ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 19.05.2020

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

19.05.2020

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Deliberând asupra conflictului negativ de competență care face obiectul prezentei cauze, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 755 din data de 23 septembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Onești, în temeiul dispozițiilor art. 598, alin. (2) din C. proc. pen. și art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 47 din C. proc. pen., a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Onești, invocată din oficiu.

În temeiul dispozițiilor art. 50 din C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestația la executare, formulată de persoana condamnată A., încarcerat în Penitenciarul Spital Târgu Ocna, în favoarea Judecătoriei Suceava.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Onești a arătat că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2019, la data de 2 august 2019, persoana condamnată A. a formulat contestație la executare, prin care a solicitat, în esență, deducerea din executarea pedepsei în care se află a perioadelor executate în mandatul anterior, în condiții necorespunzătoare, conform prevederilor din Legea nr. 169/2017.

În motivarea cererii, petentul a arătat că se află în executarea unei pedepse cu închisoarea, aplicată de Judecătoria Suceava, fără a indica numărul sentinței.

În dovedirea cererii, petentul nu a depus la dosarul cauzei alte înscrisuri, iar cererea sa nu a fost motivată în drept.

Din dispoziția instanței, s-au efectuat verificări cu privire la cazierul judiciar al condamnatului și la Penitenciarul Spital Târgu Ocna pentru a se stabili situația juridică a acestuia.

Din fișa de cazier judiciar a rezultat că persoana contestatoare a beneficiat de liberare condiționată:

- la data de 11 mai 2011 a fost liberat din Penitenciarul Botoșani, cu un rest neexecutat de 357 zile

- la data de 13 martie 2013 a fost liberat din Penitenciarul Botoșani, cu un rest de pedeapsă de executat de 144 zile.

Prin adresa din 19 august 2019, Penitenciarul Spital Târgu Ocna a comunicat că deținutul A. se află în executarea unei pedepse de 2 ani, 6 luni și 144 zile închisoare, aplicată de Judecătoria Suceava prin mandatul de executare a pedepsei din 5 iulie 2019, emis în baza Sentinței penale nr. 339 din 29 iunie 2018 a Judecătoriei Suceava, modificată în parte și definitivă prin Decizia penală nr. 675 din 5 iulie 2019 a Curții de Apel Suceava.

S-a dispus atașarea Sentinței penale nr. 339 din 29 iunie 2018 a Judecătoriei Suceava, modificată în parte și definitivă prin Decizia penală nr. 675 din 5 iulie 2019 a Curții de Apel Suceava.

La termenul de judecată din data de 11 februarie 2019, analizându-se înscrisurile de la dosarul cauzei, după punerea în discuția contradictorie a părților, cererea condamnatului a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 598 alin. (1) lit. c), teza I din C. proc. pen.

În consecință, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Onești.

Analizând cu prioritate excepția necompetenței teritoriale, instanța a reținut următoarele:

Contestația la executare poate fi formulată în cazurile expres și limitativ prevăzute în cuprinsul textului de lege, respectiv art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.

Astfel, contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen. "în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin Decizia nr. 7/2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-au dispus următoarele:

"în interpretarea dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancționator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din C. pen., trebuie recalculată, începând cu data de 24 iulie 2012, "perioada executată efectiv" din pedeapsa din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiționat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 (prin considerarea ca executate, suplimentar, a 6 zile din pedeapsa aplicată pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare), cu efectul micșorării restului rămas neexecutat din pedeapsa anterioară". Stabilește că, în interpretarea dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancționator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din C. pen., trebuie recalculată - începând cu data de 24 iulie 2012 - perioada executată efectiv din pedeapsa din a cărei executare a fost dispusă liberarea condiționată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 prin considerarea ca executate suplimentar a zilelor calculate ca executate în considerarea condițiilor de detenție necorespunzătoare".

Având în vedere dispozitivul și considerentele hotărârii judecătorești contestate, s-a observat că s-au aplicat deja prevederile Legii nr. 169/2017.

În aceste condiții, analizând admisibilitatea contestație la executare prin raportare la toate cazurile prev. de de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., instanța a constatat că persoana condamnată are deschisă calea unei contestații la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.

