ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 625/2020

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 19 iunie 2019 și înregistrată sub nr. x/2019 pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț, condamnatul A. a solicitat rejudecarea cauzei, susținând că nu este legală pedeapsa de 5 ani 4 luni și 10 zile închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prin Sentința penală nr. 948/2018 a aceleiași instanțe pronunțată în dosarul nr. x/2018, definitivă prin Decizia penală nr. 495 din 17 aprilie 2019 a Curții de Apel Bacău.

Prin Sentința penală nr. 902 din 23 octombrie 2019 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și, în temeiul art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din C. proc. pen., a fost declinată competența de soluționare a contestației la executare formulate de contestatorul A. în favoarea Curții de Apel Bacău, reținându-se, în esență, că, prezent în fața instanței, acesta a precizat că dorește lămuriri cu privire la modalitatea prin care s-a dispus condamnarea sa la pedeapsa rezultantă de 5 ani 4 luni și 10 zile închisoare.

Prin Sentința penală nr. 30 din 5 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 597 alin. (4) din C. proc. pen., raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din C. proc. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A. privind lămurirea Deciziei penale nr. 495 din 17 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2018, acesta fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că, prin Sentința penală 948/2018 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 253 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere (persoană vătămată SC B. SRL Roman), la pedeapsa de 4 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, exercitarea acelorași drepturi a fost interzisă și ca pedeapsă accesorie.

S-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu șapte infracțiuni pentru săvârșirea cărora inculpatul A. a fost condamnat prin Sentința penală nr. 814 din 9 decembrie 2016 a Judecătoriei Piatra Neamț, pronunțată în dosarul nr. x/2016 (definitivă prin Decizia penală nr. 505 din 26 aprilie 2017 a Curții de Apel Bacău) la două pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare și prin Sentința penală nr. 255 din 21 martie 2018 a Judecătoriei Piatra Neamț, pronunțată în dosarul nr. x/2017 (definitivă prin Decizia penală nr. 1411 din 14 decembrie 2018 a Curții de Apel Bacău) la două pedepse de câte 9 luni închisoare, două pedepse de câte 6 luni închisoare și o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.

A fost menținută anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei dispusă prin Sentința penală nr. 255 din 21 martie 2018 a Judecătoriei Piatra Neamț, pronunțată în dosarul nr. x/2017, în privința pedepsei rezultante de 2 ani închisoare dispusă prin Sentința penală nr. 814 din 9 decembrie 2016 a Judecătoriei Piatra Neamț.

Au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente, înlăturând sporul și, în temeiul art. 38 alin. (1) și (2) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului pedeapsa cea mai grea dintre toate cele opt pedepse mai sus menționate, respectiv cea de 1 an și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 23 de luni și 10 zile, reprezentând o treime din totalul celorlalte șapte pedepse, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 1 an 29 luni și 10 zile închisoare.

S-a constatat că fapta a fost săvârșită în termenul de supraveghere al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 11 luni închisoare aplicate inculpatului prin Sentința penală nr. 64 din 16 februarie 2017 a Judecătoriei Piatra Neamț, pronunțată în dosarul nr. x/2016, definitivă prin neapelare la data de 6 martie 2017.

În temeiul art. 96 alin. (4) și (5) C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) din C. pen., a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 11 luni închisoare aplicate inculpatului prin Sentința penală nr. 64 din 16 februarie 2017 a Judecătoriei Piatra Neamț, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin neapelare la data de 6 martie 2017, și s-a dispus executarea acestei pedepse, care a fost adăugată la cea de 1 an 29 luni și 10 zile închisoare, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani 40 luni și 10 închisoare, respectiv 5 ani, 4 luni și 10 zile închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară rezultantă, exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, al dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei rezultante.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) raportat la art. 65 alin. (1) și art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, al dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei rezultante.

În temeiul art. 72 și art. 40 alin. (3) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 5 ani, 4 luni și 10 zile închisoare durata reținerii și a arestului la domiciliu, începând cu data de 13 iulie 2016 și până la 8 septembrie 2016, inclusiv, și perioada executată de la 8 mai 2018 la zi (respectiv la data de 28 noiembrie 2018, a pronunțării sentinței penale).

S-a dispus anularea Mandatului de executare nr. x din 8 mai 2018 emis în baza Sentinței penale nr. 255 din 21 martie 2018 a Judecătoriei Piatra Neamț, pronunțată în dosarul nr. x/2017 (definitivă prin Decizia penală nr. 505 din 26 aprilie 2017 a Curții de Apel Bacău) și emiterea unui nou mandat, corespunzător noii hotărâri.

