ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 927/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 890 din 20

iunie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, în temeiul

dispozițiilor art. 403 C. proc. pen., coroborat cu art. 394 C. proc. pen., a

respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul condamnat

R.C., reținând că este inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se

obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și

verificate de instanțele care au soluționat cauza.

Împotriva hotărârii penale

pronunțată de tribunal, a formulat apel condamnatul care a reiterat motivele

invocate în fața instanței de fond.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia nr. 688 din 12 septembrie 2005, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de condamnatul R.C.

Împotriva deciziei a declarat recurs

revizuientul, pe care însă nu l-a motivat.

Recursul declarat de revizuientul

condamnat este nefondat.

Examinându-se actele și lucrările

dosarului, se constată că recurentul, pe calea revizuirii, solicită să se

constate că partea vătămată nu a denunțat o situație de fapt reală, precum și

că urmărirea penală a fost incompletă, întrucât nu s-a efectuat o recunoaștere

din grup, iar materialul de urmărire penală nu a fost prezentat în prezența

apărătorului. Revizuientul mai susține de asemenea, că cercetarea penală a

cauzei s-a făcut în mod abuziv, condamnatul precizând că nu se consideră

vinovat de săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

Față de motivele invocate, se

constată că în mod corect cele două instanțe au apreciat că este inadmisibil ca

pe calea extraordinară a revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii

pentru fapte și împrejurări deja recunoscute și cenzurate de instanțele care au

soluționat cauza.

Pe de altă parte, este de observat

că nici dispozițiile art. 394 lit. d) C. proc. pen., nu sunt aplicabile.

Pentru ca cercetarea abuzivă să

constituie temei de revizuire este necesar ca ea să fi fost dovedită în

prealabil și constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, ceea ce în

speță nu este cazul.

Așa fiind, pentru considerentele

arătate, Înalta Curte constată că hotărârile instanțelor de fond și de apel

prin care s-a respins cererea de revizuire și, respectiv, apelul declarat de

condamnat, sunt corecte, astfel că recursul apare ca nefondat și va fi respins,

ca atare, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuientul R.C. împotriva deciziei penale nr. 688 din 12

septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul revizuient la

plata sumei de 120 RON (1.200.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat din care, suma de 40 RON (400.000 lei), reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 februarie 2006.