S-a susținut că situația indicată în contestația formulată reprezintă o nelămurire cu privire la Sentința penală nr. 339 din 29 iunie 2018 a Judecătoriei Suceava, în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii ce se execută în prezent de contestator, în sensul că în acest mandat nu se menționează și deducerea celor 132 zile considerate executate în baza aplicării art. 551 din Legea nr. 254/2013, în acord cu Decizia nr. 7/2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Posibilitatea admiterii contestației astfel formulate, cu efect direct asupra modificării cuantumului pedepsei închisorii înscris în mandatul de executare a pedepsei din 5 iulie 2019 al Judecătoriei Suceava nu echivalează cu încadrarea acestui incident în categoria cauzelor de micșorare a pedepsei prev. de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.. Așadar, pentru cazul prevăzut la art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., singurul incident față de motivele invocate în cuprinsul contestației, contestatorul A. se poate adresa cu cererea privind contestația la executare instanței de executare - Judecătoria Suceava, potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere că în contestația formulată este invocată o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută.

În subsidiar, raportat la procedura reglementată de art. 278 din C. proc. pen., în eventualitatea în care s-ar constata că în mandatul de executare a pedepsei din 5 iulie 2019 al Judecătoriei Suceava s-a inserat în mod eronat cuantumul pedepsei de executat, competența de soluționare a unei cereri de îndreptare eroare materială ar aparține instanței care a întocmit actul - Judecătoria Suceava.

În conformitate cu prevederile art. 47 alin. (4) din C. proc. pen., excepțiile de competență pot fi invocate din oficiu, de către procuror, de către persoana vătămată sau de către părți, iar potrivit art. 50 alin. (1) din C. proc. pen., instanța de judecată care își declină competența trimite dosarul instanței de judecată arătată ca fiind competentă prin hotărârea de declinare.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul disp. art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 47 din C. proc. pen., instanța a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Onești, invocată din oficiu.

În temeiul dispozițiilor art. 50 din C. proc. pen., instanța a declinat competența de soluționare a contestație la executare față de Sentința penală nr. 339 din 29 iunie 2018 a Judecătoriei Suceava, modificată în parte și definitivă prin Decizia penală nr. 675 din 5 iulie 2019 a Curții de Apel Suceava, formulată de persoana condamnată A., în favoarea Judecătoriei Suceava.

Prin Sentința penală nr. 287 din 9 aprilie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Suceava a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Suceava, invocată din oficiu.

În temeiul art. 50 din C. proc. pen. rap. la art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect contestație la executare, formulată de contestatorul A., încarcerat în Penitenciarul Botoșani, în favoarea Judecătoriei Onești.

A constatat ivit un conflict negativ de competență între Judecătoria Suceava și Judecătoria Onești.

În baza art. 51 alin. (3) din C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Suceava a avut în vedere următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Onești la data de 2 august 2019, sub nr. de dosar x/2020, contestatorul A. a înțeles să formuleze contestație la executare, prin care a solicitat, în esență, deducerea din pedeapsa de 2 ani, 6 luni și 144 zile de închisoare la care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 399 din data de 29 iunie 2018, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/2017, desființată în parte și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 675 din data de 5 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava și în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii din data de 5 iulie 2019, de către Judecătoria Suceava, a restului de 144 zile de închisoare, întrucât a executat restul de 144 de zile, potrivit Sentinței penale nr. 379 din data de 8 octombrie 2014 a Judecătoriei Suceava, prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an, 6 luni și 144 de zile închisoare, în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii din 26 iunie 2015.

În drept, cererea nu a fost motivată.

La termenul de judecată din data de 23 septembrie 2019, instanța a calificat cererea formulată de contestator ca fiind o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., iar din oficiu a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Onești în soluționarea cauzei.

Astfel, prin Sentința penală nr. 755 din data de 23 septembrie 2019, pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Onești, invocată din oficiu și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A., în favoarea Judecătoriei Suceava.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 11 octombrie 2019, sub nr. x/2019.

Ca urmare a demersurilor făcute de către instanță, la prezentul dosar au fost înaintate, în copie, următoarele sentințe penale: Sentința penală nr. 651 din 26 octombrie 2011 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/2011, Sentința penală nr. 379 din 8 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/2014, Sentința penală 1106 din 6 mai 2011 pronunțată de Judecătoria Botoșani în dosarul nr. x/2011, Sentința penală nr. 547 din 8 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Botoșani în dosarul nr. x/2013 și Sentința penală nr. 1613 din 1 iulie 2008 pronunțată de Judecătoria Botoșani în dosarul nr. x/2008.

