ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 829/2023

Ședința publică din data de 12 decembrie 2023

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 99/2023, pronunțată la data de 03.10.2023 de către Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.., a fost respinsă ca nefondată contestația la executare formulată de persoana privată de libertate A. împotriva sentinței penale nr. 12 din 21.01.2021 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia penală nr. 150/A din 18.05.2021 a ICCJ, fiind totodată obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În esență, pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Bacău a reținut că, inițial, persoana privată de libertate A. a formulat în scris cerere prin care solicită revizuirea sentinței penale nr. 12 din 21.01.2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2020. Apărătorul desemnat din oficiu pentru revizuent a solicitat recalificarea cererii de revizuire a sentinței penale nr. 12 din 21.01.2021 a Curții de Apel Bacău în dosarul nr. x/2020, ca fiind o contestație la executare potrivit art. 598 lit. d) C. proc. pen. S-a arătat că, ceea ce solicită persoana condamnată este o contopire a celor două pedepse pentru care este condamnat, modificarea cuantumului pedepsei rezultante recunoscută prin sentința penală a Curții de Apel Bacău, considerând că s-a greșit modalitatea de contopire în sentința de recunoaștere a hotărârii străine și totodată, arătând că trebuia făcută o contopire de 1/2 și nu cumulul aritmetic a pedepsei din Anglia.

Astfel, după punerea în discuție a solicitării de recalificare a cererii de revizuire în contestație la executare, față de motivele în fapt și în drept, Curtea de Apel a admis cererea de recalificare a cererii de revizuire în contestație la executare și a constatat că este competentă material a soluționa cererea de contestație la executare potrivit art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Examinând contestația formulată, în concret, Curtea de Apel Bacău a reținut că petentul contestator se află în executarea pedepsei de 8 ani și 2 luni închisoare (2981 zile de închisoare) pentru comiterea infracțiunilor de conspirație la jaf prevăzută în legislația britanică de secțiunea 1 (1) din Legea penală din 1977 și conspirație la incendiere prevăzută de secțiunea 1 1) din Legea penală din 1977, iar încadrarea juridică prevăzută de legea română pentru acestea este infracțiunea de furt calificat prevăzută art. 228 alin. (1)-(22)9 alin. (1) lit. c), d), alin. (2) lit. b) din C. pen. și distrugere prevăzută de art. 253 alin. (4) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., ca urmare a recunoașterii pedepsei aplicate de autoritățile judiciare din Marea Britanie prin sentința penală nr. 12 din 21.01.2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2020 și a dispunerii transferului în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România.

Astfel, s-a reținut că prin sentința penală nr. 12 din 21.01.2021 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosar nr. x/2020, definitivă prin dec. penală nr. 150/A/18.05.2021 a ICCJ., în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apela Bacău și a fost recunoscută în parte, numai sub aspectul pedepselor principale cu închisoare, hotărârea pronunțată de Curtea Coroanei din Stoke on Trent nr. T20182013 din data de 09.02.2018 rămasă definitivă (și executorie), la data de 09.02.2018.

S-a constatat că prin Hotărârea de condamnare pronunțată de Curtea Coroanei din Stoke on Trent nr. T20182013 din data de 09.02.2018 rămasă definitivă (și executorie), la data de 09.02.2018, numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 8 ani și 2 luni închisoare (2981 zile de închisoare) pentru comiterea infracțiunilor de conspirație la jaf prevăzută în legislația britanică de secțiunea 1 (1) din Legea penală din 1977 și conspirație la incendiere prevăzută de secțiunea 1 1) din Legea penală din 1977, iar încadrarea juridică prevăzută de legea română pentru acestea este infracțiunea de furt calificat prevăzută art. 228 alin. (1)-(22)9 alin. (1) lit. c), d), alin. (2) lit. b) din C. pen. și distrugere prevăzută de art. 253 alin. (4) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea 302/2004, s-a dispus ca persoana condamnată A. să execute în România pedeapsa rezultantă de 8 ani și 2 luni închisoare, (2981 zile de închisoare).

