ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1922/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1450 din 14 noiembrie 2005, în temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, cererea de revizuire, formulată de revizuientul I.G. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 16 august 2005, petentul I.G. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 909 din 7 iulie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, invocând faptul că pedeapsa de 11 ani închisoare, trebuie redusă, ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod penal. Prin încheierea din 13 septembrie 2005, instanța a dispus scoaterea de pe rol a cererii și trimiterea ei la parchet, în vederea efectuării actelor de cercetare.

La data de 21 octombrie 2005 a fost înregistrată pe rolul instanței cererea de revizuire a petentului însoțită de referatul întocmit de parchet, prin care s-a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire, având în vedere că motivele invocate de petent nu se circumscriu ipotezelor prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat cererea ca nefondată. În cuprinsul acesteia, petentul a invocat, faptul că nu a avut nici un fel de participație la săvârșirea infracțiunii, fapt confirmat de martorii audiați în cursul cercetărilor. S-a susținut că părțile vătămate, nu au fost audiate pe parcursul procesului penal, că i s-a refuzat testul poligraf, în cursul urmăririi penale, că nu i s-a făcut recunoașterea din grup și că părțile vătămate l-au indicat ca făptuitor, pe fratele său I.D., aspecte care au întărit convingerea petentului că în cauză a avut loc o eroare judiciară.

Motivele invocate nu s-au încadrat în cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., acesta nearătând, fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute instanței la data soluționării cauzei pe fond și care să ducă la o soluție opusă, respectiv, de achitare a revizuientului. Criticile aduse hotărârii de condamnare ar fi putut fi eventual îndreptate doar pe calea unui recurs în anulare și nu pe calea revizuirii. Apelul declarat de inculpatul I.G. împotriva acestei hotărâri, a fost respins de către Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 1007/ A din 19 decembrie 2005. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs revizuientul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, după părerea sa, cererea de revizuire fiind respinsă greșit.

A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și, pe fond, admiterea cererii de revizuire. Recursul inculpatului este nefondat. În mod corect instanța de fond ca și cea de apel au decis că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute expres de lege întrucât revizuientul solicită lărgirea probatoriului administrat în cauză, fără a indica fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanțele ce au soluționat cauza în fond. În raport cu cele arătate, în speță, cererea de revizuire nefiind îndreptată pe nici unul din temeiurile pe care se poate face o asemenea cerere, în mod corect, a fost respinsă, încât, recursul de față va trebui privit, ca nefondat, și respins, ca atare, menținându-se, astfel hotărârea atacată.

Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a achitării onorariului pentru apărător din oficiu, ce se avansează din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat I.G. împotriva deciziei penale nr. 1007/ A din 19 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 martie 2006.