ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 18 iunie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2/F/CC din data de 30 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Penală, în dosarul nr. x/2025, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul A., cetățean român, împotriva sentinței penale nr. 45/F din 24.07.2024 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 258/A din 8.10.2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a obligat revizuentul A. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 200 RON.

Conform art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 377 RON, a rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, prin sentința penală nr. 45/F din 24.07.2024, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 141 alin. (6) lit. b) pct. i din Legea nr. 302/2004, cu aplicarea art. 141 alin. (6), (7), (8) și (9) din Legea nr. 302/2004, a fost recunoscută sentința penală din 12 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea Coroanei din Swansea, Marea Britanie, în dosarul nr. x, rămasă definitivă la 07.05.2024, prin care numitul A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- infracțiunea de răpire contrar Legii ordinare, constând ân aceea că, în 02.07.2023, fără temei legal sau prin forță a luat-o sau cărat-o pe B. împotriva voinței acesteia, fiindu-i aplicată pedeapsa de 4 ani închisoare;

- infracțiunea de răpire particularizată anterior cu intenția de a comite o infracțiune sexuală relevantă, contrar Legii ordinare, contrar secțiunii 62 a Legii infracțiunilor sexuale din 2003, comisă în data de 02.07.2023, fiindu-i aplicată pedeapsa de 6 ani închisoare;

- infracțiunea de agresare sexuală contrar secțiunii 3 a Legii infracțiunilor sexuale din 2003, comisă în 02.07.2023, constând în aceea că, a atins-o pe B., cu intenție, circumstanțele fiind acelea că atingerea a fost de natură sexuală, B. nu consimțise la această atingere, iar A. nu crezuse în mod rezonabilă că B. consimțise, fiindu-i aplicată pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 141 alin. (6) lit. c) raportat la art. 142 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, a fost respinsă cererea de recunoaștere a sentinței penale în cazul 63AC0143722 al Curții Coroanei Swansea, pentru infracțiunea constând în aceea că în data de 07.11.2022 la Llandovery, fiind un infractor relevant în termenii secțiunii 80 a Legii Infracțiunilor sexuale din 2003 și subiect al unui ordin de notificare, a încălcat fără o scuză rezonabilă respectarea cerințelor de notificare, așa cum sunt prevăzute în Partea a 2-1 a acelei Legi și anume că nu a informat poliția despre o călătorie în străinătate, contrar secțiunii 91 (1) (a) și (2) a Legii infracțiunilor sexuale din 2003, fiindu-i aplicată pedeapsa de 4 luni închisoare.

A fost adaptată sentința de 6 ani închisoare, după cum urmează:

S-a constatat că pedeapsa la care a fost condamnat A. este compusă din: pedeapsa de 4 ani închisoare, infracțiunea de răpire contrar Legii ordinare, ce corespunde infracțiunii de agresiune sexuală prevăzută de art. 219 alin. (1) din C. pen., care corespunde infracțiunii prevăzută de art. 205 alin. (1) C. pen., lipsirea de libertate în mod ilegal, sancționată cu pedeapsa închisorii de la unu la 7 ani; pedeapsa de 6 ani închisoare, infracțiunea de răpire particularizată anterior cu intenția de a comite o infracțiune sexuală relevantă, contrar Legii ordinare, contrar secțiunii 62 a Legii infracțiunilor sexuale din 2003, care corespunde infracțiunii prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 218 alin. (1) din C. pen., tentativă la viol pedepsită cu închisoarea de la 2 ani și 6 luni închisoare la 5 ani închisoare și pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de agresare sexuală contrar secțiunii 3 a Legii infracțiunilor sexuale din 2003, care corespunde infracțiunii prevăzută de art. 219 alin. (1) din C. pen., agresiune sexuală, pedepsită cu închisoarea de la 3 la 7 ani.

A fost redusă pedeapsa de 6 ani închisoare stabilită pentru infracțiunea de tentativă la viol la pedeapsa de 5 ani închisoare.

