ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 868/2021

Asupra contestației de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 123 din 7 septembrie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată contestația la executare declarată de numitul A., în prezent aflat în Penitenciarul Găești, formulate împotriva Sentinței penale nr. 107 din 4.09.2014 a Curții de Apel Bacău în dosarul nr. x/2014.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bacău a reținut că, prin Sentința penală nr. 107 din 4.09.2014 a Curții de Apel Bacău în dosarul nr. x/2014, în baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a recunoscut sentința penală nr. 284 din 17.05.2007 pronunțată de Tribunalul Ordinar Rimini - prin care persoana transferabilă A., a fost condamnată la pedeapsa de 30 de ani închisoare.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei de 30 de ani închisoare.

În baza art. 72 din C. pen., s-a dedus perioada executată de la 20.05.2006 la zi.

Persoana condamnată A. a formulat contestație la executare împotriva soluției Curții de Apel Bacău, solicitând ca, în baza art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, să se reducă pedeapsa de 20 de ani și 4 luni închisoare cu un număr total de 675 de zile, urmând ca instanța să recunoască, totodată, Ordonanța nr. 647/2.11.2009 a Biroului Legislativ din Livorno, prin care s-a redus pedeapsa sa cu 225 de zile, Ordonanța nr. 517 din 29.06.2010 a Biroului Legislativ din Livorno, prin care s-a redus pedeapsa sa cu 90 de zile, Ordonanța nr. 797/19.07.2011 a Biroului Legislativ din Livorno, prin care s-a redus pedeapsa sa cu 90 de zile, Ordonanța nr. 627 din 20.06.2012 a Biroului Legislativ din Livorno, prin care s-a redus pedeapsa sa cu 90 de zile, Ordonanța nr. 783/3.10.2014 a Biroului Legislativ din Livorno, prin care s-a redus pedeapsa sa cu 90 de zile, Ordonanța nr. 587/27.06.2013 a Biroului Legislativ din Livorno, prin care s-a redus pedeapsa sa cu 90 de zile.

În motivarea contestației, s-a invocat faptul că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004.

Pentru termenul din data de 7.09.2021, contestatorul a depus un memoriu, prin care a arătat că, în cadrul considerentelor din Sentința penală nr. 107 din 4.09.2014 a Curții de Apel Bacău în dosarul nr. x/2014, s-a arătat că numărul de zile de eliberare înainte de termen este de 585 de zile, iar, deși instanța a făcut referire la faptul că se vor deduce aceste zile, în dispozitiv nu s-a mai făcut mențiune cu privire la acest aspect, iar în realitate este vorba de 675 de zile, după cum rezultă din cele 6 ordonanțe depuse la dosarul cauzei.

Analizând cererea, prin prisma motivelor invocate și a probelor administrate, Curtea a constatat că aceasta nu este întemeiată.

Potrivit art. 598 (1) din C. proc. pen., contestația la executare poate fi formulată în următoarele situații:

"a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei".

Potrivit art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, "În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător."

De asemenea, potrivit art. 166 alin. (14) din Legea nr. 302/2004, "În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător."

Curtea a constatat că, sunt supuse recunoașterii hotărârile judecătorești sau actele judiciare prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, dacă acestea sunt emise ulterior transferării persoanei condamnate.

S-a dedus astfel, că legea privind cooperarea internațională în materie penală a avut în vedere două situații: 1. atunci când hotărârile judecătorești sau actele judiciare prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România au fost emise anterior transferului persoanei condamnate, adică anterior recunoașterii hotărârii judecătorești de condamnare și 2. atunci când hotărârile judecătorești sau actele judiciare prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România au fost emise ulterior transferului persoanei condamnate, adică după recunoașterea hotărârii judecătorești de condamnare.

