ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 837/2021

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 92 din 22 iunie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2021, în baza art. 598 din C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A. cu privire la Sentința penală nr. 21/2019 din 27.02.2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2018.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Bacău a reținut următoarele:

La data de 17.03.2016, a fost înregistrată cererea persoanei condamnate A., prin care a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 21/2019 din 27.02.2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

La termenul de judecată din data de 8.04.2021, contestatorul condamnat, prin apărătorul desemnat din oficiu, a precizat că cererea sa reprezintă o contestație la executare, întemeiată pe prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen.. Față de această precizare, prin încheierea de ședință din aceeași dată, s-a dispus trimiterea cauzei la completul care a pronunțat Sentința penală nr. 21/2019 din 27.02.2019 a Curții de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2018.

În esență, apărătorul desemnat din oficiu pentru contestator a solicitat admiterea contestației la executare, susținând că s-a ivit o nelămurire cu privire la hotărârea în a cărei executare se află contestatorul. S-a arătat că pedeapsa de 10 ani închisoare, în a cărei executare se află contestatorul, reprezintă cumularea pedepselor din două sentințe emise de autoritățile elvețiene și nu rezultă de unde provine această pedeapsă, în niciuna dintre hotărâri nemenționându-se acest cumul.

La termenul de judecată din 27.05.2021, președintele completului de judecată a formulat declarație de abținere de la soluționarea contestației la executare, declarație ce a fost admisă prin încheierea de ședință din 2.06.2021.

A fost atașat dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Bacău.

Examinând contestația la executare, în raport de motivele invocate de contestator, de actele aflate la dosarul cauzei și de dispozițiile legale incidente, Curtea de Apel Bacău a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 21/2019 din 27.02.2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 134 din Legea nr. 302/2004 modificată, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, la solicitarea Ministerului Justiției al Confederației Helvete (x), privind transferul persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării unei pedepse aplicate de Tribunalul Arondismentului III Martigny & St Maurice, Canton Valais și Tribunalul Arondismentului I pentru Haut-Valais, Brigue, Confederația Helvetă.

În baza art. 135 alin. (6) lit. a) raportat la art. 136 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoașterea și punerea în executare a sentințelor penale pronunțate de Tribunalul Arondismentului III Martigny & St Maurice, Canton Valais din data de 23.05.2013 și Tribunalul Arondismentului I pentru Haut-Valais, Brigue din data de 9.06.2017, Confederația Helvetă, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de: furt calificat prev. de art. 228 - 229 alin. (1) lit. b), d) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. și art. 35 alin. (2) din C. pen., distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (2) din C. pen. și violare de domiciliu, prev. de art. 224 alin. (1), (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (2) din C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei.

În baza art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv de la 25.02.2012 la 8.06.2012, de la 26.02.2016 la 9.03.2016 și perioada executată, de la 9.03.2016 la zi.

S-a constatat că pedeapsa se consideră executată în întregime în statul emitent la data de 14.11.2025.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel Bacău a reținut următoarele:

Sub nr. x/2018 din data de 28.11.2018, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău referatul nr. x/2018 din data de 26.11.2018, prin care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a sesizat instanța în vederea recunoașterii sentințelor penale pronunțate de Tribunalul Arondismentului III Martigny & St Maurice, Canton Valais din data de 23.05.2013 și Tribunalul Arondismentului I pentru Haut-Valais, Brigue din data de 9.06.2017, Confederația Helvetă prin care numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prev. de art. 228 - 229 alin. (1) lit. b), d), din) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. și art. 35 alin. (2) din C. pen., distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (2) din C. pen. și violare de domiciliu, prev. de art. 224 alin. (1), (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (2) din C. pen.

În motivarea referatului s-a arătat că, prin adresa nr. x/2018 din data de 22.10.2018, Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în conformitate cu dispozițiile art. 131 din Legea nr. 302/2004 și ale Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, cererea formulată de Ministerul Justiției din Confederația Helvetă, prin care se solicită transferarea persoanei condamnate A. (deținut în Penitenciarul Justizvollzugnsanstalt Thorberg) într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei cu închisoarea aplicată de către instanțele din statul solicitant.

Cererea formulată de autoritățile judiciare helvete a fost însoțită de documentele prevăzute în art. 6 paragraf 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv copiile certificate pentru conformitate de pe hotărârile de condamnare, de pe dispozițiile legale aplicabile, indicarea duratei condamnării deja executate, declarația prin care persoana condamnată a consimțit la transferarea într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei.

