ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 04 noiembrie 2025

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 69 din data de 13 august 2025 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 142 coroborat cu art. 141 alin. (6) lit. a) din Legea română nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, recunoaște sentința penală cu nr. de referință T20237028, pronunțată la data de 26.03.2024 de Curtea Coroanei Kingston Upon Thames, Marea Britanie, definitivă, prin care intimatul persoană condamnată A., a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor echivalente în legislația națională română de complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 233-234 alin. (1) lit. a), c) și g) C. pen.

S-a dispus executarea în România a pedepsei aplicate de instanța din Marea Britanie și transferul persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 8 ani și 8 luni închisoare.

Pedeapsă de executat în România pentru condamnatul A.: 8 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 72 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa de executat de persoana condamnată perioada deja executată prin detenție provizorie de 376 de zile (16.03.2023-25.03.2024) și perioadă executată în detenție de 417 zile (26.03.2024-16.05.2025), precum și perioada calculată începând cu data de 16.05.2025 și până la zi.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Bacău a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 142 din Legea nr. 302/2004 pentru a se dispune recunoașterea hotărârii străine și transferarea persoanei condamnate în România pentru continuarea executării pedepsei.

Din verificările efectuate la Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte și Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, a rezultat că persoana condamnată A. este cetățean român.

Din informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare rezultă că prin sentința penală cu nr. de referință T20237028, pronunțată la data de 26.03.2024 de Curtea Coroanei Kingston Upon Thames, Marea Britanie, definitivă, intimatul A., a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de conspirație pentru comiterea unui jaf, conspirație pentru furt și mers echipat pentru furt, prev. de secțiunile 1(1) din Legea privind Dreptul Penal din 1977, respectiv secțiunea 25 din Legea Furtului din 1968.

Faptul că hotărârea de condamnare este definitivă rezultă din declarația reprezentantului oficial al Serviciului Majestății Sale pentru Penitenciare și Probațiune din Marea Britanie prin care atestă că decizia este finală și nu există căi de atac în curs.

Curtea a reținut că este îndeplinită condiția prevăzută la art. 142 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, potrivit căruia faptele pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșite pe teritoriul României, infracțiuni. Astfel, a apreciat că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzută de art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția din 1983 europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg și art. 142 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004. faptele reținute în sarcina condamnatului A., având corespondent și în legislația penală română în infracțiunea de complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 233-234 alin. (1) lit. a), c) și g) C. pen.

Din verificările efectuate la cazierul judiciar de către procuror, a rezultat că persoana condamnată A. nu a fost cercetat/judecat pentru infracțiunile vizate de prezenta cerere formulată de autoritățile judiciare britanice de către autoritățile judiciare din România, prin urmare nu se constată că executarea hotărârii judecătorești în România ar fi contrară principiului ne bis in idem.

Persoana transferabilă a declarat că nu este de acord cu transferarea sa într-un penitenciar din România pentru executarea restului din pedeapsă aplicată de autoritățile judiciare din Marea Britanie, însă Curtea reține că prin Ordinul de deportare 110745756, autoritățile britanice au dispus obligarea cetățeanului român A. să părăsească teritoriul britanic, perioada de interdicție de reintrare și șederea pe teritoriul britanic subzistând pe toată perioada de validitate a ordinului sus menționat, context în care, potrivit art. 3 alin. (1) din Protocolul din 1997 adițional la Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptat Ia Strasbourg, nu mai este necesar consimțământul persoanei condamnate.

De asemenea, Curtea a constatat că nu este incident nici unul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 142 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Referitor la situația executării pedepsei, se constată că persoana condamnată A., la data formulării cererii ce formează obiectul prezentei cauze, persoana condamnată se află în executarea pedepsei totale de 3 167 zile, în statul emitent, pedeapsa urmând a fi complet executată în statul emitent pe la data de 15.11.2031. Conform informațiilor atașate, rezultă că a executat deja prin detenție provizorie 376 de zile (16.03.2023-25.03.2024) și perioadă executată în detenție de 417 zile (26.03.2024-16.05.2025).

În consecință, Curtea constată îndeplinirea condițiilor pentru recunoaștere și transfer prevăzute în art. 142 din Legea nr. 302/2004.

