ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 164/2023
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 164/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 136 din data de 15 decembrie 2022 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 91/08.08.2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2019.
Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Bacău a reținut că prin contestația la executare formulată se solicită deducerea din pedeapsa stabilită prin sentința penală nr. 176/14 din data de 3.04.2014 pronunțată de Tribunalul din Forli, Italia, definitivă prin hotărârea pronunțată de Curtea de Apel cu Jurați din Bologna și recunoscută prin sentința penală nr. 91 din 08.08.2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 81 din 03.02.2021 a Înaltei Curți, secția penală, a unui număr de 45 zile de eliberare anticipată, cu referire la perioada 10.03.2019 - 10.09.2019, stabilite în favoarea contestatorului prin ordonanța nr. 4543/2022 din 11.08.2022 a Oficiului de supraveghere din Roma.
Curtea a reținut că prin înscrisul emis de autoritatea judiciară italiană (ordonanța din 11.08.2022) contestatorului i-a fost acordat un număr de 45 zile de reducere a pedepsei, motivat de faptul că pe perioada detenției a făcut dovada participării la munca de reeducare, înregistrând și o bună conduită.
Din adresa Biroului Național Interpol a rezultat că contestatorul a fost transferat din Italia la data de 12.02.2020, în baza sentinței penale nr. 91 din 08.08.2019 a Curții de Apel Bacău, în vederea continuării pedepsei, ordonanța privind acordarea perioadei de eliberare anticipată fiind, așadar, emisă ulterior începerii executării pedepsei în România
În această situație, Curtea a apreciat că este aplicabilă Decizia nr. 15/2015, pronunțată de Înalta Curte - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în aplicarea art. 17 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală și art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin care s-a stabilit în sensul că: "După transferarea persoanei condamnate de autoritățile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate și a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România".
Împotriva sentinței penale nr. 136 din data de 15 decembrie 2022 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și contestatorul A. au formulat contestație.
În esență, parchetul a solicitat admiterea contestației formulate, reținerea cauzei spre rejudecare și, în consecință, admiterea contestației la executare, recunoașterea ordonanței de eliberare anticipată emisă de Biroul de supraveghere din Roma la data de 11.08.2022 și deducerea a 45 de zile de eliberare anticipată de care a beneficiat contestatorul ca urmare a perioadelor de privare de libertate executate anterior transferului. A arătat că hotărârea instanței de fond apare ca fiind netemeinică, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune admiterea contestației la executare, deoarece ulterior pronunțării Deciziei nr. 15/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penala, invocată de instanța în motivarea soluției, Legea nr. 302/2004 a fost modificată succesiv, în varianta consolidată, așa cum a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 411 din data de 27 mai 2019 fiind prevăzută obligativitatea deducerii perioadelor de reducere acordate de statul emitent.
Contestatorul A. a solicitat ca în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. raportat la art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 să fie recunoscută ordonanța nr. 4543/2022 din 11.08.2022 a Oficiului de supraveghere din Roma, iar în temeiul art. 585 din C. proc. pen. să fie dedusă din mandatul în executarea căruia se află perioada de 45 de zile astfel cum rezultă din documentația transmisă de autoritățile italiene.
Examinând contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și contestatorul A., Înalta Curte constată următoarele:
La data de 27.02.2022, prin adresa nr. x/2023, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat instanței că în baza art. 425
1
alin. (3) teza finală din C. proc. pen. retrage contestația declarată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva sentinței penale nr. 136 din data de 15 decembrie 2022 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie privind pe contestatorul A..
Astfel, Înalta Curte, va avea în vedere solicitarea formulată, în sensul retragerii cererii de contestație, aceasta reprezentând manifestarea unilaterală de voință a parchetului, reținând deopotrivă că promovarea în instanță a oricărei cereri este guvernată de principiul disponibilității, partea care a formulat respectiva cerere putând să o retragă până la închiderea dezbaterilor.
În ceea ce privește contestația formulată de contestatorul A., cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) din C. proc. pen. " Contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei."
Din dispozițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată:
"În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător".