Instanța a constatat că este îndeplinită condiția prevăzută în art. 3 paragraf 1 lit. a) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 136 lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată. Din informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare în aplicarea Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, au rezultat următoarele: sentința penală pronunțată de Tribunalul Arondismentului III Martigny & St Maurice, Canton Valais a devenit executorie la data de 23.05.2013 și sentința penală pronunțată de Tribunalul Arondismentului I pentru Haut-Valais, Brigue a devenit executorie la data de 9.06.2017.

Referitor la situația executării pedepsei, din examinarea sentinței de condamnare pronunțată de Tribunalul Arondismentului I pentru Haut-Valais, Brigue, prin care s-a dispus cumularea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată în cauză cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală pronunțată de Tribunalul Arondismentului III Martigny & St Maurice, Canton Valais, s-a constatat că numitul A. a fost arestat de la data de 25.02.2012 la 8.06.2012, de la data de 26.02.2016 la data de 09.03.2016 și începând cu data de 9.03.2016 se află în executarea pedepsei, iar pedeapsa se consideră executată în întregime în statul emitent la data de 14.11.2025.

În consecință, s-a constatat că este îndeplinită condiția prevăzută în art. 3 paragraf 1 lit. c) din Convenția europeana asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 136 lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit căreia fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte.

În fapt, prin sentința penală pronunțată de Tribunalul Arondismentului III Martigny & St Maurice, Canton Valais, care a devenit executorie la data de 23.05.2013, s-a reținut că, în perioada 8.10.2011 - 31.10.2011, numitul A. împreună cu B. a comis un număr de 44 de furturi (cazurile de la 1 la 45 din sentință), iar în perioada 1.12.2011-29.12.2011 a mai săvârșit singur încă 30 de furturi (cazurile de 46 la 79), acționând ca un profesionist, bunurile sustrase fiind considerabile, iar pagubele produse cu ocazia spargerilor sunt importante, dispunându-se condamnarea acestuia la o pedeapsă privativă de libertate de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat (art. 139 ch 2 C. pen.), furt în bandă (art. 139 ch. 3 C. pen.), daune aduse proprietății (art. 144 alin. (1) C. pen.), violare de domiciliu (art. 186 C. pen.), furt în scopul utilizării (art. 94 ch aLCR) și furtul unei biciclete în scopul utilizării (art. 94 ch 3 a LCR)

Prin sentința penală pronunțată de Tribunalul Arondismentului I pentru Haut-Valais, Brigue, s-a reținut în fapt că A., în luna noiembrie 2012, a comis o serie de șapte infracțiuni de furt, la data de 17.03.2013 a comis furtul în detrimentul lui C., iar după data de 23.03.2013 a comis furturi în bandă. A. a comis 54 de furturi calificate după ce a fost condamnat de Tribunalul Arondismentului III Martigny & St Maurice și trebuie condamnat simultan pentru daune materiale (distrugere) și violare de domiciliu în 50 de cazuri. În 47 de cazuri el a comis furt în bandă. A. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de furt, furt calificat și organizat (art. 139 alin. (1) C. pen., art. 139 alin. (2) și (3) C. pen.), daune multiple aduse proprietății (art. 144 alin. (1) C. pen.) și tentative și violări repetate de domiciliu (art. 22 alin. (1) raportat la art. 186 C. pen. și art. 186 C. pen.) la o pedeapsă suplimentară la hotărârea Tribunalului Arondismentului III Martigny & St Maurice, la o pedeapsă privativă de libertate de 5 ani închisoare.

Examinând materialul cauzei, Curtea de Apel Bacău a constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări, prevăzută în art. 136 lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată și art. 3 paragraf 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, faptele reținute în sarcina numitului A. având corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor de: furt calificat, prev. de art. 228 - 229 alin. (1) lit. b), d), alin. (2) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. și art. 35 alin. (2) din C. pen., infracțiune pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani, maxim ce poate fi majorat cu 3 ani, distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (2) din C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă și violare de domiciliu, prev. de art. 224 alin. (1), (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (2) din C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă.

De asemenea, s-a constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări și privitor la infracțiunile de furt în scopul utilizării (art. 94 ch aLCR) și furtul unei biciclete în scopul utilizării (art. 94 ch 3 a LCR), acestea având corespondent în dispozițiile ar. 230 din C. pen. cu trimitere la art. 228 - 229 din C. pen., limitele de pedeapsă reducându-se cu 1/3.

