ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 838/2021
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 838/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 65 din 18 mai 2021 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 41 din 7.05.2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2020.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Bacău a reținut următoarele:
Prin Sentința penală nr. 41 din 7.05.2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2020, s-a dispus, în temeiul art. 162 coroborat cu art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, recunoașterea Sentinței penale nr. 19/2017 (Reg. Sent. 62/2016 R.G.), pronunțată la data de 13.03.2017 de Curtea cu Jurați de Apel din Roma, Republica Italia, rămasă definitivă la data de 8.06.2018, prin care intimatul A. (cetățean român încarcerat într-un penitenciar din Republica Italia) a fost condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață pentru săvârșirea infracțiunilor echivalente în legislația națională română de omor calificat, prevăzut de art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1) lit. b), d) și h) din C. pen. român, cu aplicarea art. 77 lit. e) din C. pen. român, tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 lit. d) și f) din C. pen. român, lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) din C. pen. român și lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) din C. pen. român, toate cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. român, în concurs real de infracțiuni, prevăzut de art. 38 alin. (1) din C. pen. român
S-a dispus executarea în România a pedepsei aplicate de instanța din Republica Italia și transferul persoanei condamnate A. într-un Penitenciar din România, în vederea executării pedepsei detențiunii pe viață.
În baza art. 72 din C. pen., s-a scăzut din pedeapsa de executat de persoana condamnată perioada deja executată, calculată începând cu data de 24.01.2015 la zi.
În considerentele sentinței s-a reținut că, prin referatul nr. x/2019 din 22.04.2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, a fost sesizată instanța, în temeiul art. 162 coroborat cu art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, pentru a se pronunța cu privire la recunoașterea Sentinței penale nr. 19/2017 (Reg. Sent. 62/2016 R.G.), pronunțată la data de 13.03.2017 de Curtea cu Jurați de Apel din Roma, Republica Italia, rămasă definitivă la data de 8.06.2018, privind pe intimatul A., precum și transferul executării pedepsei detențiunii pe viață într-un penitenciar din România.
În motivarea referatului, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a învederat, în esență, că Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară a transmis, conform art. 10 alin. (1) și art. 165 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, documentele prevăzute de art. 4 din Decizia Cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din data de 27.1 1.2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, emise de Italia, referitoare la transferul persoanei condamnate A., în vederea continuării executării pedepsei detențiunii pe viață, aplicată de instanțele din Italia, într-un penitenciar din România, respectiv: certificatul emis de autoritățile italiene; opinia persoanei condamnate, hotărârile de condamnare. Din actele puse la dispoziție de autoritățile judiciare italiene a reieșit că, prin Sentința nr. 19/2017 Reg. Sent., n. 62/2016 R.G. pronunțată de Curtea de Jurați de Apel din Roma la data de 13.03.2017, rămasă definitivă la data de 8.06.2018, cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață pentru săvârșirea a trei infracțiuni prevăzute de legislația italiană, după cum urmează: art. 110 din C. pen., art. 575 din C. pen., art. 577, n. 4 din C. pen., art. 61, n.4 din C. pen., art. 61, n.5 din C. pen. art. 110 din C. pen., art. 628 alin. (1) din C. pen., art. 628 alin. (3), n. 1 din C. pen., art. 628 alin. (3) n.2 din C. pen. art. 110 din C. pen., art. 605 din C. pen. art. 110 din C. pen., art. 528 din C. pen., art. 585 din C. pen., alt. 576 din C. pen., art. 61 n.2 din C. pen.