A fost adaptată pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, transformând-o în pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

S-a dispus punerea în executare în România a acestei pedepse rezultante, precum și transferarea condamnatului A. într-un penitenciar din România.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, perioada executată de condamnatul A. de 383 de zile, calculată până la data de 07.05.2024, precum și în continuare până la zi.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel persoana condamnată A..

Prin decizia nr. 258/A/8.10.2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2024, a fost respins ca nefondat apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 45/F/24.07.2024 a Curții de Apel Brașov, secția Penală.

Împotriva sentinței penale nr. 45/F din 24.07.2024 pronunțate de către Curtea de Apel Brașov, secția Penală, în dosarul nr. x/2024, persoana condamnată A. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. arătând, în esență, că nu este vinovat de comiterea faptelor pentru care a fost condamnat de către autoritățile judiciare din Marea Britanie.

Analizând cererea de revizuire în procedura de verificare a admisibilității în principiu, prin prisma ansamblului actelor și lucrărilor de la dosarul cauzei, curtea de apel a reținut că aceasta este inadmisibilă.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 452 din C. proc. pen. și numai în cazurile prevăzute de art. 453 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 452 din C. proc. pen., hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă ori numai cu privire la o parte dintre fapte și făptuitori, din conținutul acestui text legal rezultând că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești care conțin o rezolvare a acțiunii penale, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt și de drept, pe care le conțin hotărârile judecătorești.

De asemenea, s-a arătat că revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, poate fi formulată numai în condițiile și în cazurile limitativ prevăzute de art. 453 alin. (1) din C. proc. pen., singurele în măsură să conducă la o reexaminare a cauzei penale.

Față de acestea, curtea de apel a constatat că hotărârea vizată prin cererea de revizuire formulată de A. nu îndeplinește condițiile art. 452 din C. proc. pen., deoarece nu conține o rezolvare a fondului cauzei, în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal, nerezolvând vreo acțiune penală și nepronunțând vreuna din soluțiile prevăzute în art. 396 alin. (1) din C. proc. pen., respectiv de condamnarea, renunțare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.

În procedura de recunoaștere reglementată de Legea nr. 302/2004, statul de executare nu are nicio competență de a statua asupra legalității ori temeiniciei soluției de condamnare, ci doar de a evalua compatibilitatea acestei hotărâri cu normele interne (adaptându-le, atunci când este cazul, la exigențele legii interne), cu atât mai mult aceluiași stat de executare nu îi pot fi recunoscute, în procedura de revizuire, prerogative suplimentare de repunere în discuție a fondului soluției. Așadar, soluționarea cererii de revizuire a hotărârii pronunțate de autoritățile judiciare ale Marii Britanii nu este de competența organelor judiciare române.

Prin urmare, curtea de apel a constatat că cererea de revizuire a fost îndreptată împotriva unei hotărâri, respectiv sentința penală nr. 45/F din 24.07.2024, definitivă prin decizia penală nr. 258/A din 8.10.2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. x/2024, având ca obiect recunoașterea hotărârii pronunțate de autoritățile engleze și executarea sancțiunii aplicate, nu pot face obiectul revizuirii hotărârile judecătorești care nu au fost pronunțate de către o instanță din România chiar dacă au fost recunoscute de aceasta, deoarece nu instanța română a rezolvat fondul cauzei.

Ca atare, s-a constatat că revizuentul condamnat a formulat cererea de revizuire împotriva unei hotărâri prin care nu s-a dispus asupra fondului și atât timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii și împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 302/2004, cererea de revizuire s-a apreciat a fi inadmisibilă.

În consecință, curtea de apel a respins, ca inadmisibilă, cererea privind revizuirea sentinței penale nr. 45/F din 24.07.2024 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 258/A din 8.10.2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțate în dosarul nr. x/2024.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel revizuentul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți, secția penală, sub nr. x/2025.

