ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 81/2021

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 116 din data de 17 noiembrie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 coroborat cu art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost admisă, în parte, contestația la executare formulată de condamnatul persoană transferată A., aflat în prezent în detenție în Penitenciarul Galați, cu privire la Sentința penală nr. 91 din 08.08.2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 347/A din 07.11.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Conform art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, a fost recunoscută ordonanța nr. 2019/1251 din 20.03.2019 emisă de magistratul de supraveghere din cadrul Biroului de Supraveghere din Bolonia, Republica Italia.

Conform art. 72 C. pen., a fost scăzută din pedeapsa de 30 (treizeci) de ani închisoare aplicată condamnatului persoană transferată A., recunoscută și preluată spre executare prin Sentința penală nr. 91 din 08.08.2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 347/A din 07.11.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, perioada de 135 de zile cu titlu de eliberare anticipată, pe lângă perioadele scăzute deja prin hotărârea în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x din 07.11.2019 de Curtea de Apel Bacău.

Conform art. 598 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, pe calea contestației la executare solicitarea de adaptare și modificare a pedepsei recunoscute și preluată spre executare prin Sentința penală nr. 91 din 08.08.2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 347/A din 07.11.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a arătat că petentul A. a formulat contestație la executare, prin intermediul căreia a solicitat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., raportat la prevederile art. 166 alin. (6) lit. b) și alin. (8) și (9) din Legea nr. 302/2004 modificarea pedepsei de 30 de ani aplicată de Tribunalul din Fiori, în dosarul x/nr. y, rămasă definitivă la data de 20.05.2016, prin respingerea apelului formulat de petent de către Curtea de Jurați din Bolonia, hotărâre recunoscută prin Sentința penală nr. 91 din 08.08.2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în sensul adaptării la legislația națională. S-a mai notat de către prima instanță că petentul, a solicitat, în temeiul art. 585 din C. proc. pen., deducerea, din mandatul în a cărui executare se află, a perioadei de 110 zile executată pe teritoriul Republicii Italia.

S-a reținut că, în motivarea contestației, petentul a învederat faptul că la momentul recunoașterii hotărârii de condamnare pronunțate de autoritățile italiene, magistratul Curții de Apel Bacău nu a făcut aplicarea art. 166 alin. (6) lit. b) și alin. (8) din Legea nr. 302/2004, în sensul adaptării sentinței Tribunalului din Fiori la reglementarea națională. S-a mai observat, că în motivarea ulterioară a contestației, persoana condamnată a precizat faptul că, pe perioada detenției în Italia, a câștigat 135 zile conform legislației statului italian, iar Curtea de Apel Bacău, la pronunțarea sentinței menționate, nu a avut în vedere acest aspect și nu a dedus, din perioada de executat, zilele câștigate pe perioada detenției în Italia.

Analizând actele și lucrările dosarului, cu privire la contestația la executare formulată, Curtea a constatat că prin Sentința penală nr. 91 din 08.08.2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău pronunțată în Dosarul nr. x/2019, au fost hotărâte următoarele:

"În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, recunoaște Sentința nr. 176/14 din data de 3.04.2014 pronunțată de Tribunalul din Forli, Italia, în Dosarul nr. x./nr. y., definitivă prin hotărârea pronunțată de Curtea de Apel cu Jurați din Bologna din data de 20.05.2016, prin care persoana transferabilă A., pentru săvârșirea infracțiunilor de omor prevăzută de art. 61 nr. 2, 4, 5, art. 110, art. 575, art. 576 nr. 1 și art. 577 nr. 2, 4 din C. pen. italian și tâlhărie prevăzută de art. 61 nr. 4,5, art. 110, art. 628 alin. (1), art. 628 alin. (3) nr. 1,2 din C. pen. italian, ce au corespondent în C. pen. român în infracțiunile de omor calificat prevăzută de art. 188 raportat la art. 189 alin. (1) lit. a), b), d), h) C. pen. și tâlhărie calificată prevăzută de art. 233 raportat la art. 234 alin. (1) lit. d), f) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Dispune transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 30 de ani închisoare.