În fapt, s-a reținut că, în data de 23.01.2015, în Mentana, acționând în concurs și de comun acord, în scopul de a obține un profit injust, numiții A., B. și C., având glugi pe cap, au întrerupt energia electrică a vilei aparținând numitului D., profitând de întuneric și de vârsta înaintată a acestuia din urmă (71 de ani) și l-au atras astfel în afara locuinței sale, în scopul de conecta siguranța curentului electric, după care l-au lovit în mod repetat, cu pumnii și picioarele peste corp și în zona capului, cauzând decesul acestuia. Tot cu acea ocazie au agresat-o fizic pe E., lovind-o în mod repetat cu pumnii și palmele și cauzându-i astfel leziuni (traumă craniană fără comoție cerebrală, traumă facială, trauma primului dinte incisiv central stâng și trauma la umărul stâng), care au necesitat 10 zile de îngrijiri medicale. Agresorii au legat cele două victime cu un fular și bluze, după care au sustras autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, un telefon mobil marca x cu nr. de IMEI x proprietatea numitului Giacolnoni Lucio, o tabletă x model x cu nr. de IMEI x aflată în folosința numitei E., suma de 2000 de EURO de la D. și un pistol modelul x, cu nr. matricol x, proprietatea numitului D.. Totodată, s-a reținut în fapt că, după agresarea și imobilizarea numitei E., A. și ceilalți doi autori au urcat-o cu forța pe aceasta la bordul autoturismului marca x cu nr. de înmatriculare x, au transportat-o într-o zonă izolată și au abandonat-o pe un teren părăsit, situat în apropierea străzii Via S. Rossi din localitatea Mentana.
S-a menționat că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzută de art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția Europeană și art. 155 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, faptele reținute în sarcina condamnatului A. având corespondent și în legislația penală română: infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 189 alin. (1) lit. d) din C. pen. tâlhărie calificată, prev. de art. 233 - 234 alin. (1) lit. c), d) și f) din C. pen. lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) din C. pen.
Din conținutul certificatului reiese că cetăteanul român A. a fost prezent la procesul în care s-a pronunțat hotărârea de condamnare, că acesta se află în statul emitent, fiind deținut într-un penitenciar din Italia, precum și faptul că nu și-a dat consimțământul pentru transmiterea hotărârii judecătorești și a certificatului pentru continuarea executării pedepsei cu închisoarea în România, asa cum rezultă din declaratia din data de 10.12.2018. Din documentele transmise de autoritățile judiciare italiene nu reiese că față de cetățeanul român A. ar fi fost emisă vreo decizie de expulzare a acestuia din Italia.
S-au efectua verificări în baza de date a Ministerului Afacerilor Interne, în urma cărora a rezultat că nu există nicio persoană cu numele de A. care să fie născută în data de 10.05.1990, așa cum se menționează în toate documentele puse la dispoziție de autoritățile judiciare italiene, cu excepția documentului în care s-a consemnat faptul că persoana condamnată A., nu și-a dat consimțământul cu privire la prezenta procedură. Autoritățile judiciare italiene nu au răspuns adresei nr. x/2019 din 12.11.2019, prin care s-au solicitat precizări suplimentare.
În urma verificării în baza de date a Ministerului Afacerilor Interne a reieșit că există un cetățean român A., cu privire la care este astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 4 alin. (1) lit. a) din Decizia Cadru nr. 2008/909/JAI.
Din verificările efectuate a rezultat că A. nu a fost cercetat/judecat pentru vreo infracțiune din cele vizate de prezenta cerere formulată de autoritățile judiciare italiene de către autoritățile judiciare din România, prin urnare nu s-a constatat că executarea hotărârii judecătorești în România ar fi contrară principiului ne bis în idem.
Din fișa de cazier judiciar a persoanei condamnate A. a rezultat că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.
În certificat, autoritățile judiciare italiene au precizat că durata totală a pedepsei este detențiunea pe viață, iar din ordinul de executare pentru încarcerare SIEP N. 954/2018 emis de Procuratura Generală a Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Roma - Biroul Executări Penale reiese că termenul de calcul al executării pedepsei a început la data de 24.01.2015 (fiind judecat în stare de arest, aspect consemnat în sentința din 13.03.2017 a Curții de Apel din Roma).