În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reține că, în cauza de față, prin sentința penală nr. 91 din 08.08.2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în soluționarea dosarului nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 347/A din 07.11.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a recunoscut sentința nr. 176/14 din data de 3.04.2014 pronunțată de Tribunalul din Forli, Italia, în dosarul nr. x R.G.N.R./nr. 1543/12 R.G.G.I.P., definitivă prin hotărârea pronunțată de Curtea de Apel cu Jurați din Bologna din data de 20.05.2016, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 30 de ani închisoare (19.950 de zile închisoare) pentru săvârșirea infracțiunilor de omor prevăzută de art. 61 nr. 2, 4, 5, art. 110, art. 575, art. 576 nr. 1 și art. 577 nr. 2, 4 din C. pen. italian și tâlhărie prevăzută de art. 61 nr. 4, 5, art. 110, art. 628 alin. (1), art. 628 alin. (3) nr. 1, 2 din C. pen. italian, ce au corespondent în C. pen. român în infracțiunile de omor calificat prevăzută de art. 188 raportat la art. 189 alin. (1) lit. a), b), d), h) din C. pen. și tâlhărie calificată prevăzută de art. 233 raportat la art. 234 alin. (1) lit. d), f) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 30 de ani închisoare, iar în baza art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii 360 de zile de eliberare anticipată, perioada de reținere și arest preventiv de la 28.08.2013 la 09.09.2013, perioada de detenție executată de la 10.09.2013 la 11.01.2019 și în continuare de la data de 11.01.2019 la zi.
De asemenea, prin sentința penală nr. 116 din data de 17.11.2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2020, printre altele, în temeiul art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 coroborat cu art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., s-a admis în parte contestația la executare formulată de condamnatul persoană transferată A. cu privire la sentința penală nr. 91 din 08.08.2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 347/A din 07.11.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție; conform art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, s-a recunoscut ordonanța nr. 2019/1251 din 20.03.2019 emisă de magistratul de supraveghere din cadrul Biroului de Supraveghere din Bolonia, Republica Italia; conform art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa de 30 (treizeci) de ani închisoare aplicată condamnatului persoană transferată A., recunoscută și preluată spre executare prin sentința penală nr. 91 din 08.08.2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 347/A din 07.11.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, perioada de 135 de zile cu titlu de eliberare anticipată, pe lângă perioadele scăzute deja prin hotărârea în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 132/D din 07.11.2019 de Curtea de Apel Bacău.
Prin ordonanța nr. 4543/2022 din 11.08.2022 a Oficiului de supraveghere din Roma contestatorului i-a fost acordat un număr de 45 zile de eliberare anticipată, cu referire la perioada 10.03.2019 - 10.09.2019, motivat de faptul că pe perioada detenției a făcut dovada participării la munca de reeducare, înregistrând și o bună conduită.
Înalta Curte constată că în mod greșit prima instanță a apreciat ca fiind incidentă în speță Decizia nr. 15/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, deoarece la momentul pronunțării acestei decizii, dispozițiile legale incidente din dreptul național erau cuprinse în conținutul art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 aveau următorul cuprins: "atunci când România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română. Durata perioadei privative de libertate executate în statul emitent se deduce din durata totală a pedepsei sau măsurii privative de libertate care trebuie executată în România. Amnistia sau grațierea poate fi aplicată atât de statul român, cât și de statul emitent."
Legea nr. 302/2004 a suferit mai multe modificări, iar la acest moment textul de lege incident are următorul conținut potrivit art. 156 alin. (1): "În cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent."
În aceste condiții, se observă că, în prezent, autoritățile române trebuie să aibă în vedere și alte perioade, în afara celor executate efectiv, însă este necesar ca aceste perioade să fie menționate în concret de către statul emitent astfel cum rezultă din Decizia-cadru nr. 2008/909/JAI/2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 136 din data de 15 decembrie 2022 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pe care o desființează, și în consecință:
Conform art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 va recunoaște ordonanța nr. 4543/2022 din 11.08.2022 a Oficiului de supraveghere din Roma.
Conform art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 73 din C. pen. va deduce din durata pedepsei cele 45 de zile de eliberare anticipată, cu referire la perioada 10.03.2019 - 10.09.2019, stabilite în favoarea contestatorului prin ordonanța nr. 4543/2022 din 11.08.2022 a Oficiului de supraveghere din Roma.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.
Va lua act de retragerea de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a contestației formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva sentinței penale nr. 136 din data de 15 decembrie 2022 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea contestațiilor formulate de parchet și contestator, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 136 din data de 15 decembrie 2022 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pe care o desființează, și în consecință:
Conform art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 recunoaște ordonanța nr. 4543/2022 din 11.08.2022 a Oficiului de supraveghere din Roma.
Conform art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 73 din C. pen. deduce din durata pedepsei cele 45 de zile de eliberare anticipată, cu referire la perioada 10.03.2019 - 10.09.2019, stabilite în favoarea contestatorului prin ordonanța nr. 4543/2022 din 11.08.2022 a Oficiului de supraveghere din Roma.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului.
Ia act de retragerea de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a contestației formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva sentinței penale nr. 136 din data de 15 decembrie 2022 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea contestațiilor formulate de parchet și contestator, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 februarie 2023.