În baza art. 72 C. pen., deduce din pedeapsa închisorii 360 de zile de eliberare anticipată, perioada de reținere și arest preventiv de la 28.08.2013 la 9.09.2013, perioada de detenție executată de la 10.09.2013 la 11.01.2019 și în continuare de la data de 11.01.2019 la zi.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit avocatului desemnat de instanță din oficiu pentru persoana transferabilă se avansează din fondurile Ministerului Justiției și rămân în sarcina statului."

S-a arătat că această sentință a fost atacată cu apel de persoana transferabilă, acesta fiind respins prin Decizia nr. 347/A din 07.11.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Curtea a notat că potrivit art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător.

Astfel, din conținutul ordonanței nr. 2019/1251 din 20.03.2019 emisă de magistratul de supraveghere din cadrul Biroului de Supraveghere din Bolonia, Republica Italia, s-a reținut că, pe lângă perioadele deja scăzute de Curtea de Apel Bacău cu ocazia recunoașterii inițiale a hotărârii, persoana transferată A. a mai beneficiat de un număr suplimentar de 135 de zile reducere de pedeapsă, cu titlu de zile de "eliberare anticipată", anterioare transferării sale în România.

S-a menționat că această perioadă a fost calculată până la data de 10.03.2019, în condițiile în care în certificatul anexă inițial erau calculate 360 de zile de eliberare anticipată până la data de 11.01.2019, inclusiv .

Prin urmare, prima instanță a arătat că, pentru aceste 135 de zile câștigate în Republica Italia, contestația la executare a persoanei transferate este admisibilă.

De asemenea, s-a precizat că, pentru alte eventuale perioade de reducere a pedepsei, ce ar fi fost acordate de statul de condamnare anterior transferării sale efective în România și care nu au fost transmise de statul emitent autorităților române, petentul are oricând deschisă calea unei noi contestații la executare întemeiată pe dispozițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 coroborate cu cele ale art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., acesta fiind interesat să poarte corespondență cu organele de executare italiene pentru a obține înscrisurile relevante, procedând în același mod în care a acționat și pentru obținerea ordonanței nr. 2019/1251 din 20.03.2019, emisă de magistratul de supraveghere din cadrul Biroului de Supraveghere din Bolonia, Republica Italia .

În privința capătului de cerere privind "modificarea și adaptarea pedepsei", prima instanță a constatat că acesta este inadmisibil pe calea contestației la executare, care are ca obiect doar eventualele incidente privind executarea, și în nicio situație aspecte legate de modalitatea de soluționare în fond a cererii de recunoaștere și transfer, circumscrise exclusiv, întotdeauna, căilor ordinare și/sau extraordinare de atac.

Astfel, s-a arătat că, potrivit art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanța străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare, adaptează, prin sentință, pedeapsa aplicată de instanța statului emitent, potrivit alin. (8) și (9).

Totodată, potrivit art. 166 alin. (8) lit. b) din același act normativ, în cazul prevăzut la alin. (6) lit. b), instanța de judecată adaptează pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent, atunci când durata acesteia depășește, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. Adaptarea de către instanța de judecată a pedepsei aplicate de instanța statului emitent constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracțiuni similare.

Prima instanță a constatat, pe de o parte, că aspectele invocate de petent au fost examinate, implicit, atât de Curtea de Apel Bacău cu ocazia recunoașterii inițiale, dar și de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea apelului declarat de acesta împotriva hotărârii anterior amintite, prin care s-a preluat executarea, nefiind circumscrise niciunui caz de contestație la executare din cele enumerate limitativ la art. 598 alin. (1) C. proc. pen.

Curtea a amintit că potrivit acestui text normativ, contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Pe de altă parte, chiar ignorând aceste aspecte, Curtea a învederat că modalitatea de adaptare a unei pedepse are drept limită, în cazul concursului de infracțiuni, totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română.

Or, s-a considerat că totalul pedepselor înseamnă, conform înțelegerii gramaticale, suma aritmetică a pedepselor inițiale, pe care pedeapsa rezultantă de 30 de ani aplicată persoanei transferate pentru infracțiunile de omor calificat și tâlhărie calificată, indiferent de legea penală mai favorabilă aleasă pentru recunoașterea conform condiției dublei incriminări, nu o depășește.