S-a menționat în cuprinsul referatului că nu există motive de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004. În condițiile în care cetățeanul român A. este deținut în Italia și nu și-a dat consimțământul pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România, iar autoritățile judiciare italiene nu au atașat vreun document din care să reiasă că s-ar fi luat măsura expulzării cetățeanului român, s-a apreciat că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004.
Analizând actele și lucrările dosarului, asupra sesizării de recunoaștere, preluare a executării și transfer, Curtea de Apel Bacău a reținut următoarele:
Cu titlu preliminar, cu privire la datele de identificare corecte ale persoanei condamnate A. pentru care se solicită recunoașterea hotărârii de condamnare și transferul acesteia în România, instanța a apreciat că nu există niciun fel de dubiu, data nașterii fiind cea indicată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, respectiv 1.05.1989, și nu 10.05.1990 cum în mod eronat au indicat în certificatul anexă autoritățile judiciare italiene. Astfel, din verificările efectuate a rezultat că nu există niciun cetățean român cu numele A., născut la data de 10.05.1990. Pe de altă parte, cetățeanul român A., are în fișa electronică de evidență de pașaport trei mențiuni din care rezultă că "Ambasada României la Roma, Italia, ne informează că este suspectat de autoritățile judiciare italiene, pentru uciderea unui cetățean italian în localitatea Mentana, la data de 24.01.2015", aspecte ce coincid cu datele faptice, de loc și de timp, cu cele ale persoanei indicate în certificatul anexă. Nu în ultimul rând, fotografiile puse la dispoziția mass-media de autoritățile judiciare italiene ale lui A., persoana condamnată, coincid cu cele din bazele de date electronice de la evidența persoanei și a pașapoartelor, după cum rezultă din înscrisurile atașate la dosarul cauzei, din oficiu, de completul de judecată. În concluzie, data nașterii corectă a persoanei condamnate A. este 1.05.1989.
Cu privire la solicitarea de recunoaștere, potrivit art. 162 din Legea nr. 302/2004, republicată, hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele altor state membre ale Uniunii Europene se recunosc și se execută pe teritoriul României în baza principiului încrederii reciproce și în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol, dacă sunt de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române și nu contravin ordinii publice a statului român. Conform art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: a) hotărârea este definitivă și executorie; b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte; c) persoana condamnată are cetățenie română; d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia; e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163. Hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent poate fi recunoscută și pusă în executare atunci când persoana condamnată nu are cetățenie română, dar trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și nu va pierde dreptul de ședere permanentă în România. Consimțământul persoanei condamnate este obligatoriu.
Observând înscrisurile aflate la dosarul cauzei și verificând întrunirea condițiilor enumerate anterior în cadrul sesizării formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău pentru recunoașterea, preluarea executării și transferul persoanei condamnate A., instanța a constatat că acestea sunt îndeplinite.
Cu privire la situația de fapt, s-au reținut următoarele:
a) A. împreună cu numiții B. și C., acționând în concurs și de comun acord, au întrerupt energia electrică a vilei aparținând numitului D., profitând de întuneric și de vârsta înaintată acestuia din urmă (71 de ani) și l-au atras în afara locuinței sale în scopul de a conecta siguranța curentului electric, după care l-au lovit în mod repetat cu pumnii și picioarele la corp și la cap, cauzând decesul acestuia. S-au reținut următoarele circumstanțe agravante: de a fi acționat cu cruzimi prin aplicarea loviturilor cu picioarele și genunchii la capul și la corpul victimei, chiar și după ce aceasta căzuse deja la pământ agonizantă după primele lovituri primite; circumstanța agravantă de a fi săvârșit faptele din motive futile, respectiv pentru sentimentele de gelozie și răzbunare pe care le nutrea numitul B. față de numitul D., din cauza unei relații sentimentale pe care acesta din urmă a instaurat-o anterior cu logodnica actuală a lui B. - numita F. și a loviturilor pe care numitul D. le-ar fi aplicat femeii pe perioada relației precedente dintre cei doi; circumstanța agravantă de a fi săvârșit faptele din motive abjecte și în mod special în scopul de a sustrage banii deținuți de numitul D. în locuința sa și circumstanța agravantă de a fi săvârșit faptele profitând de obscuritate și de vârsta înaintată a numitului D. (71 de ani).