Prin Decizia penală nr. 495 din 17 aprilie 2019 a Curții de Apel Bacău, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 948 din 28 noiembrie 2018 pronunțată de Judecătoria Piatra-Neamț în dosarul nr. x/2018 numai cu privire la:

- greșita revocare a suspendării sub supraveghere a pedepsei de 1 an și 11 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 64/2017 a Judecătoriei Piatra Neamț, definitivă la 6 martie 2017, precum și nelegala operațiune de cumulare aritmetică efectuată conform art. 96 alin. (4), (5) din C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) din C. pen., urmare a greșitei constatări că infracțiunea din dosar ar fi fost comisă în cursul termenului de supraveghere a hotărârii antemenționate;

- omisiunea menținerii anulării suspendării sub supraveghere a pedepsei de 1 an și 11 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 64/2017 a Judecătoriei Piatra Neamț, definitivă la 6 martie 2017, anulare ce a fost dispusă prin Sentința penală nr. 255/2018 a Judecătoriei Piatra Neamț, definitivă la 1 mai 2018.

A fost desființată sentința apelată în aceste limite, s-a reținut cauza spre rejudecare și, în fond:

A fost înlăturată constatarea că infracțiunea din dosar a fost comisă în cursul termenului de supraveghere a Sentinței penale nr. 64/2017 a Judecătoriei Piatra Neamț, definitivă la data de 6 martie 2017.

A fost înlăturată dispoziția de revocare a suspendării sub supraveghere a pedepsei de 1 an și 11 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 64/2017 a Judecătoriei Piatra Neamț, definitivă la 6 martie 2017, precum și operațiunea de cumulare aritmetică efectuată conform art. 96 alin. (4), (5) din C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) din C. pen.

A fost menținută anularea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 1 an și 11 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 64/2017 a Judecătoriei Piatra Neamț, definitivă la 6 martie 2017, anulare ce a fost dispusă prin Sentința penală nr. 255/2018 a Judecătoriei Piatra Neamț, definitivă la 1 mai 2018.

S-a constatat că infracțiunea de distrugere din dosar, prevăzută de art. 253 alin. (1) din C. pen., a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, conform art. 41 alin. (1) din C. pen., față de condamnarea de 1 an și 11 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 64/2017 a Judecătoriei Piatra Neamț, definitivă la 6 martie 2017.

În baza art. 43 alin. (2) din C. pen., a fost adăugată pedeapsa rezultată din concursul de infracțiuni, anume aceea de 1 an, 29 luni și 10 zile închisoare, la pedeapsa de 1 an și 11 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 64/2017 a Judecătoriei Piatra Neamț, definitivă la 6 martie 2017, obținându-se pedeapsa principală rezultantă unică de executat de 5 ani, 4 luni și 10 zile închisoare.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.

În considerentele acestei decizii, s-a reținut că, în condițiile în care infracțiunea de distrugere ce formează obiectul cercetării în dosarul nr. x/2018 a fost săvârșită la 24 aprilie 2017, așadar după rămânerea definitivă, la data de 6 martie 2017, a condamnării de 1 an și 11 luni închisoare din Sentința penală nr. 64/2017 a Judecătoriei Piatra Neamț, în privința acesteia erau incidente dispozițiile art. 41 alin. (1) din C. pen., referitoare la starea de recidivă postcondamnatorie. Cum măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 11 luni închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 64/2017 a Judecătoriei Piatra Neamț fusese deja anulată prin Sentința penală nr. 255/2018 a aceleiași instanțe, definitivă la 1 mai 2018, Curtea a apreciat că se impunea menținerea acesteia, săvârșirea, în cursul termenului de încercare, a infracțiunii de distrugere nemaiputând atrage revocarea măsurii, întrucât cauza de anulare era preexistentă instituirii suspendării sub supraveghere a pedepsei și comiterii noii infracțiuni.

Cu privire la regimul sancționator aplicabil în speță, s-a considerat că se impune ca, în baza art. 43 alin. (2) din C. pen., pedeapsa rezultată din concursul de infracțiuni, anume aceea de 1 an, 29 luni și 10 zile închisoare, să fie adăugată la cea de 1 an și 11 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 64/2017 a Judecătoriei Piatra Neamț, definitivă la data de 6 martie 2017, obținându-se pedeapsa principală rezultantă unică de executat de 5 ani, 4 luni și 10 zile închisoare.

Curtea a observat, astfel, că apelul a vizat doar aspecte legate de tehnica de stabilire a pedepsei (prin înlăturarea dispoziției de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 11 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 64/2017 a Judecătoriei Piatra Neamț, definitivă la 6 martie 2017, și a operațiunii de cumulare aritmetică, efectuată conform art. 96 alin. (4), (5) C. pen., urmată de menținerea dispoziției din Sentința penală nr. 255/2018 a aceleiași instanțe, definitivă la 1 mai 2018, de anulare a suspendării sub supraveghere anterior menționată), pedeapsa aplicată în final fiind identică cu cea stabilită de prima instanță.