Curtea a susținut că, deși pedeapsa de 30 de ani închisoare aplicată de autoritățile italiene poate părea aspră pentru petent, prin raportarea subiectivă a acestuia la o anumită parte a jurisprudenței naționale, în cele din urmă, această sancțiune este legală prin prisma dispozițiilor naționale din Legea nr. 302/2004, iar atributul individualizării judiciare a aparținut, în exclusivitate, în privința proporționalității, autorităților judiciare italiene.

*

Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație, în termen legal, contestatorul A., care a criticat-o sub aspectul netemeinice, cu motivarea că instanța, cu ocazia recunoașterii hotărârii penale străine de condamnare și transferului, nu a dispus adaptarea pedepsei de 30 de ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat și tâlhărie calificată.

Examinând sentința penală contestată prin prisma dispozițiilor legale și raportat la criticile formulate de contestatorul A., Înalta Curte constată că prezenta contestație este nefondată, pentru următoarele considerente:

Contestația la executare reprezintă o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale.

Înalta Curte amintește că pe calea unei contestații la executare nu se pot invoca aspecte ce țin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei

Aceste dispoziții legale sunt incidente atunci când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei și trebuie să cuprindă situațiile intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în care, fie pedepsele nu se mai execută (în caz de amnistie, prescripția executării pedepsei, grațierea, decesul persoanei condamnate), fie intervin modificări în sensul micșorării cuantumului pedepselor ce urmează a fi puse în executare sau care se execută.

În conformitate cu art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător.

În temeiul acestor dispoziții, în mod legal, prima instanță a scăzut, în baza art. 72 din C. pen., din pedeapsa de 30 de ani închisoare aplicată condamnatului persoană transferată A., recunoscută și preluată spre executare prin Sentința penală nr. 91 din 08.08.2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 347/A din 07.11.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, perioada de 135 de zile cu titlu de eliberare anticipată, pe lângă perioadele scăzute deja prin hotărârea în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x din 07.11.2019 de Curtea de Apel Bacău.

Însă, în speța de față, persoana condamnată A. a invocat incidența dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., solicitând și ca, prin intermediul acestui mijloc procesual, să se adapteze pedeapsa aplicată în străinătate potrivit legii române, pentru săvârșirea infracțiunilor de omor și tâlhărie (ce au corespondent în legislația penală română în infracțiunile de omor calificat și tâlhărie calificată) așa cum reiese din hotărârea de condamnare dispusă de către autoritățile judiciare italiene.

Înalta Curte constată că motivul pe care se fundamentează prezenta contestație nu se încadrează în cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., după cum nu se circumscrie nici unui alt caz dintre cele prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.

Astfel, critica contestatorului privește pedeapsa de 30 de ani închisoare aplicată de autoritățile judiciare italiene, recunoscută prin Sentința penală nr. 91 din 08.08.2019 a Curții de Apel Bacău, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia nr. 347/A din 07.11.2019 a Înaltei Curți, secția penală, în sensul că instanța ar fi făcut o greșită aplicare a dispozițiilor privind concursul de infracțiuni. Contestatorul a arătat că faptele au fost săvârșite în anul 2010, apreciind că erau incidente dispozițiile art. 33 - 34 din C. pen. 1968, în ceea ce privește concursul de infracțiuni. Totodată, a susținut că, și în ipoteza reținerii C. pen. în vigoare ca lege penală mai favorabilă, având în vedere procedura simplificată, pedeapsa rezultantă în cazul concursului de infracțiuni, aplicată conform art. 38 - 39 C. pen., ar fi mai mică de 30 de ani închisoare.

Or, susținerile contestatorului nu vizează modificări ce au intervenit ulterior pronunțării hotărârii de recunoaștere și transfer, care să aibă drept consecință micșorarea cuantumului pedepsei ce se execută. În realitate, este pusă în discuție chiar legalitatea și temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea, fiind invocată omisiunea instanței de a face aplicarea dispozițiilor art. 166 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, privind adaptarea pedepsei.

În procedura contestației la executare, care nu are natura juridică a unei căi de atac, nu se poate modifica pe fond o hotărâre rămasă definitivă și nu se poate proceda la o reindividualizare a pedepsei, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentința penală atacată este temeinică și legală, Înalta Curte în baza art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 cu aplicarea art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 116 din data de 17 noiembrie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 116 din data de 17 noiembrie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 februarie 2021.

GGC - ED