b) A. împreună cu numiții B. și C., acționând în concurs și de comun acord, în scopul de obține un profit injust, au aplicat violențe asupra numitului D., constând în lovirea repetată a acestuia cu picioarele și pumnii până la cauzarea decesului acestuia și asupra numitei E., căreia i-au cauzat leziunile descrise la capul de acuzare d) de mai jos, după ce i-au legat pe amândoi cu un fular și anumite bluze, iar apoi s-au împosedat cu autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, cu un telefon celular marca x cu numărul IMEI: x aflat în proprietatea numitului D., cu o tabletă x, modelul x cu numărul IMEI: x aflată în folosința numitei E., cu suma în numerar de circa 2.000,00 euro aparținând numitului D., precum și cu un pistol modelul x, cu numărul matricol x aflat tot în proprietatea numitului D.. S-au reținut circumstanțele agravante de a fi acționat în grup de mai multe persoane reunite între ele și deghizate cu glugi pe cap, precum și circumstanța de a fi legat victimele punându-le în imposibilitatea de a acționa și a se apăra. Faptele au fost săvârșite în Mentana, la data de 23 ianuarie 2015.
c) A. împreună cu numiții B. și C., acționând în concurs și de comun acord, au lovit-o în mod repetat și au legat-o pe numita E., după care au ridicat-o cu forța și au urcat-o la bordul autoturismului marca x cu numărul de înmatriculare x, au transportat-o într-o zonă izolată și au abandonat-o pe un teren părăsit, situat în apropierea străzii Via S. Rossi din localitatea Mentana. Faptele au fost săvârșite în Mentana, la data de 23 ianuarie 2015.
d) A. împreună cu numiții B. și C., acționând în concurs și de comun acord, în scopul de a săvârși infracțiunile descrise la capetele de acuzare la b) și c) de mai sus, au lovit-o în mod repetat pe numita E. cu pumnii și palmele, cauzând acesteia leziuni corporale reținute vindecabile într-un număr de 10 zile de îngrijiri medicale, mai precis trauma craniană fără comoție cerebrală, trauma masei faciale, trauma primului dinte incisiv central stâng și traumă la umărul stâng. S-a reținut circumstanța agravantă de a fi acționat în grup de mai multe persoane reunite între ele. Faptele au fost săvârșite în localitatea Mentana, la data de 23 ianuarie 2015.
S-a arătat că natura și calificarea juridică a infracțiunilor și dispozițiile normative aplicabile, în baza cărora a fost emisă sentința de condamnare sunt următoarele: a) infracțiunea prevăzută de art. 110 din C. pen., art. 575 din C. pen., art. 577, n. 4 din C. pen., art. 61, n, 4 din C. pen., art. 61, n. 5 din C. pen.; b) infracțiunea prevăzută de art. 110 din C. pen., art. 628, alin. (1) din C. pen., art. 628, alin. (3), n. 1 din C. pen., art. 628, alin. (3), n. 2 din C. pen.; c) infracțiunea prevăzută de art. 110 din C. pen., art. 605 din C. pen.; d) infracțiunea prevăzută de art. 110 din C. pen., art. 582 din C. pen., art. 585 din C. pen., art. 576 din C. pen., art. 61, n. 2 din C. pen.
Faptele descrise, astfel cum au fost reținute în sarcina persoanei condamnate în hotărârea Curții cu Jurați de Apel din Roma, Republica Italia, au corespondent în C. pen. din România în următoarele: omor calificat, prevăzut de art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1) lit. b), d) și h) din C. pen. român, cu aplicarea art. 77 lit. e) din C. pen. român, tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 lit. d) și f) din C. pen. român, lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) din C. pen. român și lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) din C. pen. penal român, toate cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. român în, concurs real de infracțiuni, prevăzut de art. 38 alin. (1) din C. pen. român.
