în scopul ascunderii originii infracționale a banilor și identitatea beneficiarului real al folosului, dar și a naturii reale a plății acestor sume.

Prin urmare, Curtea a apreciat că din probele administrate în fața instanței de revizuire, nu rezultă că faptele și împrejurările invocate sunt apte să modifice situația de fapt reținută cu autoritate de lucru judecat și cu atât mai puțin să tindă la dovedirea netemeiniciei hotărârii pronunțate în cauză, singure sau în coroborare cu alte probe.

Față de aceste considerente, Curtea, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul inculpat A. împotriva sentinței penale nr. 139/F/27.07.2017 a Curții de Apel București, secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 114/A/13.04.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțate în dosarul nr. x/2016. În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat revizuentul inculpat la plata către stat a sumei de 500 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel revizuentul A..

În esență, a apreciat că sunt îndeplinite condițiile art. 459 din C. proc. pen. și că poate fi admisă în principiu cererea de revizuire, urmând a fi admisă și pe fond. A mai precizat că motivul de revizuire este cel prevăzut de dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. și, totodată, că adresa a fost emisă ulterior pronunțării hotărârii definitive, iar prin această adresă se atestă fapte și împrejurări care au avut loc în perioada 2008 - 2010, reținută ca fiind perioada săvârșirii faptei.

Examinând apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 47/F din data de 10 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Prealabil analizării apelului formulat, Înalta Curte va nota limitele și specificul căii de atac a revizuirii, astfel cum sunt definite în cuprinsul dispozițiilor art. 452-459 din C. proc. pen., norme care statuează că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Din coroborarea dispozițiilor art. 453 (cazurile de revizuire), art. 455 (persoanele care pot cere revizuire), art. 459 (admiterea în principiu) din C. proc. pen. rezultă că revizuirea este o cale extraordinară de atac ce privește exclusiv hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, în acest sens fiind și Decizia nr. 42 din 14.02.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 9 judecători, decizie prin care s-a statuat că pot fi atacate cu revizuire numai hotărârile definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei, prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, cererea de revizuire îndreptată împotriva altei hotărâri definitive fiind inadmisibilă. Această decizie își păstrează valabilitatea și în raport de dispozițiile noului C. proc. pen., cazurile de revizuire prevăzute la art. 453 și art. 465 din noul C. proc. pen. reluând în esență cazurile de revizuire din legea veche.

Aplicând aceste considerații teoretice la speța dedusă judecății, Înalta Curte constată că revizuentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței penale nr. 139/F din 27 iulie 2017 a Curții de Apel București, secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 114/A din 13 aprilie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțate în dosarul nr. x/2016, solicitând, în esență, să se constate incidența cazului de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. și să se dispună achitarea sa în temeiul art. 16 lit. a) și în) subsidiar art. 16 lit. c) din C. proc. pen., întrucât au apărut elemente noi care nu au fost cunoscute de instanță cu ocazia judecării fondului, respectiv adresa din 07.05.2021 emisă de C. S.A..

Cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. privește situația când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

Conform art. 453 alin. (4) din C. proc. pen., cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal.

Așadar, pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., trebuie să fie descoperite fapte sau împrejurări (fapte probatorii) noi, necunoscute de către instanță la data judecării cauzei care să ducă, singure sau prin coroborarea cu alte probe la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare, ceea ce presupune pronunțarea unei soluții diametral opuse celei care a fost dispusă prin hotărârea a cărei revizuire se cere.

Prin urmare, potrivit temeiului de drept invocat, trebuie să fie noi faptele sau împrejurările invocate, de natură a stabili existența unei erori judiciare și de a conduce la o altă soluționare a cauzei. Or, aspectele invocate de apelantul revizuent A. se referă la înscrisul emis de C. nr. 311/07.05.2021 în care se menționează că "pe contul număr x având titular B. nu au fost efectuate tranzacții de către dumneavoastră (de către A.), în calitate de împuternicit".

În decizia pronunțată în apel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că sumele de bani obținute din fapta de luare de mită, cu bună știință, au fost transferate într-un cont bancar controlat de către inculpatul A., ulterior realizând mai multe investiții imobiliare în România și Spania pe numele altor persoane, în scopul ascunderii originii infracționale a banilor și identitatea beneficiarului real al folosului, dar și a naturii reale a plății acestor sume.

Astfel, ca și situație de fapt, nu s-a reținut că apelantul revizuent A. este cel care a efectuat tranzacții în calitate de împuternicit pe contul menționat, situație în care împrejurarea invocată de apelantul revizuent în susținerea cererii de revizuire, în sensul că, din adresa nr. x/07.05.2021 emisă de C. rezultă că nu s-au efectuat tranzacții pe acest cont de către acesta, în calitate de împuternicit, nu are nicio influență asupra situației de fapt stabilite cu autoritate de lucru judecat și, pe cale de consecință, nu dovedește netemeinicia hotărârii de condamnare.

Așadar, Înalta Curte constată că, în realitate, ceea ce solicită apelantul revizuent A. este readministrarea mijloacelor de probă în fața altei instanțe și pentru alte împrejurări decât cele ce interesează cauza, iar nu fapte probatorii necunoscute instanței, cu consecința unei reinterpretări a faptelor în legătură cu apărarea susținută la judecarea cauzei. Prin urmare, motivul invocat de revizuent sub acest aspect nu constituie fapte sau împrejurările noi care să se circumscrie cazului de revizuire reglementat de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

În acest context, pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. este necesar ca faptele și împrejurările noi să fi preexistat hotărârii atacate, iar acestea nu au putut fi cunoscute de instanță indiferent din care motiv. Descoperirea lor ulterioară și invocarea pe calea revizuiri are drept scop evidențierea unor erori de fapt, produse în judecata inițială din cauza necunoașterii respectivelor împrejurări, astfel încât, noua situație să conducă la anularea hotărârii contrare legii. Cu alte cuvinte, faptele și împrejurările noi ar fi putut influența soluția procesului dacă ar fi fost cunoscute la momentul soluționării cauzei.

Față de împrejurarea că motivele menționate de apelantul revizuent A. nu fac dovada existenței unor fapte sau împrejurări în sensul prevederilor art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. coroborat cu alin. (4) al aceluiași articol, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, reține că aspectele invocate nu pot constitui temei de admitere a cererii de revizuire, motiv pentru va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 47/F din data de 10 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în cuantum de 627 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 47/F din data de 10 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 24 mai 2022.