ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7249/2006

Prin sentința penală nr. 709 din 15 iunie 2006, pronunțată de

Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 17778/3/2006, a fost

respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul T.C. împotriva

sentinței penale nr. 845 din 10 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția

a II-a penală.

Pentru a pronunța acesta hotărâre, instanța de fond a reținut că

motivele de revizuire invocate de revizuientul condamnat nu se regăsesc în

cazurile de revizuire expres și limitative prevăzute de lege.

Împotriva acestei hotărâri, revizuientul condamnat a declarat apel,

arătând că înscrisul nou face dovada unor împrejurări ce nu au fost cunoscute

de instanțe la soluționarea cauzei.

Prin deciziei penale nr. 672/ A din 24 octombrie 2006 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

în dosarul nr. 17778/3/2006, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de

revizuientul condamnat.

Pentru a pronunța acesta hotărâre, instanța de apel a reținut că

cererea de revizuire nu se încadrează în niciuna dintre situațiile prevăzute de

lege, adresa depusă de revizuient neavând nicio legătură cu sarcinile sale de

serviciu și fapta pentru care a fost judecat și condamnat definitiv.

Împotriva acestei hotărâri, revizuientul condamnat a declarat recurs,

fără a arăta în scris care sunt criticile de nelegalitate și netemeinicie a

acesteia.

În concluziile orale, apărătorul recurentului revizuient a solicitat

admiterea recursului și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru a se

stabili dacă actele depuse de condamnat își produc efectele juridice cerute de

lege, fără a arăta care sunt criticile ce se aduc hotărârii atacate.

Prealabil analizării legalității hotărârii atacate, înalta Curte

constată că inculpatul nu s-a conformat dispozițiilor art. 385

10

C. proc. pen., referitoare la

motivarea recursului, iar în concluziile orale, atât apărătorul său cât și

recurentul revizuient nu au invocat critici ale hotărârii atacate, astfel încât

să faciliteze instanței de recurs posibilitatea încadrării juridice a cererii

în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

C. proc.

pen.

Or, potrivit dispozițiilor art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen.,

hotărârile pot fi casate în recurs numai dacă sunt întrunite unul sau mai multe

dintre cazurile de casare menționate expres și limitativ de lege.

Înalta Curte va efectua însă analiza legalității și temeiniciei

hotărârii atacate dar numai prin prisma cazurilor de casare ce se iau în

considerare întotdeauna din oficiu, având în vedere prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Analizând legalitatea hotărârii recurate prin prisma cazurilor de

casare ce se iau în considerare din oficiu, înalta Curte constată că recursul

se impune a fi respins pentru considerentele ce succed:

În motivarea cererii de revizuire, condamnatul a invocat existența unor

elemente noi, care nu au fost cunoscute de către instanțe la soluționarea

fondului cauzei.

În acest sens, revizuientul condamnat a arătat că la momentul

soluționării cauzei, instanțele nu au cunoscut de existența unei adrese din

partea Primăriei sectorului 3 București către SC G.T. SRL, al cărui

administrator era denunțătorul, prin care se comunica acestuia că, în urma

verificărilor efectuate de către o echipă de inspectori din cadrul D.I.C., s-au

constatat nereguli, pentru care s-au aplicat sancțiuni administrative.

Alte motive de revizuire invocate, se referă la evaluarea greșită a

probelor de către instanțe, precum și la nulitatea actelor de urmărire penală,

întrucât au fost efectuate de un organ necompetent material.

Analizând motivele de revizuire invocate, Înalta Curte constată că, în

mod corect instanța de fond a apreciat că numai primul motiv ar putea fi

încadrat juridic în cazul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 394 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen., celelalte motive neregăsindu-și corespondent în

niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzute de lege.

Însă, potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea

poate fi cerută atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost

cunoscute de instanțe la soluționarea cauzei, fiind vorba despre erori esențiale

de fapt care afectează o hotărâre definitivă și care nu pot fi probate decât

ulterior. Este inadmisibil ca prin promovarea acestei căi de atac să se obțină

prelungirea probatoriului pentru fapte sau împrejurări deja cunoscute și

verificate de instanțe cu ocazia judecării fondului cauzei.

În deplină concordanță cu dispozițiile procesual penale române sunt și

prevederile art. 4 alin. (2) din Protocolul nr. 7 la C.A.D.O.L.F. potrivit

cărora, este posibilă redeschiderea procesului, conform legii și procedurii penale

a statului respectiv, dacă fapte noi sau recent descoperite sau un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze

hotărârea pronunțată. însă, în niciun caz revizuirea nu poate fi ratată ca un

apel deghizat, urmărindu-se de fapt substituirea unei analize.

Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârile pronunțate sunt

legale și temeinice sub aspectul analizei ce poate fi efectuată de instanța de

recurs din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

alin. (1) lit.

b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul T.C.

împotriva deciziei penale nr. 672/ A din 24 octombrie 2006 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat va fi

obligat la 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, se va suporta din

fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D I S P

U N E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul T.C. împotriva

deciziei penale nr. 672/ A din 24 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul condamnat la 140 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din

oficiu, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 decembrie 2006.