ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 623/2022

Ședința publică din data de 12 octombrie 2022

Deliberând asupra contestației declarate, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 36 din data de 08 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., raportat la art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, a admis contestația la executare formulată de condamnatul A. și a dispus deducerea perioadei de 90 de zile de eliberare anticipată, cu privire la perioadele de la 17.11.2020 la 16.05.2021 și de la 15.05.2021 la 16.11.2021, potrivit Certificatului de executare a pedepsei nr. 2614/2018, emis de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Roma, Italia, la data de 22.12.2021, din executarea pedepsei 4 ani și 8 luni închisoare, dispusă prin sentința penală nr. 146/21.10.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Bacău, definitivă prin neapelare la data de 07.12.2021.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că, la data de 11.02.2022, a formulat contestație la executare A., înregistrată pe rolul instanței sub nr. x/2022, prin care a solicitat deducerea din pedeapsa principala a întregii perioade de la 16.11.2018 la zi, precum și 233 zile câștig în Italia. În susținerea contestației nu s-au depus probe noi, doar s-a făcut referire la înscrisurile aflate deja în dosarul nr. x/2021.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a arătat că, potrivit art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004:

"În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător."

Potrivit art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004:

"În cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent."

Potrivit art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004:

"În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător."

În raport de aceste ultime prevedri, Curtea a constatat că reprezentantul Ministerului Public în mod greșit a solicitat declinarea competenței de coluționare a contestației.

Curtea a reținut că dispozițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 sunt pe deplin aplicabile contestatorului, cele două reduceri succesive de pedeapsă de 90 zile vizează perioade anterioare transferării sale în România și neluate în calcul la data recunoașterii, urmând a fi recunoscute la soluționarea contestației la executare.

Tot potrivit acestor dispoziții legale, perioadele considerate executate anterior predării, transmise ulterior transferării de statul de condamnare, vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea de predare.

Prin urmare, dat fiind că legiuitorul a permis o astfel de deducere și ulterior transferării în România pentru executarea pedepsei recunoscute, s-a admis contestația la executare formulată de condamnatul A..

Pentru perioadele anterioare emiterii certificatului emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Roma la data de 13.05.2021 s-a constatat că în cauză operează autoritatea de lucru judecat, derivată din hotărârea definitivă de recunoaștere.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat contestație, la data de 17.06.2022 (data ștampilei poștale), contestatorul A., acesta fiind nemulțumit de numărul zilelor de eliberare anticipată deduse de curtea de apel.

La termenul de judecată din data de 12.10.2022, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuție excepția tardivității formulării prezentei contestații, procurorul solicitând respingerea, ca tardivă, a contestației formulate, iar contestatorul arătând nu achiesează la excepția invocată.

Examinând contestația declarată de contestatorul A., Înalta Curte constată că aceasta este tardivă, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale.

Analizând contestația declarată în prezenta cauză, Înalta Curte constată că aceasta a fost formulată cu depășirea termenului legal, care, potrivit dispozițiilor art. 597 alin. (7) C. proc. pen., este de 3 zile de la comunicarea hotărârii.

Astfel, se constată că, așa cum rezultă din mențiunile aflate la dosarul Curții de Apel Bacău, sentința penală atacată i-a fost comunicată contestatorului la data de 08 aprilie 2022, dată la care acesta a arătat că nu declară contestație, hotărârea rămânând definitivă prin necontestare la data de 19 aprilie 2022, așa cum se arată în adresa Compartimentului Executări Penale din cadrul Curți de Apel Bacău, aflată la dosar.

Ulterior, contestatorul a declarat contestație la data de 17.06.2022 (data ștampilei poștale), adică la peste două luni de la comunicarea hotărârii atacate, contestația fiind formulată cu nerespectarea termenului prevăzut de lege pentru formularea acesteia.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte va respinge, ca tardivă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 36 din data de 08 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022.

Potrivit art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 36 din data de 08 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2022.