ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2588/2006

Asupra recursului de față, în baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 142 din 27

octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Călărași s-a respins cererea de

revizuire formulată de condamnatul N.I.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că, N.I. a solicitat revizuirea sentinței penale nr.

11/2002 a Tribunalului Călărași, definitivă prin decizia penală nr. 1494 din 25

martie 2003a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, învederând

instanței că, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport de motivele invocate de reviziuentul condamnat, instanța

de fond a considerat că acestea nu se încadrează în cele 5 cazuri de revizuire

limitativ prevăzute de art. 384 C. proc. pen.

Reține instanța de fond că motivul

invocat de revizuient, respectiv existența unor acte medicale care dovedesc

starea precară de sănătate a acestuia l-ar fi îndreptățit pe revizuientul

condamnat să solicite eventual o întrerupere a executării pedepsei și nu o

revizuire.

Împotriva acestei sentințe penale

revizuientul a formulat apel, în termen legal criticând sentința penală sus-arătată

sub aspectul greșitei respingeri a cererii de revizuire.

Astfel, acesta a învederat instanței

de apel că nu a fost avută în vedere situația reală dintre revizuient și tatăl

acestuia (victima) la momentul săvârșirii faptei.

A precizat revizuientul condamnat

că, administrându-se probatoriile solicitate s-ar fi dovedit existența

provocării și s-ar fi diminuat astfel cuantumul pedepsei aplicate, prin

schimbarea încadrării juridice.

Apelul formulat a fost respins, ca

nefondat, de către Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și familie, pronunțându-se decizia penală nr. 1008/ A din 19

decembrie 2005.

Și împotriva acestei decizii penale

revizuientul condamnat a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinice sub aspectul greșitei respingeri a cererii de revizuire.

Prin memoriul depus la dosarul

cauzei revizuientul condamnat a arătat că temeiul juridic al revizuirii este

dat de prevederile art. 394 lit. b), c) și d) C. proc. pen.

A indicat acesta că faptul că „martorii

L.I. și N.I. s-au declarat de acord să declare adevărul” întrucât cu ocazia

audierii lor la parchet nu au depus întâmpinare conform celor întâmplate și

cunoscute de ei.

Totodată, revizuientul condamnat

arată că martorii N.V. și N.C. aflați în relații de prietenie cu victima au dat

declarații neconforme adevărului, mărturii în baza cărora s-a stabilit vinovăția

sa față de fapta reținută în sarcina sa.

Analizând recursul de față sub

aspectul motivelor invocate de revizuient cât și din oficiu în conformitate cu art.

385

9

pct. 3 C. proc. pen., curtea apreciază că recursul e nefondat

decizia penală atacată fiind legală și temeinică.

Astfel, Curtea apreciază că în mod

corect a procedat instanța de apel care a respins apelul, ca nefondat, reținând

că revizuirea, cale extraordinară de atac poate fi cerută numai în cazuri

limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Pe cale revizuirii, cale

extraordinară de atac, nu e posibilă o suplimentare a probatoriului pentru

fapte deja cunoscute și verificate de instanțele de judecată care au soluționat

cauze în fond, apel, recurs.

Totodată vor fi avute în vedere

prevederile art. 385 pct. 1 C. proc. pen., conform căreia în: „situațiile care

constituie cazuri de revizuire prevăzute de art. 394 lit. b), c) și d) C. proc.

pen., se dovedesc prin hotărâre judecătorească, sau prin ordonanța

procurorului, dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului cauzei”.

În speță, revizuientul invocând

faptul că martorii audiați în cauză nu sunt obiectivi datorită relațiilor de

prietenie pe care le aveau cu victima, caz neprevăzut în cazurile de revizuire

limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., Curtea apreciază recursul, ca

nefondat, urmând a-l respinge, ca atare, iar în temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuientul - condamnat N.I. împotriva deciziei penale nr. 1008/ A

din 19 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală si pentru

cauze cu minori si de familie.

Obligă recurentul condamnat la plata

sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 aprilie 2006.