ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

12.11.2020

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra cauzei penale de față;

În baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 6 august 2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2020 s-a dispus astfel:

A fost calificat obiectul și temeiul legal al contestației formulată de contestatorul condamnat A., raportat la capătul de cerere privind omisiunea deducerii unui număr de 180 de zile în care contestatorul a fost lipsit de libertate, dar și cu privire la capătul de cerere privind adaptarea hotărârii în sensul schimbării încadrării juridice a faptei, ca fiind art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

În temeiul art. 111 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost trimisă cauza spre soluționare la completul D6, completul competent să soluționeze contestația la executare formulată împotriva Sentinței penale nr. 31 din 21.03.2019 a Curții de Apel Bacău în Dosarul nr. x/2019.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, temeiul de drept al contestației la executare formulată de contestatorul condamnat A. îl reprezintă art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., întrucât cererea se referă la lămurirea conținutului Sentinței penale nr. 31 din 21.03.2019 a Curții de Apel Bacău, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, în sensul că se impunea deducerea unui număr de 180 de zile care nu au fost luate în considerare, iar sentința de recunoaștere a hotărârii de condamnare trebuia să conțină adaptarea pedepsei la limitele prevăzute de art. 195 din C. pen. român - infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte.

Prin încheierea din 22 octombrie 2020 pronunțată în același dosar, s-a dispus trimiterea cauza la completul inițial investit cu soluționarea contestației.

S-a reținut că, în raport de practica judiciară a Curții de Apel Bacău, față de motivele invocate, care tind la micșorarea pedepsei pe care o are de executat contestatorul, iar nu la lămurirea unei dispoziții din sentința pusă în executare, motivele de contestație se încadrează în temeiul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., impunându-se respectarea principiului repartizării aleatorii a cauzelor.

La data de 2 noiembrie 2020, conform dispoziției președintelui Curții de Apel Bacău, cauza a fost trimisă Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 40 alin. (4) C. proc. pen. apreciindu-se că s-a întrerupt cursul justiției.

Examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău, având ca obiect constatarea întreruperii cursului justiției, în cauza privind pe contestatorul condamnat A., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 40 alin. (4) C. proc. pen. "Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează conflictele de competență în cazurile în care este instanța superioară comună instanțelor aflate în conflict, cazurile în care cursul justiției este întrerupt (…)".

Conform jurisprudenței instanței supreme, existența unui caz de întrerupere a cursului justiției impune îndeplinirea următoarelor condiții: a) să existe o încălcare a normelor referitoare la competența funcțională a instanței judecătorești fie ca urmare a unei erori judiciare, fie ca urmare a unei erori de interpretare; b) încălcarea a fost realizată de către o instanță de judecată sesizată cu soluționarea unei cauze; c) încălcarea normelor procedural- penale conduce la o sesizare nelegală a unei alte instanțe sau chiar a instanței care a încălcat norma procedural penală respectivă; d) rezultatul nerespectării normelor de procedură penală este imposibilitatea soluționării cauzei prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești, prin inaplicabilitatea vreunei alte dispoziții legale referitoare la declinarea competenței și conflictul de competență.

În prezenta cauză, aspectele invocate prin sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău nu vizează încălcarea unor norme legale referitoare la competența funcțională a instanțelor judecătorești, care să genereze existența unui caz de întrerupere a cursului justiției.

Împrejurarea că două completuri de judecată din cadrul unei secții ale aceleiași instanțe, s-au considerat necompetente să soluționeze o cauză, nu impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în cadrul competenței funcționale speciale prevăzută de art. 40 alin. (4) C. proc. pen., întrucât constituie un incident procedural a cărui soluționare este de competența Colegiului de conducere al instanței.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va trimite cauza privind pe contestatorul condamnat A. la Curtea de Apel Bacău, spre competentă soluționare.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.