În plus față de încadrarea juridică a infracțiunilor propusă de Ministerul Public prin referatul de sesizare a instanței, s-a constatat că sunt incidente, astfel cum au reținut instanțele italiene în mod definitiv, elementele circumstanțiale agravante ale săvârșirii omorului calificat din interes material, prevăzut art. 189 alin. (1) lit. b) din C. pen. român, respectiv prin cruzimi, prevăzut de art. 189 alin. (1) lit. h) din C. pen. român. De asemenea, s-au reținut dispozițiile circumstanțelor agravante generale, reținute de instanțele italiene în mod definitiv, ale săvârșirii infracțiunii de omor profitând de starea de vulnerabilitate a victimei, din cauza vârstei înaintate, prevăzută de art. 77 lit. e) din C. pen. român, precum și pentru toate infracțiunile a circumstanței agravante generale a săvârșirii infracțiunii de trei sau mai multe persoane împreună, prevăzută de art. 77 lit. a) din C. pen. român.
Instanța nu a reținut la încadrarea juridică a infracțiunii de tâlhărie calificată propusă de Ministerul Public în procedeul juridic al recunoașterii echivalente săvârșirea infracțiunii de o persoană mascată, art. 234 lit. c) din C. pen. român, rezultând că persoana condamnată și-a acoperit capul cu o glugă, fără a fi lipsit de echivoc dacă erau vizibile trăsăturile feței.
În privința pedepsei rezultante globale a detențiunii pe viață, aplicată de autoritățile italiene pentru toate infracțiunile pentru care a fost judecat, instanța a constatat că pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1) lit. b), d) și h) din C. pen. român, cu aplicarea art. 77 lit. e) din C. pen. penal român, legiuitorul a prevăzut pedeapsa principală a detențiunii pe viață, alternativ cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 ani. Altfel spus, pedeapsa detențiunii pe viață aplicată prin sentința de condamnare nu trebuie adaptată, urmând a fi recunoscută ca atare, fiind prevăzută și de legislația din România pentru aceeași infracțiune, omor calificat cu încadrarea juridică indicată mai sus.
De asemenea, pentru fiecare dintre infracțiunile enumerate la punctele a) - d) din certificatul anexă s-a constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări, fiind prevăzute de legislația penală română în echivalentul arătat anterior, fiind satisfăcute exigențele art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Cu toate că persoana condamnată nu și-a dat acordul pentru a fi transferată, s-a reținut că acesta nu este necesar, potrivit art. 167 alin. (1) lit. d) teza a II-a din Legea nr. 302/2004. Astfel, persoana condamnată este cetățean român, are domiciliul stabil pe teritoriul României, după cum rezultă din fișa DEPABD, respectiv în municipiul Bacău, str. x, apt. 12, județul Bacău. Aceasta demonstrează că are legături strânse cu statul de origine, România, al cărei cetățean este, reînnoindu-și documentele de identitate la sediul serviciului local de evidență a persoanei din municipiul Bacău, în luna noiembrie a anului 2013, fără a opta pentru varianta pașaportului de cetățean român cu domiciliu în străinătate.
Fără a avea mijloace de probă din care să rezulte legături strânse cu statul emitent al hotărârii de condamnare, Republica Italia, prezumția simplă nu poate fi alta decât că legăturile sunt mai apropiate de statul de origine, România, al cărei cetățean resortisant a fost și este în continuare condamnatul, instanța fiind în disonanță cu concluzia Ministerului Public din referat, care a apreciat că nu ar fi îndeplinită această condiție.
Mai mult decât atât, recunoașterea și transferul executării în România sunt întărite de argumentul regimului executării pedepsei detențiunii pe viață, mai favorabil acestuia în legislația din România, autoritățile italiene indicând în certificatul anexă faptul că "pedeapsa ar trebui să fie executată în mod integral la data - niciodată -, în baza normelor legale aparținând statului emitent al sentinței de condamnare".
