ÎCCJ, Decizia nr. 70/2021

Deliberînd asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin încheierea nr. 743 din data de 12 noiembrie 2020, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2020 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva încheierii F/CP din 8 septembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2020, prin care, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen. s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A., fiind menținută ordonanța nr. 719/P/2019 din data de 18.05.2020 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Pentru a pronunța această hotărâre, ulterior verificării actelor și lucrărilor dosarului, instanța a constatat că soluția pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București este întemeiată pe dispozițiile art. 341 alin. (6) din C. proc. pen., nefiind, așadar, supusă niciunei căi de atac, potrivit dispozițiilor art. 341 alin. (8) din C. proc. pen.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual - penală, constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecință, în temeiul art. 341 alin. (10) lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., contestația formulată de petentul A. împotriva încheierii F/CP din 8 septembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2020 a fost respinsă, ca inadmisibilă.

II. Împotriva acestei decizii petentul A. a formulat o nouă contestație, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători la data de 21 ianuarie 2021 sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 8 martie 2021, termen la care reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac.

III. Examinând calea de atac formulată, cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea acesteia, prin raportare la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători constată contestația ca fiind inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru considerentele următoare:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III1 din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestației este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 4251 din C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, dispozițiile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Se constată că, în mod repetitiv, petentul A. a exercitat calea de atac a contestației împotriva hotărârii prin care a fost soluționat, în mod definitiv, conflictul de drept dedus judecății în care contestatoarul avea un interes legitim, hotărâre nesusceptibilă a fi reformată prin exercitarea succesivă a altor căi de atac, în condiții nereglementate de legea procesual penală.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, a principiului unicității căilor de atac reglementate de lege și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, și din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a-II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva încheierii nr. 743 din data de 12 noiembrie 2020, pronunțate de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. contestatorul va fi obligată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva încheierii nr. 743 din data de 12 noiembrie 2020, pronunțate de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 martie 2021.