ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4445/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 430 din 10

aprilie 2006, Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea de

revizuire a sentinței penale nr. 1054 din 27 august 2004 a Tribunalului

București, secția I penală, formulată de condamnatul S.T., ca nefondat.

Instanța de fond a constatat că

susținerile condamnatului revizuient, nu se regăsesc în nici unul din cazurile

de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe

condamnatul a declarat apel, solicitând audierea a trei martori și anume, S.V.,

P.I. și G.O., după care s-ar putea da o soluție de achitare a sa.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia nr. 398 din 23 mai 2006, a respins, ca nefondat, apelul,

declarat de condamnatul S.T. împotriva sentinței penale nr. 430 din 10 aprilie

2006 a Tribunalului București, secția I penală.

Nemulțumit și de această hotărâre,

în termenul legal, condamnatul a declarat recurs, reluând motivele din apel

precum și ale cererii inițiale de revizuire.

Recursul este nefondat.

Verificându-se actele dosarului,

hotărârea atacată în raport de criticile aduse, dar și față de cerințele art. 394

C. proc. pen., ce reglementează calea extraordinară de atac, a revizuirii,

Curtea reține următoarele:

Condamnatul revizuient execută o

pedeapsă de 9 ani închisoare sporită cu 2 ani având în total de executat 11 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1054 din 27 august 2004 a

Tribunalului București, pentru săvârșirea a 6 infracțiuni de tâlhărie, împreună

și cu alți inculpați judecați în cauză.

Această sentință penală a rămas

definitivă prin decizia penală nr. 2471 din 13 aprilie 2005 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție și prin care s-au respins recursurile inculpaților, ca

nefondate.

Cum, prin cererea de revizuire

inculpatul tinde a dovedi că, nu a comis una din infracțiunile reținute în

sarcina sa și anume cea de la pct. 5 din rechizitoriu și cum elementele noi de

probă, pretinse de condamnat, nu au acest caracter, iar cel de-al doilea motiv

privind reducerea pedepsei nu se regăsește printre cazurile expres și limitativ

prevăzute de art. 394 C. proc. pen., hotărârea atacată va fi menținută ca

legală, iar recursul condamnatului respins, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și dispozițiile art. 192

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuientul S.T. împotriva deciziei penale nr. 398 din 23 mai 2006

a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurentul revizuient la

plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,

suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 iulie 2006.