ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2588/2006

Asupra recursului de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 142 din 27 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Călărași s-a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul N.I. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, N.I. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 11/2002 a Tribunalului Călărași, definitivă prin decizia penală nr. 1494 din 25 martie 2003a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, învederând instanței că, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate de reviziuentul condamnat, instanța de fond a considerat că acestea nu se încadrează în cele 5 cazuri de revizuire limitativ prevăzute de art. 384 C. proc.

pen. Reține instanța de fond că motivul invocat de revizuient, respectiv existența unor acte medicale care dovedesc starea precară de sănătate a acestuia l-ar fi îndreptățit pe revizuientul condamnat să solicite eventual o întrerupere a executării pedepsei și nu o revizuire. Împotriva acestei sentințe penale revizuientul a formulat apel, în termen legal criticând sentința penală sus-arătată sub aspectul greșitei respingeri a cererii de revizuire. Astfel, acesta a învederat instanței de apel că nu a fost avută în vedere situația reală dintre revizuient și tatăl acestuia (victima) la momentul săvârșirii faptei. A precizat revizuientul condamnat că, administrându-se probatoriile solicitate s-ar fi dovedit existența provocării și s-ar fi diminuat astfel cuantumul pedepsei aplicate, prin schimbarea încadrării juridice.

Apelul formulat a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, pronunțându-se decizia penală nr. 1008/ A din 19 decembrie 2005. Și împotriva acestei decizii penale revizuientul condamnat a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice sub aspectul greșitei respingeri a cererii de revizuire. Prin memoriul depus la dosarul cauzei revizuientul condamnat a arătat că temeiul juridic al revizuirii este dat de prevederile art. 394 lit. b), c) și d) C. proc. pen. A indicat acesta că faptul că „martorii L.I. și N.I. s-au declarat de acord să declare adevărul” întrucât cu ocazia audierii lor la parchet nu au depus întâmpinare conform celor întâmplate și cunoscute de ei.

Totodată, revizuientul condamnat arată că martorii N.V. și N.C. aflați în relații de prietenie cu victima au dat declarații neconforme adevărului, mărturii în baza cărora s-a stabilit vinovăția sa față de fapta reținută în sarcina sa. Analizând recursul de față sub aspectul motivelor invocate de revizuient cât și din oficiu în conformitate cu art. 385 9 pct. 3 C. proc. pen., curtea apreciază că recursul e nefondat decizia penală atacată fiind legală și temeinică. Astfel, Curtea apreciază că în mod corect a procedat instanța de apel care a respins apelul, ca nefondat, reținând că revizuirea, cale extraordinară de atac poate fi cerută numai în cazuri limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Pe cale revizuirii, cale extraordinară de atac, nu e posibilă o suplimentare a probatoriului pentru fapte deja cunoscute și verificate de instanțele de judecată care au soluționat cauze în fond, apel, recurs. Totodată vor fi avute în vedere prevederile art. 385 pct. 1 C. proc. pen., conform căreia în: „situațiile care constituie cazuri de revizuire prevăzute de art. 394 lit. b), c) și d) C. proc. pen., se dovedesc prin hotărâre judecătorească, sau prin ordonanța procurorului, dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului cauzei”. În speță, revizuientul invocând faptul că martorii audiați în cauză nu sunt obiectivi datorită relațiilor de prietenie pe care le aveau cu victima, caz neprevăzut în cazurile de revizuire limitativ prevăzute de art. 394 C. proc.

pen., Curtea apreciază recursul, ca nefondat, urmând a-l respinge, ca atare, iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul - condamnat N.I. împotriva deciziei penale nr. 1008/ A din 19 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală si pentru cauze cu minori si de familie. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 aprilie 2006.