Conform cererii din data de 24.04.2018, numitul A. a consimțit la transferarea sa într-un penitenciar din România, fiind îndeplinită condiția prevăzută în art. 136 lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În consecință, Curtea de Apel Bacău a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru recunoaștere și pentru transfer prevăzute în art. 136 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Având în vedere că România și-a asumat printr-un tratat internațional la care este parte obligația recunoașterii hotărârii penale pronunțare în străinătate (Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983 fiind ratificată prin Legea nr. 76 din 12 iulie 1996), dar a și implementat în mod direct Decizia-cadru nr. 2008-2009/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 200 8 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală, persoanei condamnate i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil, pedeapsa aplicată nu a fost pronunțată pentru o infracțiune politică sau militară, hotărârea pronunțată în străinătate respectă ordinea publică a statului român și produce efecte juridice în România, de asemenea, nu există date cu privire la pronunțarea unei hotărâri de condamnare pentru aceleași fapte a persoanei condamnate în România sau într-un alt stat, care a fost recunoscută în România, Curtea de Apel Bacău a dispus recunoașterea sentințelor penale pronunțate de Tribunalul Arondismentului III Martigny & St Maurice, Canton Valais din data de 23.05.2013 și Tribunalul Arondismentului I pentru Haut-Valais, Brigue din data de 9.06.2017, Confederația Helvetă, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare.

De asemenea, având în vedere că persoana condamnată este cetățean român, deci resortisant al a statului de executare potrivit art. 3 paragraf 1 lit. a) din Convenție, hotărârea pronunțată în străinătate este definitivă, la data primirii cererii de transfer condamnatul are de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei, cerință prevăzută de art. 3 paragraf 1 lit. c) din Convenție, acesta a consimțit să fie transferat pentru executarea restului de pedeapsă într-un penitenciar din România, fapta care a atras condamnarea constituie infracțiune potrivit legi române, iar statul de condamnare și statul de executare s-au pus de acord asupra acestei transferări, așa cum rezultă din corespondența purtată cu autoritățile judiciare helvete, care și-au exprimat expres acordul la transfer la data de 19.02.2019, Curtea de Apel Bacău a dispus transferul persoanei condamnate.

Referitor la natura și durata pedepsei aplicate persoanei condamnate, din examinarea hotărârii pronunțate de autoritățile judiciare helvete și a dispozițiilor din C. pen. român, Curtea de Apel Bacău a constatat că natura pedepsei corespunde cu pedeapsa închisorii din legislația penală română, iar durata acesteia, de 10 ani (pedeapsă rezultantă obținută prin cumulul celor două pedepse de 5 ani închisoare aplicate prin sentințele penale a căror recunoaștere se solicită), se situează între limitele speciale ale legii penale române, adică între 2 - 7 ani închisoare, pentru infracțiunea cea mai gravă de furt calificat, al cărei maxim poate fi sporit cu 3 ani ca urmare a reținerii formei continuate, prev. de art. 35 alin. (2) din C. pen., fără a mai avea în vedere și limitele de pedeapsă prev. de legea penală română pentru infracțiunile de distrugere și violare de domiciliu și nici sporul aplicat în urma contopirii pedepselor.

În concluzie, s-a menținut pedeapsa cumulată aplicată de autoritatea judiciară helvetă, atât în ceea ce privește natura, cât și durata ei.

Verificând toate lucrările dosarului, Curtea de Apel Bacău a considerat că, în cauză, nu este incidentă nicio cauză care să împiedice recunoașterea hotărârii străine de condamnare și punerea ei în executare.

Această sentință penală a rămas definitivă la data de 7.05.2019, prin neapelare.

Examinând contestația la executare formulată în cauză, Curtea de Apel Bacău a reținut următoarele:

Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Din acest text legal rezultă natura juridică a contestației la executare de cale de atac ce poate fi exercitată împotriva unei hotărâri penale definitive, în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, pentru remedierea unor incidente care apar în faza de executare a hotărârii. Prin intermediul contestației la executare nu poate fi pusă în discuție soluția dată de instanță prin hotărârea definitivă, aceasta bucurându-se de autoritate de lucru judecat.

Contestatorul condamnat A. și-a întemeiat contestația la executare pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen. - când se ivește o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută.

Examinând motivele invocate de contestator în susținerea cererii de contestație la executare, Curtea de Apel Bacău a constatat că, în fapt, acesta nu invocă anumite nelămuriri cu privire la cele dispuse prin Sentința penală nr. 21/2019 din 27.02.2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2018, ci aduce critici înseși soluției pronunțate prin această sentință penală, care a căpătat autoritate de lucru judecat. Prin cererea de contestație la executare, contestatorul A. și-a exprimat nemulțumirea cu privire la cuantumul pedepsei închisorii a cărei recunoaștere și executare în România a fost dispusă prin sentința susmenționată, considerând că ar fi trebuit să execute doar o pedeapsă de 5 ani închisoare.

Așadar, doar în mod formal, contestatorul A. și-a întemeiat cererea de contestație la executare pe cazul de contestație prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., în realitate acesta formulând o veritabilă cale de atac împotriva Sentinței penale nr. 21/2019 din 27.02.2019 a Curții de Apel Bacău.