S-a constatat că persoana condamnată A. a executat din pedeapsa de 8 ani și 2 luni închisoare, (2981 zile de închisoare) un număr total de 416 zile (până la data de 14.12.2020 - dată când a fost efectuat calculul, respectiv din data de 22.12.2017 și până în data de 29.08.2018 = 251 zile și din data de 03.07.2020 și până în data de 14.12.2020, - 165 zile, în data de 29.08.2018 acesta fiind transferat in Italia pentru a ispăși o pedeapsă și revenind în Marea Britanie în data de 03.07.2020, perioadă în care a fost deținut în Penitenciarul din Torino) și în continuare la zi.

S-a constatat că pedeapsa se consideră executată în data de 23.12.2027 și că acesta are dreptul la eliberare anticipată sau condiționată după ce a executat jumătate din pedeapsă și că poate fi eliberat cu până la 270 de zile înainte de data eliberării.

În baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și art. 72 C. pen., s-a dedus perioada executată de 416 zile până la data de 14.12.2020 și durata de detenție calculată începând cu data de 15.12.2020 până la zi.

În cauză, examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Curtea de Apel Bacău a constatat că aceasta este neîntemeiată, în concret, reținând că prin sentința penală nr. 12 din 21.01.2021, s-a recunoscut hotărârea de condamnare și pedeapsa din Marea Britanie și că, din considerentele hotărârii rezultă că instanța a analizat îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004 privind recunoașterea pedepsei de 8 ani și 2 luni, inclusiv dispozițiile privind legea mai favorabilă.

În acest sens, prima instanță a avut în vedere cele reținute în cuprinsul hotărârii Curții de Apel Bacău, relativ la adaptarea pedepsei, potrivit art. 166 din Legea 302/2004, menționându-se că, "într-o primă etapă, se impune a se verifica pentru fiecare infracțiune în parte în ceea ce privește pedepsele aplicate condamnatului, după care, într-o a doua etapă, trebuie verificat dacă operațiunea de contopire a pedepsei aplicate prin hotărârea de condamnare nu contravine legii române, respectiv dacă pedeapsa rezultantă stabilită nu depășește maximul care se poate aplica potrivit legii române.

Din această perspectivă, observăm că durata pedepsei principale aplicate pentru infracțiunea săvârșită corespunde ca natură și cuantum dispozițiilor legii române, iar potrivit acestei din urmă legislații fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută art. 228 alin. (1)-(22)9 alin. (1) lit. c), d), alin. (2) lit. b) din C. pen. și distrugere prevăzută de art. 253 alin. (4) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

În concret, față de faptele reținute în prima hotărâre de condamnare, constatăm că legislația română sancționează infracțiunile de furt calificat prevăzută art. 228 alin. (1)-(22)9 alin. (1) lit. c), d), alin. (2) lit. b) din C. pen. și distrugere prevăzută de art. 253 alin. (4) din C. pen., cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani.

În concret, pedeapsa principală de 8 ani și 2 luni închisoare (2981 zile de închisoare), aplicată pentru săvârșirea infracțiunilor de conspirație la jaf prevăzută în legislația britanică de secțiunea 1 (1) din Legea penală din 1977 și conspirație la incendiere prevăzută de secțiunea 1 1) din Legea penală din 1977 și prevăzute de legislația română la art. 228 alin. (1)-(22)9 alin. (1) lit. c), d), alin. (2) lit. b) din C. pen. și distrugere prevăzută de art. 253 alin. (4) din C. pen., de către Curtea Coroanei din Stoke on Trent nr. T20182013 din data de 09.02.2018 prin Hotărârea de condamnare pronunțată rămasă definitivă (și executorie), la data de 09.02.2018 nu depășește limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română."

Mai mult, a reținut instanța că împotriva sentinței penale a fost declarat apel la ÎCCJ, care a menținut soluția primei instanțe de judecată.

Astfel, față de cele reținute, examinând contestația formulată, Curtea de Apel Bacău a constatat că adaptarea pedepsei nu se poate face după rămânerea definitivă a hotărârii instanței române de recunoaștere a hotărârii de condamnare pronunțată de către autoritățile altui stat, ca în cauza de față, pe calea unei contestații la executare.

