ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1739/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1566 din 9

decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București s-a respins, ca inadmisibilă,

cererea de revizuire a sentinței penale nr. 121 din 7 februarie 2003 a

Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr.

3754 din 16 septembrie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată

de petentul M.D.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că prin cererea înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul

București, condamnatul M.D. a solicitat revizuirea sentinței penale mai sus

amintită prin care a fost condamnat, la o pedeapsă de 9 ani închisoare, pentru

tentativă la omor prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen.

Revizuientul a susținut că pedeapsa

aplicată este prea aspră și nu s-a avut în vedere că partea vătămată l-a

provocat.

Instanța de fond a motivat că

cererea de revizuire este inadmisibilă deoarece motivele invocate de petent nu

se încadrează în cele prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Faptul invocat de revizuient, potrivit

cu care în noaptea de 17 mai 2002 între inculpat și partea vătămată a avut loc

un conflict mai înainte de agresiune, nu reprezintă o împrejurare nouă deoarece

acest aspect a fost reținut la judecarea cauzei în fond, a mai motivat

tribunalul.

Apelul condamnatului revizuient a

fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 6/ A din 10 ianuarie 2006 a

Curții de Apel București cu motivarea că la judecata în fond au fost audiați

toți martorii care puteau da informații asupra stării de fapt, inclusiv cu

privire la existența scuzei provocării.

Împotriva deciziei a declarat recurs

condamnatul revizuient care stăruie în admiterea cererii de revizuire și

reținerea scuzei provocării.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 393 – art. 394 C.

proc. pen., hotărârile definitive pot fi supuse revizuirii în cazuri expres și

limitativ prevăzute de lege între care și atunci când s-au descoperit fapte sau

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

În cauză, în cursul judecării

procesului în fond și în căile ordinare de atac inculpatul s-a apărat în sensul

că înainte de a agresa victima a fost lovit cu palma de aceasta, apărarea fiind

înlăturată de instanțe.

Așadar, împrejurările invocate de

revizuient au fost cunoscute de instanțe când au soluționat cauza, neexistând

nici unul din motivele de revizuire.

Prin urmare, decizia atacată este

legală și temeinică.

Așa fiind, Înalta Curte, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat,

recursul condamnatului împotriva deciziei penale nr. 6A/2006 a Curții de Apel

București și-l va obliga pe recurentul revizuient la cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul M.D. împotriva deciziei penale nr. 6/ A din 10 ianuarie

2006  a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și familie.

Obligă pe recurentul revizuient să

plătească statului suma de 120 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 40

RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 martie 2006.