Totodată, s-a reținut că hotărârea de condamnare este definitivă și executorie, a fost aplicată de către o instanță dintr-un stat membru al Uniunii Europene, Republica Italia, pentru infracțiuni săvârșite pe teritoriul acestei țări, cu echivalentul dublei incriminări arătat anterior. Nu în ultimul rând, instanța a constatat că nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată.
Hotărârea mai sus expusă a rămas definitivă, urmare a respingerii apelului declarat de persoana condamnată prin Decizia penală nr. 163/A/25.06.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală.
Motivele expuse de persoana condamnată în justificarea contestației la executare privesc împrejurarea că, potrivit legii penale române, încadrarea juridică de care ar fi trebuit să beneficieze ar fi fost aceea de tâlhărie urmată de moartea victimei, sancționată cu o pedeapsă cuprinsă între 15 - 25 ani de închisoare. Contestatorul a arătat că, dacă ar fi știut că efectul recunoașterii hotărârii de condamnare ar fi fost menținerea pedepsei detențiunii pe viață, nu și-ar mai fi dat acordul pentru transferul în România.
În drept, prin apărătorul ales, a fost precizat motivul de drept al contestației, respectiv prevederile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. coroborat cu art. 166 alin. (6) lit. b) și alin. (8) din Legea nr. 302/2004.
Procedând la analiza sentinței contestate, prin luarea în considerare a motivelor invocate de către persoana condamnată, instanța a reținut caracterul nefondat al contestației la executare.
S-a constatat că persoana condamnată solicită practic o nouă judecată asupra recunoașterii hotărârii de condamnare pronunțată de autoritatea judiciară din Italia, respectiv reținerea unei alte încadrări juridice decât cea stabilită de instanța care a procedat la recunoașterea hotărârii, cu consecința adaptării pedepsei, într-o modalitate mai favorabilă pentru contestator.
În această situație, dacă cererea ar fi primită favorabil, în mod evident s-ar încălca autoritatea de lucru judecat a sentinței contestate, cu atât mai mult cu cât aspectele privind încadrarea juridică a faptelor potrivit legii penale române, precum și pedeapsa stabilită în sarcina contestatorului au fost verificate și de instanța superioară, în cadrul soluționării apelului formulat de contestator.
Luând în considerare și temeiurile juridice ale contestației, s-a reținut că, potrivit prevederilor art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., constituie motiv al contestației la executare invocarea amnistiei, prescripției, grațierii sau orice altă cauză de stingere sau de micșorare a pedepsei, or, motivele invocate privesc alte aspecte, ce țin de încadrarea juridică și pedeapsa aplicată contestatorului.
În ceea ce privește prevederile Legii nr. 302/2004, respectiv art. 166 alin. (6) lit. b) și alin. (8), aceste dispoziții se referă la procedura de soluționare a recunoașterii hotărârii străine de condamnare, precum și la posibilitatea adaptării pedepsei. Așadar, se dorește în mod expres o nouă judecată cu privire la recunoașterea hotărârii de condamnare pronunțată de autoritatea judiciară din Italia, aspect care, în mod evident, ar conduce la încălcarea autorității de lucru judecat.
Împotriva Sentinței penale nr. 65 din 18 mai 2021 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a formulat contestație condamnatul A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 28 mai 2021.
În susținerea căii de atac, în esență, contestatorul condamnat A. a arătat că temeiul contestației la executare este reprezentat de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. și a susținut că potrivit legii penale române, încadrarea juridică de care ar fi trebuit să beneficieze ar fi fost aceea de tâlhărie urmată de moartea victimei, sancționată cu o pedeapsă cuprinsă între 15 - 25 ani de închisoare.
Drept urmare, a solicitat să se procedeze la adaptarea pedepsei detențiunii pe viață pentru omor calificat, dispusă de autoritățile italiene, prin raportare la pedeapsa de 15 - 25 ani de închisoare, prevăzută pentru infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei.
