ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

17.03.2021

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Deliberând asupra conflictului de competență, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 124 din 11 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală, în temeiul art. 50 C. proc. pen. coroborat cu art. 597 alin. (6) C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a contestației la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 lit. d) C. proc. pen., formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 134 din 11 noiembrie 2019 pronunțate în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Suceava în favoarea Tribunalului Bacău, apreciindu-se că această instanță este competentă material și teritorial să soluționeze contestația la executare formulată de petentul A., la data de 14 august 2020, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Suceava a reținut, în esență că, la data de 5 februarie 2014, inculpatul A. a fost condamnat de Tribunalul din Santa Maria Capua Vetere, la o pedeapsă de 14 ani și 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de "omor". Prin Sentința penală nr. 134 din 11 noiembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Suceava a recunoscut sentința de condamnare, a dispus transferarea și executarea pedepsei într-un penitenciar din România, deducând perioada reținerii și detenției de la 30 iulie 2012 la zi.

S-a apreciat că, întrucât contestatorul se află în executarea unei pedepse în Penitenciarul Bacău, competența de soluționare a contestației nu aparține instanței de executare, ci instanței competente prin raportare la natura infracțiunii, în a cărei circumscripție se află locul de deținere, respectiv Tribunalului Bacău.

Prin Sentința penală nr. 4D din 11 ianuarie 2021 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția penală, în temeiul art. 47 C. proc. pen.. și art. 50 C. proc. pen.. coroborat cu art. 147, art. 166 și art. 167 din Legea nr. 302/2004, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bacău și s-a dispus declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, reținându-se că obiectul acțiunii s-a modificat din contestație la executare, în recunoaștere hotărâre penală străină. Deoarece această recunoaștere, pe cale principală, se efectuează potrivit Legii nr. 302/2004 de către curtea de apel și, având în vedere că petentul este încarcerat în Penitenciarul Bacău, penitenciar aflat în raza de competența teritorială a Curții de Apel Bacău, s-a dispus înaintarea dosarului acestei instanțe, spre competentă soluționare.

În susținerea cererii, petentul a depus, la data de 20 octombrie 2020, patru extrase ale hotărârilor penale italiene, din conținutul cărora a rezultat că, în urma condamnării primite de autoritățile italiene, a beneficiat de recunoașterea unor zile, drept recompensă la buna purtare de care a dat dovadă.

S-a constatat că, nemulțumit de faptul că, prin sentința de recunoaștere a pedepsei de 14 ani și 8 luni închisoare nu i-au fost deduse zilele câștigate drept urmare a comportării sale corespunzătoare, respectiv 540 de zile, condamnatul A. a solicitat să-i fie deduse zilele însumate din cele 4 sentințe penale de reducere a pedepsei, astfel: prin Sentința penală din 23 noiembrie 2017 i-au fost recunoscute și scăzute 360 de zile; prin Sentința din 17 februarie 2018 i-au fost recunoscute și reduse 45 de zile; prin Sentința din 14 octombrie 2018 (45 de zile, fila x verso ds. instanță) și prin Sentința din 23 septembrie 2019 (90 de zile, fila x ds. instanță).

Prin Sentința penală nr. 33 din 3 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulate de persoana transferată A., împotriva Sentinței penale nr. 134 din 11 noiembrie 2019 pronunțate în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Suceava, în favoarea Curții de Apel Suceava.

Urmare a declinării competenței de soluționare a contestației la executare în favoarea Curții de Apel Suceava, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Bacău și Curtea de Apel Suceava și s-a dispus înaintarea dosarului instanței superioare comune, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut că obiectul cererii principale este recunoașterea deducerilor acordate de către statul italian anterior transferării în România a persoanei transferate A..

Potrivit art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, "În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător.".

Astfel, Curtea a apreciat că trebuie să se dea prioritate dispozițiilor cu caracter special privind competența materială și teritorială. Având în vedere că instanța care a dispus asupra recunoașterii hotărârii de condamnare este Curtea de Apel Suceava, s-a precizat că tot aceasta trebuie să se pronunțe și asupra reducerilor acordate de statul italian persoanei transferate, motiv pentru care s-a apreciat că reducerile de pedeapsă acordate anterior transferării în România a unei persoane condamnate vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6), în speță, Curtea de Apel Suceava.

Cu privire la momentul acordării acestor reduceri, s-a observat că numai acele reduceri acordate anterior transferării în România pot fi recunoscute, iar din datele aflate la dosar, a rezultat că toate reducerile acordate de statul italian sunt anterioare transferării acestuia (Sentința penală din 23 noiembrie 2017 - 360 de zile; Sentința din 17 februarie 2018 - 45 de zile; Sentința din 14 octombrie 2018 - 45 de zile și Sentința din 23 septembrie 2019 - 90 de zile). Prin urmare, cele 540 de zile însumate au fost transmise în cursul anului 2020, deci ulterior transferării persoanei condamnate.

Astfel, raportat la prevederile art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, s-a apreciat că instanța care ar trebui să soluționeze dosarul este Curtea de Apel Suceava și nu Curtea de Apel Bacău sau Tribunalul Bacău.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 8 martie 2020, sub nr. x/2020.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Suceava, pentru următoarele considerente:

Conflictul de competență reprezintă situația juridică provocată de hotărârile unor instanțe care își declină judecarea aceleiași cauze, solicitând instanței ierarhice superioare comune stabilirea competenței de soluționare a respectivului dosar.

