ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față, în baza actelor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 531 din 17 iulie 2019, Judecătoria Sectorului 1 București, în baza art. 50 raportat la art. 597 alin. (6) C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A. către Judecătoria Onești.

În motivarea hotărârii, s-au reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 14 iunie 2019, sub nr. Dosar x/2019, petentul-condamnat A., încarcerat în Penitenciarul Spital Târgu Ocna, a formulat contestație la executare, invocând dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și solicitând instanței analizarea situației sale juridice, precum și individualizarea legală a pedepselor cu închisoarea.

La termenul de judecată din data de 3 iulie 2019, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. "(1) Contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei".

Față de argumentele invocat de petent în cererea principală, instanța a constatat că temeiul invocat de acesta este cel prevăzut la art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Cu privire la competența Judecătoriei Sector 1 de a soluționa cererea petentului instanța reține că potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen. "în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție".

Potrivit art. 597 alin. (6) C. proc. pen. dispozițiile alin. (1) - (5) se aplică și în cazul în care rezolvarea uneia dintre situațiile reglementate în prezentul titlu este dată în competența instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere. În acest caz, soluția se comunică instanței de executare.

Din maniera de redactare a dispozițiilor art. 598 alin. (2) C. proc. pen. se reține că legiuitorul a instituit o competență exclusivă în favoarea instanței de executare (în situația în care persoana se află în stare de libertate), respectiv în favoarea instanței corespunzătoare în grad instanței de executare și în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

Totodată, această soluție se impune și din rațiuni ce țin de eficiența actului de justiție.

Astfel, soluționarea cauzei de către instanța în raza căreia se află locul de deținere în care petentul execută efectiv pedeapsa conduce la reducerea costurilor impuse de transferul/transportul persoanei deținute la un alt penitenciar/instanță, cât și la soluționarea cu celeritate a cauzei.

De menționat este și faptul că în cazul transferului unei persoane condamnate de la un penitenciar la altul, după formularea cererii, competența revine instanței de la locul de deținere la care se afla încarcerat condamnatul la momentul formulării cererii.

Instanța a constatat că petentul este încarcerat în Penitenciarul Spital Târgu Ocna în executarea unei pedepsei privative de libertate. Având în vedere aceste aspecte, instanța a apreciat că în prezenta speță, instanța competentă cu soluționarea cauzei este Judecătoria Onești.

Prin Sentința penală nr. 905 din data de 4 noiembrie 2019 pronunțată de Judecătoria Onești, în baza art. 50 C. proc. pen., s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Onești invocată din oficiu.

În temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) raportat la art. 598 alin. (2) C. proc. pen.., a fost declină în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, competența de soluționare a contestației la executare formulată de condamnatul A., împotriva Sentinței penale nr. 29 din 22 ianuarie 2019 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în Dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin Decizia nr. 458/A din 4 aprilie 2019. a Curții de Apel București.

În baza art. 51 C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și sesizează instanța ierarhic superioară comună, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestui conflict.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 313 RON, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, la data de 11 septembrie 2019, s-a înregistrat, sub nr. x/2019, pe rolul Judecătoriei Onești, contestația la executare formulată de persoana condamnată A., fiind cauza declinată de la Sectorul 1 București.

Prin această cerere, s-a solicitat de către contestator să-i se deducă perioada de 2 ani și 8 luni deja executată în baza Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 2094/2015 din 18 martie 2016 emis în baza Sentinței penale nr. 635 din 2 decembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, definitivă prin Decizia penală nr. 482 din 7 martie 2016 a CAB secția II penală.

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în acord cu literatura de specialitate, reprezintă o cauză de micșorare a pedepsei, intervenția unei legi penale mai favorabile ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, care se poate invoca în condițiile art. 6 din noul C. pen.

Faptul că se solicită deducerea unei perioade executate în baza unui mandat de executare a pedepsei închisorii anterior ultimului mandat, instanța de fond având cunoștință de existența Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 2094/2015 din 18 martie 2016 emis în baza Sentinței penale nr. 635 din 2 decembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, definitivă prin Decizia penală nr. 482 din 7 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pedeapsă față de care instanța a reținut în sarcina condamnatului recidiva postexecutorie, așa cum rezultă din considerentele și dispozitivul Sentinței penale nr. 29 din 22 ianuarie 2019 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în Dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin Decizia nr. 458/A din 4 aprilie 2019 a Curții de Apel București, prezenta instanța constată că motivul invocat se încadrează în dispozițiile prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Astfel, fiind o cauză anterioară pronunțării Sentinței penale nr. 29 din 22 ianuarie 2019 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în Dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin Decizia nr. 458/A din 4 aprilie 2019 a Curții de Apel București și care a fost avută în vedere la soluționarea fondului, prin reținerea recidivei postexecutorie, instanța de fond avea obligația a se pronunța și cu privire la perioadele măsurilor preventive și a perioadelor executate anterior.

Această nelămurirea ivită vizează limitele în care hotărârea se execută, iar nu valabilitatea acesteia în privința textelor de lege și a principiilor aplicate. În acest sens, caracterul echivoc al dispozitivului hotărârii și lipsa acestuia de precizie, pot legitima formularea unei contestații la executare în baza acestui temei (de exemplu, existența nelămuririi în privința perioadei privării de libertate din cursul procesului penal sau a perioadei deja executate ce trebuie dedusă).

În același sens, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a exprimat în sensul că, deducerea greșită a arestării preventive, în sensul că prin hotărârea de condamnare pronunțată de prima instanță, a fost dedusă o perioadă de timp mai mare decât cea a arestării preventive efective, atrage incidența cazului de contestație la executare prevăzut în art. 598 alin. (1) lit. c) din noul C. proc. pen., pe calea contestației la executare putând fi rezolvate aspecte legate de punerea în executare a unei hotărâri, cum este cel referitor la deducerea greșită a arestării preventive sau a perioadei executate, fără a se repune în discuție probleme de fond rezolvate cu autoritate de lucru judecat.

Drept urmare, având în vedere că prezenta contestație la executare vizează motivul prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Judecătoria Onești, în raport de prevederile art. 598 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că, în dosarul de față, competența de soluționare a contestației la executare formulată de condamnatul A., împotriva Sentinței penale nr. 29 din 22 ianuarie 2019 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în Dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin Decizia nr. 458/A din 4 aprilie 2019 a Curții de Apel București, revine Judecătoriei Sectorului 1 București, instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Cauza având ca obiect conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Onești, a fost înregistrată pe rolul secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub numărul x/2019.

Examinând conflictul negativ de competență cu care a fost sesizată, în conformitate cu dispozițiile art. 51 alin. (5) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza privind pe condamnatul A. este Judecătoria Sectorului 1 București, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 14 iunie 2019, condamnatul A. a solicitat să i se deducă perioada de 2 ani și 8 luni, deja executată în baza Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 2094/2015 din 18 martie 2016, emis în baza Sentinței penale nr. 635 din 2 decembrie 2915 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, definitivă prin Decizia penală nr. 482 din 7 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Astfel, prin cererea formulată de condamnatul A. se solicită, în esență, o lămurire a dispozitivului sentinței penale nr. 29 din 22 ianuarie 2019 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin Decizia nr. 458/A din 4 aprilie 2019 a Curții de Apel București, iar aceste aspecte se examinează prin prisma cazului de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., care atrage competența de soluționare a instanței ce a pronunțat hotărârea ce se execută, conform dispozițiilor art. 598 alin. (2) C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 decembrie 2019.

Procesat de GGC - LM