La termenul de judecată din data de 8 aprilie 2020, raportat la precizările făcute de contestator, prin apărătorul desemnat din oficiu, instanța a apreciat că, în cauză, nu se poate reține existența vreunei nelămuriri cu privire la Sentința penală nr. 399 din data de 29 iunie 2018, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/2017, desființată în parte și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 675 din data de 5 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, ci în speță este incidentă o cauză de micșorare a pedepsei, fiind astfel incidente dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., dată fiind și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii nr. 8 din data de 11 martie 2019, prin care s-a statuat că zilele considerate executate, ca măsură compensatorie, prev. de art. 551 alin. (1) și (8) din Legea nr. 254/2013, modificată și completată prin Legea nr. 169/2019, intră în sfera noțiunii de cauză de micșorare a pedepsei, în accepțiunea art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., și se analizează potrivit dispozițiilor de la contestația la executare.

La termenul de judecată din data de 8 aprilie 2020, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Suceava în soluționarea prezentei cauze, excepție asupra căreia instanța s-a pronunțat cu prioritate și în legătură cu care a reținut următoarele:

Instanța a reținut că în baza Sentinței penale nr. 399 din data de 29 iunie 2018, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/2017, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii din data de 5 iulie 2019 de către Judecătoria Suceava.

La data formulării prezentei contestații la executare, contestatorul A. se afla în executarea pedepsei mai sus menționate în Penitenciarul Spital Târgu Ocna.

Contestația la executare este un mijloc procesual, cu caracter jurisdicțional, care poate fi folosit înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive, în cursul executării și chiar după ce s-a executat pedeapsa, dar în legătură cu aceasta.

Totodată, instanța competentă să judece contestația la executare se stabilește în raport cu cazul de contestație incident în cauză, iar nu cu acela invocat de contestator, dar și în raport cu situația condamnatului contestator, după cum acesta se află în stare de deținere sau în stare de libertate.

Contestația la executare poate fi formulată în cazurile expres și limitativ prevăzute în cuprinsul textului de lege, respectiv art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.

A rezultat, astfel, că, în cazul în care se dorește formularea unei contestații la executare împotriva unei sentințe penale de condamnare, contestatorul este obligat să menționeze cazul de contestație la executare pe care își întemeiază cererea.

În cauză, instanța, la termenul de judecată din data de 8 aprilie 2020, față de precizările contestatorului, în sensul că solicită, de fapt, deducerea zilelor considerate executate suplimentar, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, modificată și completată prin Legea nr. 169/2019, dată fiind și adresa din 20 septembrie 2019, emisă de Penitenciarul Spital Târgu Ocna, a dispus recalificarea cererii ca fiind o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. și nu pe cele ale art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

În continuare, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Potrivit art. 597 alin. (6) din C. proc. pen., dispozițiile alin. (1) - (5) se aplică și în cazul în care rezolvarea uneia dintre situațiile reglementate în prezentul titlu este dată în competența instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere. În acest caz, soluția se comunică instanței de executare.

Așadar, pentru cazul prevăzut la lit. d) al art. 598 din C. proc. pen., contestatorul se poate adresa cu cererea privind contestația la executare instanței de executare, potrivit art. 597 alin. (1) din C. proc. pen., dacă este o persoană liberă, ori instanței corespunzătoare în grad instanței de executare în a cărei circumscripție se află locul de deținere unde cel condamnat execută pedeapsa, potrivit art. 597 alin. (6) din C. proc. pen.

În această materie, competența teritorială însă este una absolută, exclusivă și nu alternativă. Stabilirea instanței competente depinde, pe de o parte, de starea în care se găsește condamnatul la momentul formulării cererii - în libertate sau în stare de deținere, iar pe de altă parte, de forma de executare a pedepsei.

De altfel, din cuprinsul prevederilor art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., rezultă că intenția legiuitorului în reglementarea instanței competente a fost asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal, impusă și de asigurarea prezenței condamnatului la ședința de judecată, textul neinstituind o competență alternativă. Prin urmare, dacă la momentul formulării cererii condamnatul este în stare de deținere, competența de soluționare a cererii nu va aparține instanței de executare, ci instanței corespunzătoare instanței de executare în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

Întrucât contestatorul, în prezent aflat în Penitenciarul Botoșani, se afla încarcerat la momentul formulării cererii, în Penitenciarul Spital Târgu Ocna, dată fiind și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii nr. 15/2018, instanța a apreciat că excepția invocată din oficiu este întemeiată, urmând a o admite, competența de soluționare a pendintei cereri urmând a fi declinată în favoarea Judecătoriei Onești, ca instanță egală în grad instanței de executare și în a cărei rază teritorială se află locul de deținere al condamnatului.