Cu titlu preliminar, se impune precizarea că determinarea competenței de soluționare a cererii formulate de condamnatul A. este condiționată de clarificarea prealabilă a obiectului cauzei.

În acest sens, se constată că, prin cererea adresată Tribunalului Bacău, intitulată "contestație la executare" și întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., condamnatul A. a solicitat deducerea celor 540 de zile însumate din cele 4 sentințe penale de reducere a pedepsei de 14 ani și 8 luni închisoare la care fusese condamnat de Tribunalul din Santa Maria Capua Vetere, pentru comiterea infracțiunii de "omor", pedeapsă recunoscută prin Sentința penală nr. 134 din 11 noiembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, de Curtea de Apel Suceava.

Prin Sentința nr. 134 din 11 noiembrie 2019 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin neapelare, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul persoanei condamnate A..

În baza art. 166 alin. (4) și (6) lit. a) raportat la art. 167 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată în Monitorul Oficial nr. 411 din 27 mai 2019, s-a dispus recunoașterea parțială și punerea în executare a Sentinței penale nr. 115/2014, Reg. Gen. 10383/2012, R.G.N.R. 14811/2012, din data de 5 februarie 2014 emisă de Tribunalul din Santa Maria Capua Vetere, reformată parțial de Curtea de Apel cu Juri din Napoli prin Sentința din 8 ianuarie 2015, definitivă la data de 25 mai 2015, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 14 (paisprezece) ani și 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzute de art. 110, 575, 576 pct. 1 C. pen. italian (în dauna persoanei vătămate B.) ce își găsește corespondent în legislația penală română în infracțiunea de omor, prevăzută de art. 188 C. pen. român.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 14 (paisprezece) ani și 8 (opt) luni închisoare.

În baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a dedus, din pedeapsa de 14 (paisprezece) ani și 8 (opt) luni închisoare, perioada reținerii și detenției de la 30 iulie 2012 la zi și s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii, la data rămânerii definitive a sentinței.

Ulterior transferării persoanei condamnate în Penitenciarul Bacău, statul emitent, Italia a transmis 4 hotărâri judecătorești prin care persoanei condamnate i-au fost acordate reduceri de pedeapsă, drept recompensă pentru buna purtare de care a dat dovadă, astfel: prin Sentința penală din 23 noiembrie 2017 i-au fost recunoscute și scăzute 360 de zile, prin Sentința din 17 februarie 2018 i-au fost recunoscute și reduse 45 de zile; prin Sentința din 14 octombrie 2018 (45 de zile, fila x verso) și prin Sentința din 23 septembrie 2019 (90 de zile, fila x ds. Tribunalul Bacău).

Se constată că reducerile de pedeapsă în cuantum total de 540 de zile au fost acordate persoanei condamnate A. anterior transferării sale într-un penitenciar din România (M.E.P.I. nr. 150 din 19 decembrie 2019, f.131 ds. 675/39/2019 Curtea de Apel Suceava) și au fost transmise în cursul anului 2020 (25 - 27 noiembrie 2020, f.37, 39 ds. 488/39/2020, Tribunalul Bacău).

Potrivit art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, text de lege similar celui prevăzut de art. 141 alin. (17) din același act normativ, dar care este aplicabil în procedura vizând state membre ale Uniunii Europene care au transpus Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului, statut pe care îl deține și Italia, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6), în speță, Sentința nr. 134 din 11 noiembrie 2019 a Curții de Apel Suceava, prin care s-a dispus recunoașterea și punerea în executare a Sentinței penale nr. 115 din 5 februarie 2014 emisă de Tribunalul din Santa Maria Capua Vetere.

În contextul prezentat, Înalta Curte constată că, raportat la conținutul concret al solicitării persoanei condamnate A., astfel cum a fost modificată în fața Tribunalului Bacău, obiectul cererii îl constituie, recunoașterea hotărârilor penale străine prin care s-a acordat deducerea unor perioade din pedeapsa de executat pe teritoriul României, pe cale principală, situație în care competența aparține Curții de Apel Suceava.

Condamnatul solicită recunoașterea și executarea, pe teritoriul României, a hotărârii autorităților italiene, sub aspectul perioadei totale ce se impune a fi dedusă din pedeapsa de executat, prin raportare la perioada suplimentară de 540 de zile acordată de statul italian drept recompensă la buna purtare de care a dat dovadă. Aspectul invocat presupune recunoașterea celor 4 hotărâri judecătorești emise de autoritățile judiciare italiene, prin care condamnatului i-au fost acordate reduceri de pedeapsă, în vederea producerii de efecte juridice în cursul executării pedepsei într-un penitenciar din România.

În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, se constată existența unor acte emise de autoritățile judiciare ale statului străin, care au efecte asupra duratei pedepsei rămase de executat, instanța națională care a dat eficiență solicitării de recunoaștere a hotărârii autorităților judiciare străine de condamnare este competentă a recunoaște și hotărârile subsecvente ce au ca efect micșorarea pedepsei de executat.

Înalta Curte are în vedere că art. 141 alin. (17) și 6 din Legii nr. 302/2004, modificată și republicată, stabilește, în ipoteza incidentă în prezenta cauză, competența exclusivă a curții de apel care s-a pronunțat asupra recunoașterii hotărârii penale străine și transferării condamnatului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România și a emis mandatul de executare a pedepsei, respectiv Curtea de Apel Suceava ce a pronunțat Sentința nr. 134/20019.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Curții de Apel Suceava, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnatul A., în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.