S-a menționat că prin acest mijloc prevăzut de lege nu se poate schimba sau modifica soluția pronunțată de instanță, ce a intrat în putere de lucru judecat, aceasta putându-se realiza numai prin intermediul căilor extraordinare de atac în limitele prevăzute de lege în ceea ce privește exercitarea acestora.

Astfel, din moment ce Curtea de Apel Bacău a analizat toate condițiile privind recunoașterea hotărârii de condamnare pronunțată în statul emitent, reținând definitiv că acestea sunt îndeplinite, s-a considerat că nu se poate pe calea contestației la executare să se modifice limitele de pedeapsă, întrucât aceste motive nu pot face obiectul contestației la executare. Adaptarea de către instanța de judecată a pedepsei aplicate de instanța statului emitent constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracțiuni similare, dar în cadrul procesului ocazionat de cererea de recunoaștere a hotărârii pronunțate de autoritățile judiciare străine. În caz contrar s-ar încălca principiul securității raporturilor juridice - în condițiile în care instanța a dispus definitiv recunoașterea hotărârii de condamnare pronunțată de autoritățile din Marea Britanie și transferarea acestuia în vederea executării pedepsei închisorii în România și a analizat definitiv aspectele privind adaptarea pedepsei.

În consecință, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.., Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondată contestația la executare formulată de persoana condamnată A..

*****

Împotriva sentinței penale nr. 99 din data de 03.10.2023 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în termen legal, a formulat contestație contestatorul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 24.10.2023, fiind stabilit termen de judecată la data de 12.12.2023, ocazie cu care au fost luate concluziile contestatorului și ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind consemnate pe larg în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor din dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prealabil, Înalta Curte reamintește că, în ceea ce privește contestația la executare aceasta reprezintă un mijloc jurisdicțional de rezolvare a unor incidente ivite în cursul executării hotărârilor definitive, prin intermediul căreia se pot invoca numai aspecte ce țin de executarea acestora, nu și de legalitatea și temeinicia lor întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat de care se bucură respectivele hotărâri.

Dispozițiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen. reglementează expres cazurile în care se poate face contestație împotriva executării unei hotărâri penale, unul dintre acestea vizând situația când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei - lit. d) - invocată în cauza de față. În acest caz, contestația trebuie să vizeze situații intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în care, fie pedepsele nu se mai execută (în caz de amnistie, prescripția executării pedepsei, grațierea, decesul persoanei condamnate), fie intervin modificări în sensul micșorării cuantumului pedepselor ce urmează a fi puse în executare sau care se execută.

În speță, se reține că, obiectul prezentei cauze este constituit de cererea de contestație la executare formulată în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 12 din 21.01.2021 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia penală nr. 150/A din 18.05.2021 a ÎCCJ, ce a avut ca obiect recunoașterea hotărârii străine de condamnare privind pe persoana condamnată A., în procedura reglementată de Legea nr. 302/2004, prin care, urmare a recunoașterii pedepsei aplicate persoanei condamnate A. de către autoritățile judiciare din Marea Britanie, s-a dispus transferului acesteia în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România.

Prin intermediul acestui mijloc procesual, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., condamnatul A. solicită reducerea pedepsei în executarea căreia se află în prezent, stabilită prin sentința penală nr. 12 din 21.01.2021 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosar nr. x/2020, definitivă prin decizia penală nr. 150/A/18.05.2021 a ICCJ, în procedura de recunoaștere a hotărârilor de condamnare emise de autoritățile străine, considerând că în sentința de recunoaștere contestată s-a greșit, în opinia contestatorului, modalitatea de contopire și că nu trebuia să se aibă în vedere cumulul aritmetic al pedepsei din Anglia.

S-a arătat în susținerea contestației, relativ la pedeapsa rezultantă recunoscută, de 8 ani și 2 luni închisoare, că, fiind vorba de 2 acte materiale, la adaptarea pedepsei, instanța română trebuia să facă contopirea cu pedeapsa aplicată pentru fapta de distrugere, iar pentru fapta de incendiere să se calculeze un spor, de 1/3, potrivit C. pen. român.