Față de această situație, instanța a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Suceava și, în temeiul art. 50 din C. proc. pen. rap. la art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect contestație la executare, formulată de contestatorul A., în favoarea Judecătoriei Onești.

A constatat ivit un conflict negativ de competență între Judecătoria Suceava și Judecătoria Onești.

În baza art. 51 alin. (3) din C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Suceava, motiv pentru care, conform dispozițiilor art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte are în vedere următoarele considerente:

Se reține că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Onești la data de 2 august 2019, sub nr. de dosar x/2020, contestatorul A. a înțeles să formuleze contestație la executare, prin care a solicitat, în esență, deducerea din pedeapsa de 2 ani, 6 luni și 144 zile de închisoare la care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 399 din data de 29 iunie 2018, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/2017, desființată în parte și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 675 din data de 5 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava și în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii din data de 5 iulie 2019, de către Judecătoria Suceava, a restului de 144 zile de închisoare, întrucât a executat restul de 144 de zile, potrivit Sentinței penale nr. 379 din data de 8 octombrie 2014 a Judecătoriei Suceava, prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an, 6 luni și 144 de zile închisoare, în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii din 26 iunie 2015.

În dovedirea cererii, petentul nu a depus la dosarul cauzei alte înscrisuri, iar cererea sa nu a fost motivată în drept.

Din dispoziția Judecătoriei Onești, s-au efectuat verificări cu privire la cazierul judiciar al condamnatului și la Penitenciarul Spital Târgu Ocna pentru a se stabili situația juridică a acestuia.

Din fișa de cazier judiciar a rezultat că persoana contestatoare a beneficiat de liberare condiționată:

- la data de 11 mai 2011 a fost liberat din Penitenciarul Botoșani, cu un rest neexecutat de 357 zile

- la data de 13 martie 2013 a fost liberat din Penitenciarul Botoșani, cu un rest de pedeapsă de executat de 144 zile.

La dosar a fost atașată Sentința penală nr. 339 din 29 iunie 2018 a Judecătoriei Suceava, modificată în parte și definitivă prin Decizia penală nr. 675 din 5 iulie 2019 a Curții de Apel Suceava.

Înalta Curte reține că, o cerere de contestație la executare poate fi formulată în cazurile expres și limitativ prevăzute în cuprinsul textului de lege, respectiv art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.

Astfel, contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., "în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Reține, de asemenea, că, prin Decizia nr. 7/2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-au dispus următoarele:

Așa cum corect a reținut și Judecătoria Onești, din dispozitivul și considerentele hotărârii judecătorești contestate, se observă că au fost deja aplicate prevederile Legii nr. 169/2017.

Prin urmare, ceea ce se aduce în discuție prin contestația formulată reprezintă o nelămurire cu privire la Sentința penală nr. 339 din 29 iunie 2018 a Judecătoriei Suceava, în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii ce se execută în prezent de contestator, în sensul că în acest mandat nu se menționează și deducerea celor 132 zile considerate executate în baza aplicării art. 551 din Legea nr. 254/2013, în acord cu Decizia nr. 7/2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Înalta Curte constată ca fiind corectă opinia exprimată de către Judecătoria Onești, în sensul că, posibilitatea admiterii contestației astfel formulate, cu efect direct asupra modificării cuantumului pedepsei închisorii înscris în mandatul de executare a pedepsei din 5 iulie 2019 al Judecătoriei Suceava, nu echivalează cu încadrarea acestei chestiuni în categoria cauzelor de micșorare a pedepsei prev. de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Având în vedere aceste aspecte, pentru cazul prevăzut la art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., incident față de motivele invocate în cuprinsul contestației și de actele și înscrisurile existente la dosar, se constată că Judecătoriei Suceava îi revine competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatorul A., așa cum prevăd dispozițiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere că în contestația formulată este invocată o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută.

Pentru motivele mai sus arătate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Suceava, instanță căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul A., în sumă de 313 RON, se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.