Această diferențiere este esențială în identificarea temeiului de drept în baza căreia o persoană condamnată poate formula o contestație la executare în vederea recunoașterii actelor străine prin care acesta a obținut reducerea pedepsei, întrucât art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004 face referire în mod exclusiv la actele care au fost emise ulterior transferului persoanei condamnate, adică ulterior recunoașterii hotărârii de condamnare.

Singura instanță competentă să recunoască hotărârile judecătorești sau actele judiciare prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale este instanța care s-a pronunțat asupra cererii inițiale de recunoaștere a hotărârii judecătorești străine de condamnare, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., care vizează o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută.

Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea a avut în vedere și memoriul depus la dosar de către persoana condamnată, memoriu în care acesta a arătat că, în dosarul nr. x/2014, în cadrul considerentelor Sentinței penale nr. 107/4.09.2014, deși s-a precizat că persoana condamnată are dreptul al un număr de 576 de zile de liberare condiționată, în dispozitiv, judecătorul a omis să mai facă aceste mențiuni.

De asemenea, Curtea a avut în vedere faptul că, la termenul de judecată din data de 7.09.2021, întrebat fiind contestatorul, prezent la judecată prin videoconferință, dacă își menține temeiurile de drept invocate, respectiv art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. și art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, acesta a răspuns afirmativ, fiind și asistat de apărător din oficiu.

Curtea a observat că, pentru a fi admisibilă contestația la executare a persoanei condamnate, aceasta ar fi trebuit întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., raportat la art. 166 alin. (14) din Legea nr. 302/2004, întrucât toate hotărârile judecătorești sau actele judiciare prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă au fost emise anterior transferării sale, astfel că nu pot fi incidente dispozițiile art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004.

S-a reținut și aspectul că, întrebat fiind de completul de judecată de ce nu a valorificat aceste ordonanțe în timpul derulării procedurii de recunoaștere a hotărârii de condamnare, de care a avut deplină cunoștință, pentru că la filele x ale dosarului nr. x/2014, este depusă o adresă din care rezultă că persoana condamnată înțelege să renunțe la apel, ceea ce demonstrează că anumite erori ale completului de judecată care a soluționat cererea de recunoaștere a hotărârii de condamnare puteau fi rezolvate în cadrul apelului. Astfel, persoana condamnată, care a avut cunoștință de conținutul minutei, ar fi trebuit să formuleze apel și să invoce în apel motivele pe care astăzi, după 7 ani, le invocă pe calea unei contestații la executare motivată în drept pe prevederile art. 598 alin. (1) lit. d) și nu) c din C. proc. pen.

Aceste erori, cu privire la un număr de zile de eliberare anticipată reținute în cadrul considerentelor, dar asupra cărora s-a omis să se prevadă în dispozitiv se pot încă remedia, pe calea unei contestații formulate în baza art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., de însuși completul inițial învestit cu soluționarea cererii de recunoaștere condamnare străină.

Tot astfel, Curtea a apreciat că recunoașterea celor 6 ordonanțe prin care persoanei condamnate i s-a redus pedeapsa cu un număr de 225, 90, 90, 90, 90 și 90 de zile cade în competența exclusivă a completului care a dispus recunoașterea hotărârii de condamnare, pentru simplul fapt că, la momentul în care acesta avea pe rol dosarul de recunoaștere a condamnării, ordonanțele erau deja emise și existente la dosarul cauzei, aspect demonstrat de faptul că judecătorul a făcut referire, la fila x din motivarea sentinței, la un număr de 585 de zile care se vor scădea din pedeapsă, fără însă a le mai menționa în dispozitivul sentinței.

Cu alte cuvinte, instanța învestită cu prezenta cauză, ar trebui să modifice, în baza temeiului invocat de contestator o hotărâre definitivă, încălcând astfel principiul autorității de lucru judecat.