Înalta Curte constată că motivele contestatorului A. nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de contestație la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen., întrucât prin prezentul demers judiciar nu au fost relevate aspecte care să conducă la concluzia că au intervenit modificări în sensul micșorării cuantumului pedepsei ce se execută.

În fapt, în speță, este repusă în discuție chiar legalitatea și temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea, fiind criticată în realitate recunoașterea, prin sentința penală nr. 12 din 21.01.2021 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2020, a pedepsei rezultante aplicate contestatorului de către autoritățile din Anglia, prin hotărârea de recunoaștere stabilindu-se ca persoana condamnată A. să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani și 2 luni închisoare (2981 zile de închisoare), într-un penitenciar din România.

Sub acest aspect, se impune a se sublinia că, în conformitate cu dispozițiile art. 166 alin. (6) lit. b) și alin. (8) din Legea nr. 302/2004, republicată, după ce constată îndeplinite condițiile prevăzute de art. 167 din același act normativ, instanța de judecată română admite cererea de recunoaștere și executare a unei hotărâri străine și după caz, procedează la adaptarea pedepsei aplicate prin respectiva hotărâre. Așadar, revine instanței române învestite cu soluționarea cererii de recunoaștere și executare a unei hotărâri străine să efectueze operațiunea de adaptare a pedepsei atunci când, din datele speței, rezultă că este incidentă una dintre situațiile reglementate de textul de lege incident în materie, în raport cu care s-ar impune, astfel, aplicarea dispozițiilor referitoare la conversiunea condamnării.

Verificarea modului în care instanța română a dat o rezolvare cererii de recunoaștere și executare a unei hotărâri străine, inclusiv în ceea ce privește necesitatea adaptării pedepsei aplicate de autoritatea judiciară de condamnare, se realizează, însă, în condițiile art. 166 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, în procedura reglementată de aceste dispoziții legale, respectiv prin intermediul căii de atac a apelului promovat împotriva hotărârii de recunoaștere și transfer, drept pe care condamnatul A. l-a exercitat de altfel în speță, prin decizia penală nr. 150/A din data de 18 mai 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2020, fiind respins, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 12 din data de 21.01.2021 pronunțată de Curtea de Apel Bacău.

În aceste condiții, atâta timp cât, așa cum s-a arătat anterior, prin intermediul contestației la executare nu se poate pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii definitive în baza căreia se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea acesteia, ci se rezolvă doar incidente intervenite în cursul executării, în această procedură nu pot fi examinate solicitările condamnatului de adaptare a pedepselor aplicate de autoritatea străină în sensul de a nu se avea în vedere cumulul aritmetic stabilit prin hotărârea de condamnare ori de a se contopi pedepsele și a se aplica regimul sancționator al concursului de infracțiuni în ceea ce privește faptele pentru care a fost condamnat acesta în Anglia prin adăugarea unui spor din cea de-a doua pedeapsă stabilită, așa cum a solicitat contestatorul, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat a sentinței penale nr. 12 din data de 21.01.2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău.

În plus, în cauză se constată că, inclusiv în procedura prevăzută de Legea nr. 302/2004, prin decizia din apel, (nr. 150/A/2021), Înalta Curte a analizat criticile persoanei condamnate A. relativ la cuantumul pedepsei rezultante recunoscute, solicitându-se de către apelant ca, în cadrului procesului de adaptare a pedepselor, să se dispună redozarea pedepselor stabilite de autoritățile judiciare britanice, în sensul stabilirii unei pedepse rezultante mai mici.

Se reține că prin decizia Înaltei Curți, prin care s-a respins ca nefondat apelul împotriva hotărârii de recunoaștere și transfer, instanța de control judiciar a constatat că nemulțumirea apelantului cu privire la cuantumul pedepsei rezultante ce i-a fost aplicată de către autoritățile judiciare britanice nu poate fi valorificată ca și critică în prezenta procedură întrucât, pe de o parte, individualizarea judiciară a sancțiunii penale, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, este atributul exclusiv al instanțelor străine care au soluționat în mod definitiv cauza în care s-a pronunțat hotărârea penală a cărei recunoaștere se solicită; pe de altă parte, atribuția de adaptare a pedepsei sub aspectul cuantumului ei, recunoscută de legea specială instanțelor naționale, se limitează exclusiv la reducerea acesteia până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracțiunea similară.