În atare situație, raportându-se la dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., Curtea a considerat că nu există nicio nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, în realitate contestatorul fiind nemulțumit de cuantumul pedepsei rezultante, aspect ce ar fi putut forma obiectul unui recurs în casație, cale de atac pe care, însă, nu a exercitat-o. Ca urmare, în temeiul art. 597 alin. (4) din C. proc. pen., raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din C. proc. pen., a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A. privind lămurirea Deciziei penale nr. 495 din 17 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2018.

Împotriva acestei hotărâri, la 11 mai 2020, a declarat contestație condamnatul A., precizând că motivele le va prezenta în fața instanței de judecată.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2019, fiind repartizat aleatoriu, în sistem informatizat, Completului nr. 4 pentru termenul de judecată din 8 octombrie 2020. La acest termen, Înalta Curte a pus în discuție, din oficiu, admisibilitatea căii de atac exercitate în cauză raportat la faptul că aceasta privește o hotărâre pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, într-o cauză având ca obiect contestația formulată împotriva executării unei hotărâri definitive. Concluziile reprezentantului Ministerului Public au fost în sensul respingerii ca inadmisibilă a contestației, având în vedere că decizia pronunțată de Curtea de Apel Bacău este definitivă, iar apărătorul desemnat din oficiu a lăsat soluția cu privire la acest aspect la aprecierea instanței.

Examinând calea de atac promovată de contestatorul A., prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., împotriva executării hotărârii penale se poate face contestație, printre altele, când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare (lit. c), competentă să dea o rezolvare contestației la executare fiind în acest caz, potrivit alin. (2) al aceluiași text de lege, instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. Totodată, teza finală a art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. prevede că, în cazul în care nelămurirea privește o dispoziție pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Așadar, instanța care a pronunțat hotărârea care se execută, în înțelesul art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., poate fi prima instanță de judecată, dacă nelămurirea vizează o sentință, sau, după caz, instanța de apel ori de recurs în casație, când aspectul ce se urmărește a fi clarificat face parte din dispozitivul unei decizii.

Pe de altă parte, reglementând procedura la instanța de executare, art. 597 din C. proc. pen. stabilește, în alin. (1) și (6), că, în materia executării pedepsei, competența aparține fie instanței de executare (care, potrivit art. 553 alin. (1) din C. proc. pen., este prima instanță de judecată), fie instanței în a cărei circumscripție se află locul de executare, pentru ca, în alin. (7), să se menționeze că hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării pedepsei pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară în termen de 3 zile de la comunicare.

Din interpretarea coroborată a acestor prevederi, rezultă că hotărârea pronunțată asupra contestației la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. poate fi atacată doar atunci când se solicită lămurirea unei sentințe date în primă instanță și este definitivă în ipoteza în care vizează clarificarea unor dispoziții dintr-o decizie dată în apel sau recurs în casație. În acest sens, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 552 alin. (1) din C. proc. pen., în conformitate cu care hotărârea instanței de apel rămâne definitivă la data pronunțării acesteia.

Raportând aceste considerente la contestația formulată în cauză, Înalta Curte constată că, în fața Curții de Apel Bacău, condamnatul A. a solicitat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., lămurirea Deciziei penale nr. 495 din 17 aprilie 2019 dată de aceeași instanță în calea de atac a apelului, hotărâre care, potrivit art. 552 alin. (1) din C. proc. pen., a rămas definitivă la data pronunțării. Ca urmare, și hotărârea pronunțată, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din C. proc. pen., de instanța de apel asupra contestației la executare formulată de condamnat are același regim juridic, fiind, la rândul său, definitivă la data pronunțării.

De asemenea, se constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres. Or, potrivit art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., pot fi atacate cu contestație numai hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării pedepsei, ipoteză care, așa cum s-a arătat anterior, nu se regăsește în speță.

În aceste condiții, raportat la dispozițiile textelor de lege anterior menționate, se constată că numitul A. a promovat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive (pronunțată într-o contestația la executare ce a vizat o altă hotărâre definitivă), învestind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acesteia, deși nu întrunește cerințele legale.

Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căilor de atac și împotriva hotărârilor definitive pronunțate în contestație la executare, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile… pot exercita căile de atac, în condițiile legii". În consecință, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în baza art. 4251 pct. 7 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 30 din 5 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, iar, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere că acesta se află în culpă procesuală, îl va obliga la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 30 din 5 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 octombrie 2020.

GGC - CP