S-a apreciat că acesta este temeiul pentru care legiuitorul a prevăzut competența exclusivă a completului care a soluționat cauza atunci când se invocă o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, situație existentă în cauza de față, întrucât contestatorul, deși a observat că nu i-au fost deduse un număr de zile obținute ca urmare a eliberării anticipate, a înțeles să renunțe la calea de atac a apelului și a invocat un temei legal al contestației la executare care nu poate fi invocat în prezenta cauză, temeiul corect fiind cel de la art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Împotriva Sentinței penale nr. 123 din 7 septembrie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și contestatorul A. au formulat contestație.

În cadrul motivelor scrise depuse la dosar, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a solicitat admiterea contestației, desființarea hotărârii primei instanțe și, în rejudecare, admiterea contestației la executare și deducerea zilelor de eliberare anticipată de care a beneficiat contestatorul A. ca urmare a perioadelor de privare de libertate executate în Italia anterior transferului, în temeiul art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

În cadrul motivelor scrise, s-a precizat că la momentul recunoașterii hotărârii străine, respectiv 14.09.2014, dispozițiile legale în vigoare nu permiteau deducerea zilelor de eliberare anticipată, însă prin Legea nr. 236/2017 au fost modificate dispozițiile Legii nr. 302/2004, fiind astfel prevăzută în mod expres deducerea zilelor de eliberare anticipată acordate de autoritățile străine.

În cadrul dezbaterilor în fața Înaltei Curți, reprezentantul Ministerului Public a formulat concluzii de desființare a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare de către prima instanță pentru a fi respectat principiul dublului grad de jurisdicție, susținând necesitatea solicitării, în original, a ordonanțelor invocate de contestator, precum și necesitatea emiterii unei adrese către autoritățile italiene, pentru a comunica instanței române situația ordonanțelor în discuție și situația întregii perioade ce trebuie dedusă din pedeapsa aplicată contestatorului A..

În acord cu considerentele Deciziei nr. 460 din 1 octombrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, invocată și în motivele scrise, a susținut că sunt incidente, în cauză, dispozițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004.

Prin motivele susținute de către apărătorul desemnat din oficiu, astfel cum se regăsesc în practicaua prezentei hotărâri, precum și prin memoriul depus la dosar, contestatorul A. a solicitat admiterea contestației, precizând că temeiul de drept al cererii sale de contestație la executare îl constituie dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

În acest sens, în esență, a arătat că, pe calea contestației la executare a solicitat reducerea pedepsei cu un număr total de 675 de zile, prin recunoașterea ordonanțelor emise de autoritățile din Italia, înscrisuri din care reiese că, pe perioada executării pedepsei aplicată prin Sentința penală nr. 284 din 17 mai 2007 a Tribunalului Ordinar Riminis a beneficiat de șase acte de clemență, prin care i-a fost redusă pedeapsa în curs de executare, cu diferite perioade. A precizat că, prin Sentința penală nr. 107/2014 a Curții de Apel Bacău s-a dispus numai recunoașterea Sentinței penale nr. 284 din 17 mai 2007 a Tribunalului Ordinar Rimini și transferul său într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei.

Examinând contestațiile, prin prisma motivelor formulate și în raport cu actele existente la dosarul cauzei, Înalta Curte reține următoarele:

Prealabil, Înalta Curte notează că, pe calea contestației la executare pot fi soluționate incidentele ivite după ce hotărârea a rămas definitivă, respectiv înainte sau în timpul executării hotărârii penale sau după executarea acesteia, însă în legătură cu aceasta, fiind permisă astfel rezolvarea situațiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale, fără a se putea invoca aspecte de fond deja avute în vedere de instanțe la momentul soluționării cauzei, întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat și stabilității raporturilor juridice.

În conformitate cu prevederile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent membru al Uniunii Europene transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea de recunoaștere și executare a hotărârii de condamnare pronunțate de instanța statului membru al Uniunii Europene, dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare aplicându-se în mod corespunzător.