În concret, în prezenta cauză, instanțele au stabilit cu titlu definitiv că pedepsele concurente de 6 ani și 8 luni închisoare (aplicată apelantului pentru săvârșirea infracțiunii de conspirație la jaf), respectiv de 1 an și 6 luni închisoare (aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de conspirație la incendiere), corespund, ca natură și durată, pedepsei stabilite de legea penală română pentru infracțiunile corespondente - furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. c), d), alin. (2) lit. b) din C. pen. și distrugere, prev. de art. 253 alin. (4) din C. pen., ambele sancționate cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani.

Totodată, s-a constatat că pedeapsa rezultantă de 8 ani și 2 luni închisoare aplicată apelantului (rezultată din cumulul aritmetic al pedepselor anterior menționate, stabilit de autoritățile judiciare britanice prin hotărârea de condamnare recunoscută în cauză), nu depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiunile concurente și nici limita maximă generală a pedepsei închisorii prev. de art. 60 din C. pen. și, prin urmare, nu se impune în speță adaptarea pedepsei.

Revenind la susținerile contestatorului A. formulate în prezenta cauză, se constată că, în condițiile în care prin intermediul contestației la executare, în esență, se solicită micșorarea cuantumului pedepsei în executarea căreia se află, fie raportat la faptul că la adaptarea pedepsei nu au fost aplicate pedepsei mai mici, fie că nu trebuia să se aibă în vedere cumulul aritmetic al pedepsei din Anglia în loc de regimul juridic mai favorabil prevăzut de C. pen. român care prevede aplicarea unui spor din a doua pedeapsă, respectiv aplicarea regimului sancționator în cazul concursului de infracțiuni, etc, Înalta Curte, în considerarea tuturor argumentelor anterior reținute, apreciază că aceste critici nu pot forma obiectul examinării în această procedură, care să facă necesară o intervenție întemeiată pe dispozițiile art. 598 C. proc. pen.

Deopotrivă în cauză nu sunt incidente nici cele statuate prin Decizia nr. 13/2014 pronunțată de Înalta Curte, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, invocată de contestator în cererea inițială formulată de acesta, câtă vreme, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile vizând aplicarea dispozițiilor art. 6 alin. (1) C. pen.. Prin această decizie, în esență, s-a menționat că pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 6 din C. pen. este necesar ca, ulterior hotărârii definitive de condamnare - dar înainte de executarea completă a pedepsei - să intervină o lege penală nouă, legea penală nouă să prevadă o pedeapsă mai ușoară decât pedeapsa prevăzută de legea care a stat la baza condamnării, respectiv pedeapsa pronunțată prin hotărârea definitivă să depășească maximul de pedeapsă prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea respectivă.

Or, în prezenta cauză nu este incidentă o atare situație. Așa cum s-a arătat, contestatorul A. critică cuantumul pedepsei în executarea căreia se află urmare a procedurii de recunoaștere întrucât pedeapsa recunoscută nu a fost adaptată în sensul dorit de contestator pentru motivele anterior menționate, însă, similar instanței de fond, Înalta Curte notează că nu se poate pe calea contestației la executare să se modifice limitele de pedeapsă, întrucât aceste motive, așa cum au fost invocate în cauză, nu pot face obiectul contestației la executare, instanțele stabilind cu titlu definitiv, că în situația persoanei condamnate A. pedeapsa recunsocută nu depășește limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română.

Concluzionând, având în vedere criticile formulate de contestatorul condamnat A., Înalta Curte notează că, în procedura contestației la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, nu se poate proceda la o reindividualizare a pedepsei prin pronunțarea unei alte soluții, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat și stabilității raporturilor juridice.

Pe cale de consecință, pentru considerentele expuse, constatând legală și temeinică hotărârea atacată, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) raportat la art. 597 alin. (8) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 99/2023, pronunțată la data de 03.10.2023 de către Curtea de Apel Bacău.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 99/2023, pronunțată la data de 03.10.2023 de către Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 decembrie 2023.