Având în vedere că Sentința penală nr. 21/2019 din 27.02.2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2018, a rămas definitivă la 7.05.2019, nefiind atacată cu apel nici de contestator, intrând astfel în autoritatea de lucru judecat, s-a reținut că, în prezenta procedură, instanța nu poate reexamina cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018 și nici legalitatea sentinței pronunțate în acest dosar.

Împotriva Sentinței penale nr. 92 din 22 iunie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a formulat contestație condamnatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 16 iulie 2021.

În susținerea căii de atac, în esență, contestatorul condamnat A. a arătat că prin recunoașterea sentințelor pronunțate de autoritățile elvețiene, în mod greșit, s-au cumulat cele două pedepse de câte 5 ani închisoare, ajungându-se, astfel, la o pedeapsă finală în cuantum de 10 ani închisoare.

Analizând hotărârea contestată, în raport de susținerile contestatorului condamnat A. și de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

Contestația la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătorești, fără însă a se putea schimba sau modifica soluția care se bucură de autoritate de lucru judecat.

În sistemul de drept procesual românesc se poate formula contestație la executare în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Invocând cazul prevăzut de dispozițiile art. 598 lit. c) teza I din C. proc. pen., contestatorul condamnat A. și-a exprimat nemulțumirea cu privire la cuantumul pedepsei închisorii a cărei recunoaștere și executare în România a fost dispusă prin Sentința nr. 21 din 27.02.2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2018, considerând că ar fi trebuit să execute doar o pedeapsă de 5 ani închisoare.

Cazul de contestație la executare prevăzut de dispozițiile art. 598 lit. c) din C. proc. pen. reglementează două posibile incidente ce pot interveni fie la momentul punerii în executare a hotărârii judecătorești, fie pe parcursul executării sancțiunii penale - când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Nelămuririle cu privire la hotărârea judecătorească nu privesc aspecte de fond și nu pun în discuție autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești.

În jurisprudența națională au fost calificate ca nelămuriri ce pot forma obiectul contestației la executare omisiunile de indicare, în cazul dispoziției de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, a organului care va exercita supravegherea sau a obligațiilor prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. a) - d) din C. pen. sau înlocuirea entităților în cadrul cărora persoana condamnată cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere va presta munca neremunerată în folosul comunității.

În cauză, prin Sentința penală nr. 21/2019 din 27.02.2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2018 (definitivă), în baza art. 134 din Legea nr. 302/2004 modificată, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, la solicitarea Ministerului Justiției al Confederației Helvete (x), privind transferul persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării unei pedepse aplicate de Tribunalul Arondismentului III Martigny & St Maurice, Canton Valais și de Tribunalul Arondismentului I pentru Haut-Valais, Brigue, Confederația Helvetă.

În baza art. 135 alin. (6) lit. a) raportat la art. 136 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoașterea și punerea în executare a sentințelor penale pronunțate de Tribunalul Arondismentului III Martigny & St Maurice, Canton Valais din data de 23.05.2013 și de Tribunalul Arondismentului I pentru Haut-Valais, Brigue din data de 9.06.2017, Confederația Helvetă, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de: furt calificat prev. de art. 228 - 229 alin. (1) lit. b), d) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. și art. 35 alin. (2) din C. pen., distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (2) din C. pen. și violare de domiciliu, prev. de art. 224 alin. (1), (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (2) din C. pen.. S-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei.

Înalta Curte constată că motivele invocate de contestatorul condamnat A., cu privire la cuantumul pedepsei închisorii a cărei recunoaștere și executare în România a fost dispusă prin sentința anterior menționată, puteau fi formulate doar în cursul judecării fondului cauzei (la momentul soluționării sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău vizând recunoașterea sentințelor penale pronunțate de Tribunalul Arondismentului III Martigny & St Maurice, Canton Valais din data de 23.05.2013 și de Tribunalul Arondismentului I pentru Haut-Valais, Brigue din data de 9.06.2017, Confederația Helvetă), în primă instanță sau prin exercitarea căii de atac a apelului, neputând face obiectul contestației la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen.

Astfel cum s-a menționat anterior, contestația la executare poate fi formulată în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, fiind o modalitate de înlăturare sau modificare a pedepsei, fără însă a putea fi analizate ori reanalizate aspecte de fond deja avute în vedere de instanțe la momentul soluționării cauzei.

Drept urmare, aspectul invocat de contestatorul condamnat A. reprezintă o chestiune de fond, care a intrat în puterea lucrului judecat prin rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 21 din 27.02.2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2018, astfel încât nu poate fi încadrat în cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., pentru a fi examinat pe calea contestației la executare.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 92 din 22 iunie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 92 din 22 iunie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2021.

GGC - MM