În temeiul art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. .., pe calea contestației la executare exercitate împotriva hotărârii definitive de recunoaștere și executare a hotărârii de condamnare pronunțate în străinătate, curtea de apel poate dispune recunoașterea ordonanțelor transmise de autoritățile judiciare străine ulterior transferării în România, prin care persoanei condamnate i s-au acordat zile de eliberare anticipată pentru perioadele de privare de libertate executate în statul emitent anterior transferării și poate deduce zilele de eliberare anticipată din pedeapsa închisorii aplicată prin hotărârea de condamnare pronunțată de instanțele străine (în același sens, decizia nr. 460/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală).

În speță, contestatorul A. a fost condamnat prin Sentința penală nr. 284 din 17 mai 2007 a Tribunalului Ordinar Rimini, rămasă definitivă la 23.10.2008, la o pedeapsă de 30 de ani închisoare. Această hotărâre a fost recunoscută în România prin Sentința penală nr. 107 din 4.09.2014 a Curții de Apel Bacău, pronunțată în dosarul nr. x/2014, sentință prin care s-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei de 30 de ani închisoare, iar în baza art. 72 din C. pen., s-a dedus perioada executată de la 20.05.2006 la zi.

Din Certificatul emis de Ministerul de Justiție al Republicii Italia la data de 14.07.2014, reiese că persoana condamnată A. a fost privată de libertate în statul italian, începând cu data de 20.05.2006, conform legislației statului emitent pedeapsa urmează a fi executată integral la data de 12.10.2034, acestuia fiindu-i acordate 585 de zile eliberare înainte de termen.

Prin Sentința penală nr. 484 din 3.06.2015 a Tribunalului Iași, definitivă prin necontestare, ca urmare a intervenirii unei legi penale noi mai favorabile, în temeiul art. 6 C. pen., s-a dispus reducerea pedepsei de la 30 de ani închisoare la 20 de ani și 4 luni închisoare.

La data de 28 iulie 2021, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., persoana condamnată A. a formulat contestație la executare, prin care a solicitat reducerea din pedeapsă a unui număr de 675 de zile de eliberare anticipată, ce i-au fost acordate de autoritățile judiciare italiene pe perioada executării pedepsei în Italia. Pentru a dovedi că beneficiază de aceste zile, contestatorul a invocat și depus, în copie, șase ordonanțe de eliberare anticipată, emise de autoritățile judiciare din Italia, în anii 2009 - 2014, solicitând recunoașterea acestora.

Față de datele expuse, apreciind întemeiate motivele de contestație susținute oral de reprezentantul Ministerului Public, raportat și la motivele contestatorului A., întemeiate pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. coroborat cu art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, reținând că în susținerea cererii sunt depuse de către contestator, în copie, în limba italiană, cinci ordonanțe de eliberare anticipată emise de Ufficio Sorveglianza di Livorno, respectiv ordonanțele nr. 647/2009 din 2.11.2009, nr. 517/2010 din 29.06.2010, nr. 797/2011 din 19.07.2011, nr. 627/2012 din 16.06.2012, nr. 587/2013 din 27.06.2013, precum și ordonanța nr. 2014/783 din 22.09.2014 emisă de Ufficio Sorveglianza di Siena, Înalta Curte constată că este necesar pentru soluționarea cauzei să fie depuse, în original, înscrisurile invocate și să fie solicitate autorităților italiene informații privind situația acestor ordonanțe și situația întregii perioade ce trebuie dedusă din pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 284 din 17 mai 2007 a Tribunalului Ordinar Rimini, rămasă definitivă la 23.10.2008.

În aceste condiții, având în vedere și necesitatea respectării principiului dublului grad de jurisdicție, Înalta Curte constată că se impune rejudecarea contestației la executare formulată de contestatorul A. de către prima instanță.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite contestațiile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 123 din 7 septembrie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

Va desființa sentința penală atacată și va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bacău.

Cheltuielile judiciare vor rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestațiile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 123 din 7 septembrie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

Desființează sentința penală atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bacău.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 octombrie 2021.

GCC - MM