Examinând apelul formulat de revizuentul A., prin prisma normelor legale incidente și prin raportare la actele dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, în care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Din coroborarea dispozițiilor art. 453 și urm. din C. proc. pen. rezultă că revizuirea este o cale extraordinară de atac ce privește exclusiv hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, cererea de revizuire îndreptată împotriva altei hotărâri definitive fiind inadmisibilă (decizia de unificare a practicii judiciare nr. 42 din 14.02.2005 pronunțată de Înalta Curte - Completul de 9 judecători care își păstrează valabilitatea și în prezent).

În speță, Înalta Curte constată că persoana condamnată A. a formulat revizuire împotriva sentinței penale nr. 45/F din 24.07.2024 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 258/A din 8.10.2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțate în dosarul nr. x/2024 prin care a fost recunoscută sentința penală din 12 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea Coroanei din Swansea, Marea Britanie, în dosarul nr. x, rămasă definitivă la 07.05.2024, prin care numitul A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă 6 ani închisoare și a fost respinsă cererea de recunoaștere a sentinței penale în cazul 63AC0143722 al Curții Coroanei Swansea. A fost adaptată pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, fiind redusă la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

Ca atare, soluționarea cauzei privind pe persoana condamnată A. de către instanța română, nu a fost guvernată de dispozițiile C. proc. pen., ci de cele ale Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, act normativ ce reglementează o procedură specială în materia recunoașterii hotărârilor judecătorești străine.

Așadar, se reține că în procedura ce a format obiectul acestei cauze instanța a fost sesizată în temeiul Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu recunoașterea și punerea în executare a hotărârii judecătorești definitive de condamnare pronunțate în Marea Britanie privind pe persoană condamnată A., iar urmare a recunoașterii și punerii în executare a hotărârii străine, s-a dispus ca persoana condamnată să execute în România pedeapsa de 5 ani închisoare, astfel cum a fost recunoscută în cauză.

Fiind vorba, așadar, de o condamnare pronunțată de o instanță străină față de cetățeanul român A. raportat la normele legale incidente, devine evident că prin hotărârea de recunoaștere a condamnării și punerea în executare în România a pedepsei rezultante adaptate, pronunțată de instanța română în condițiile Legii nr. 302/2004, nu s-a soluționat fondul acțiunii penale. Deopotrivă, se constată că, în procedura recunoașterii hotărârilor judecătorești străine, temeinicia acuzației penale, astfel cum a solicitat persoana condamnată prin precizarea că nu se face vinovat de comiterea faptelor pentru care a fost condamnat de către autoritățile judiciare din Marea Britanie, reprezintă o chestiune ce excede competenței instanței române, a cărei învestire este limitată la verificarea îndeplinirii cerințelor impuse de Legea nr. 302/2004.

Prin urmare, față de cele reținute anterior, se constată că apelul formulat în cauză este nefondat, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, întrucât calea de atac de față nu a fost exercitată împotriva unei hotărâri care să poată fi supusă revizuirii, respectiv prin care să se fi dispus condamnarea, renunțare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal, ci este o hotărâre prin care a fost recunoscută o pedeapsă dispusă de către o instanță străină, sentința atacată prin calea extraordinară de atac neputând fi supusă revizuirii, în condițiile art. 452 din C. proc. pen.

Concluzionând, Înalta Curte constată că apelul formulat este nefondat, întrucât prezenta cerere de revizuire de față nu întrunește cerințele legale de admisibilitate, având în vedere că persoana condamnată A. a învestit instanța cu soluționarea unei căi extraordinare de atac împotriva unei hotărâri care nu poate fi supusă unui astfel de demers juridic și, în mod corect, prima instanță a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 2/F/CC din data de 30 mai 2025 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Penală, în dosarul nr. x/2025.

Față de culpa sa procesuală, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în cuantum de 753 de RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 2/F/CC din data de 30 mai 2025 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Penală, în dosarul nr. x/2025.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în cuantum de 753 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2025.