Astfel, având în vedere că România și-a asumat printr-un tratat internațional la care este parte obligația recunoașterii hotărârii penale pronunțare în străinătate (Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983 fiind ratificată prin Legea nr. 76 din 12 iulie 1996), persoanei condamnate i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil, pedeapsa aplicată nu a fost pronunțată pentru o infracțiune politică sau militară, hotărârea pronunțată în străinătate respectă ordinea publică a statului român și produce efecte juridice în România, de asemenea, nu există date cu privire la pronunțarea unei hotărâri de condamnare pentru aceleași fapte a persoanei condamnate în România sau într-un alt stat, care a fost recunoscută în România, Curtea a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Împotriva sentinței penale nr. 69 din data de 13 august 2025 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a declarat apel persoana condamnată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 31.10.2025, sub nr. x/2025, fiind repartizată aleatoriu cu termen de judecată la data de 4.11.2025.

Examinând apelul declarat de persoana condamnată A., Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Se constată că cererea dedusă judecății are ca obiect recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale cu nr. de referință T20237028, pronunțată la data de 26.03.2024 de Curtea Coroanei Kingston Upon Thames, Marea Britanie, definitivă, prin care persoana condamnată A., a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor echivalente în legislația națională română de complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 233-234 alin. (1) lit. a), c) și g) C. pen.

Înalta Curte constată faptul că, prin adresa din 01 octombrie 2025, aflată la filele x din cadrul dosarului curții de apel, Serviciul Majestății Sale pentru Penitenciare și Probațiune al Regatului Unit al Marii Britanii a învederat că își retrage cererea de transfer a persoanei condamnate A., motivat de faptul că acesta va fi în curând pasibil de îndepărtate anticipată de pe teritoriul acestei țări și prin urmare nu mai este eligibil pentru repatriere.

Potrivit prevederilor art. 141 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, cu denumirea marginală "Durata și obiectul procedurii judiciare de recunoaștere a hotărârii judecătorești străine", din Secțiunea 1 "Transferarea persoanelor condamnate, deținute în state terțe, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România", Capitolul II "Recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești străine", Titlul VI " Recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești, a ordonanțelor penale și a actelor judiciare în relația cu statele terțe":

"Dacă, înainte de soluționarea definitivă a cauzei, statul emitent își retrage cererea, instanța de judecată o respinge ca nesusținută".

Astfel, dispozițiile art. 141 din Legea nr. 302/2004 reglementează durata și obiectul procedurii judiciare de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești străine în vederea transferării persoanelor condamnate, deținute în state terțe, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România, iar la alin. (5) al acestui articol se prevede că dacă, înainte de soluționarea definitivă a cauzei, statul emitent își retrage certificatul, instanța respinge cererea ca nesusținută.

Norma evocată reglementează, așadar, în mod expres, atât momentul până la care manifestarea de voință a statului de condamnare urmează a fi valorificată juridic, în mod necondiționat, de către statul de condamnare (acesta fiind momentul rămânerii definitive a hotărârii), cât și efectele juridice ale acestei poziții (respectiv respingerea cererii).

Prin urmare, față de opțiunea autorităților judiciare britanice de a-și retrage cererea de transfer, Înalta Curte nu mai are abilitarea legală de a cenzura aspecte de legalitate ori de temeinicie a sentinței primei instanțe, urmând să constate că nesusținerea cererii de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești străine impune respingerea ca atare a acesteia și implicit, modificarea hotărârii apelate sub acest aspect.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite apelul formulat de persoana transferabilă A. împotriva sentinței penale nr. 69 din data de 13 august 2025 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie pronunțată în dosarul nr. x/2025.

Va desființa, în totalitate, sentința penală atacată și în rejudecare, va dispune:

În temeiul art. 141 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, va respinge ca nesusținută, cererea de recunoaștere și punere în executare a sentinței penale cu nr. de referință T20237028, pronunțată la data de 26.03.2024 de Curtea Coroanei Kingston Upon Thames, Marea Britanie, definitivă, prin care persoana condamnată A. a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor echivalente în legislația națională română de complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 233-234 alin. (1) lit. a), c) și g) din C. pen.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1217 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul formulat de persoana transferabilă A. împotriva sentinței penale nr. 69 din data de 13 august 2025 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie pronunțată în dosarul nr. x/2025.

Desființează, în totalitate, sentința penală atacată și în rejudecare, dispune:

În temeiul art. 141 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, respinge ca nesusținută, cererea de recunoaștere și punere în executare a sentinței penale cu nr. de referință T20237028, pronunțată la data de 26.03.2024 de Curtea Coroanei Kingston Upon Thames, Marea Britanie, definitivă, prin care persoana condamnată A. a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor echivalente în legislația națională română de complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 233-234 alin. (1) lit. a), c) și g) din C. pen.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1217 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 noiembrie 2025.