ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4445/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 430 din 10 aprilie 2006, Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea de revizuire a sentinței penale nr. 1054 din 27 august 2004 a Tribunalului București, secția I penală, formulată de condamnatul S.T., ca nefondat. Instanța de fond a constatat că susținerile condamnatului revizuient, nu se regăsesc în nici unul din cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe condamnatul a declarat apel, solicitând audierea a trei martori și anume, S.V., P.I. și G.O., după care s-ar putea da o soluție de achitare a sa. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 398 din 23 mai 2006, a respins, ca nefondat, apelul, declarat de condamnatul S.T.

împotriva sentinței penale nr. 430 din 10 aprilie 2006 a Tribunalului București, secția I penală. Nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, condamnatul a declarat recurs, reluând motivele din apel precum și ale cererii inițiale de revizuire. Recursul este nefondat. Verificându-se actele dosarului, hotărârea atacată în raport de criticile aduse, dar și față de cerințele art. 394 C. proc. pen., ce reglementează calea extraordinară de atac, a revizuirii, Curtea reține următoarele: Condamnatul revizuient execută o pedeapsă de 9 ani închisoare sporită cu 2 ani având în total de executat 11 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1054 din 27 august 2004 a Tribunalului București, pentru săvârșirea a 6 infracțiuni de tâlhărie, împreună și cu alți inculpați judecați în cauză.

Această sentință penală a rămas definitivă prin decizia penală nr. 2471 din 13 aprilie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și prin care s-au respins recursurile inculpaților, ca nefondate. Cum, prin cererea de revizuire inculpatul tinde a dovedi că, nu a comis una din infracțiunile reținute în sarcina sa și anume cea de la pct. 5 din rechizitoriu și cum elementele noi de probă, pretinse de condamnat, nu au acest caracter, iar cel de-al doilea motiv privind reducerea pedepsei nu se regăsește printre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., hotărârea atacată va fi menținută ca legală, iar recursul condamnatului respins, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Se vor aplica și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul S.T. împotriva deciziei penale nr. 398 din 23 mai 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurentul revizuient la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 iulie 2006.