ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 927/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 890 din 20 iunie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, în temeiul dispozițiilor art. 403 C. proc. pen., coroborat cu art. 394 C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul condamnat R.C., reținând că este inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza. Împotriva hotărârii penale pronunțată de tribunal, a formulat apel condamnatul care a reiterat motivele invocate în fața instanței de fond. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 688 din 12 septembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul R.C.

Împotriva deciziei a declarat recurs revizuientul, pe care însă nu l-a motivat. Recursul declarat de revizuientul condamnat este nefondat. Examinându-se actele și lucrările dosarului, se constată că recurentul, pe calea revizuirii, solicită să se constate că partea vătămată nu a denunțat o situație de fapt reală, precum și că urmărirea penală a fost incompletă, întrucât nu s-a efectuat o recunoaștere din grup, iar materialul de urmărire penală nu a fost prezentat în prezența apărătorului. Revizuientul mai susține de asemenea, că cercetarea penală a cauzei s-a făcut în mod abuziv, condamnatul precizând că nu se consideră vinovat de săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

Față de motivele invocate, se constată că în mod corect cele două instanțe au apreciat că este inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări deja recunoscute și cenzurate de instanțele care au soluționat cauza. Pe de altă parte, este de observat că nici dispozițiile art. 394 lit. d) C. proc. pen., nu sunt aplicabile. Pentru ca cercetarea abuzivă să constituie temei de revizuire este necesar ca ea să fi fost dovedită în prealabil și constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, ceea ce în speță nu este cazul. Așa fiind, pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că hotărârile instanțelor de fond și de apel prin care s-a respins cererea de revizuire și, respectiv, apelul declarat de condamnat, sunt corecte, astfel că recursul apare ca nefondat și va fi respins, ca atare, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul R.C. împotriva deciziei penale nr. 688 din 12 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 120 RON (1.200.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON (400.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 februarie 2006.