Analizând hotărârea contestată, în raport de susținerile contestatorului condamnat A. și de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele:
Contestația la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura coformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătorești, fără însă a se putea schimba sau modifica soluția care se bucură de autoritate de lucru judecat.
În sistemul de drept procesual românesc se poate formula contestație la executare în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
Invocând cazul prevăzut de dispozițiile art. 598 lit. d) din C. proc. pen., contestatorul condamnat A. a solicitat, în esență, reținerea unei alte încadrări juridice decât cea stabilită de instanța care a procedat la recunoașterea hotărârii și adaptarea pedepsei.
Cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. cuprinde situațiile intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii de codamnare în care fie pedepsele aplicate nu se mai execută (amnistia, prescripția executării pedepsei, grațierea), fie intervin modificări în sensul micșorării cuantumului pedepselor ce urmează a fi puse în executare sau care se execută.
În cauză, prin Sentința penală nr. 41 din 7.05.2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2020, s-a dispus, în temeiul art. 162 coroborat cu art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, recunoașterea Sentinței penale nr. 19/2017 (Reg. Sent. 62/2016 R.G.), pronunțată la data de 13.03.2017 de Curtea cu Jurați de Apel din Roma, Republica Italia, rămasă definitivă la data de 8.06.2018, prin care intimatul A. a fost condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață pentru săvârșirea infracțiunilor echivalente în legislația națională română de omor calificat, prevăzut de art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1) lit. b), d) și h) din C. pen. român, cu aplicarea art. 77 lit. e) din C. pen. român, tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 lit. d) și f) din C. pen. român, lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) din C. pen. român și lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) din C. pen. român, toate cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. român și concurs real de infracțiuni, prevăzut de art. 38 alin. (1) din C. pen. român. S-a dispus executarea în România a pedepsei aplicate de instanța din Republica Italia și transferul persoanei condamnate A. într-un Penitenciar din România, în vederea executării pedepsei detențiunii pe viață.
Înalta Curte constată că motivele invocate de contestatorul condamnat A., în sensul reținerii unei alte încadrări juridice decât cea stabilită de instanța care a procedat la recunoașterea hotărârii, cu consecința adaptării pedepsei, puteau fi formulate doar în cursul judecării fondului cauzei (la mometul soluționării sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău cu privire la recunoașterea Sentinței penale nr. 19/2017 (Reg. Sent. 62/2016R.G.), pronunțată la data de 13.03.2017 de Curtea cu Jurați de Apel din Roma, Republica Italia, rămasă definitivă la data de 08.06.2018 și transferul executării pedepsei detențiunii pe viață, aplicate lui A., într-un penitenciar din România), în primă instanță sau în calea de atac a apelului, neputând face obiectul contestației la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.
Astfel cum s-a menționat anterior, contestația la executare poate fi formulată în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, fiind o modalitate de înlăturare sau modificare a pedepsei, fără însă a putea fi analizate ori reanalizate aspecte de fond deja avute în vedere de instanțe la momentul soluționării cauzei.
Pedeapsa recunoscută și pusă în executare pe teritoriul României prin hotărârea împotriva căreia a fost formulată contestația la executare nu poate suferi modificări sub aspectul cuantumului pe calea contestației la executare, în lipsa incidenței unei cauze de micșorare a pedepsei, intervenită după rămânerea definitivă a hotărârii, conform art. 598 lit. d) din C. proc. pen.
Drept urmare, aspectul invocat de contestatorul condamnat A. reprezintă o chestiune de fond, care a intrat în puterea lucrului judecat prin rămânerea definitivă a Sentinței penale nr. 41 din 7.05.2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2020, astfel încât nu poate fi încadrat în cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., pentru a fi examinat pe calea contestației la executare.
În raport de considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 65 din 18 mai 2021 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2021.
Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Conform dispozițiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 65 din 18 mai 2021 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2021.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2021.