ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 969/2021

Asupra contestației de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 136 din data de 05.10.2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 585 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată cererea de contopire formulată de numitul A., cu privire la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare la care a fost condamnat petentul prin Hotărârea Tribunalului din Pordenone din data de 24.09.2010 rămasă definitivă la 14.01.2011, având nr. x/2010, RG y/2009 - RGNR z/2008 și Hotărârea Tribunalului din Pordenone din data de 14.09.2016, rămasă definitivă la 15.06.2018, având nr. x/2016, RG y/2014 - RGNR z/2009, recunoscute prin sentința penală nr. 105 din 22.10.2020 a Curții de Apel Bacău în dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare la data de 6.09.2021.

S-au reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 105 din 22.10.2020 a Curții de Apel Bacău în dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare la data de 6.09.2021, s-au dispus următoarele:

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, având ca obiect cererea autorităților judiciare italiene, vizând transferarea persoanei condamnate A., actualmente încarcerat într-un penitenciar din Italia, într-un penitenciar din România.

A fost recunoscută în parte, numai sub aspectul pedepselor principale cu închisoare, Hotărârea Tribunalului din Pordenone din data de 24.09.2010 rămasă definitivă la 14.01.2011, având nr. x/2010, RG y/2009 - RGNR z/2008 și Hotărârea Tribunalului din Pordenone din data de 14.09.2016, rămasă definitivă la 15.06.2018, având nr. x/2016, RG y/2014 - RGNR z/2009.

S-a constatat că prin Hotărârea Tribunalului din Pordenone din data de 24.09.2010 rămasă definitivă la 14.01.2011, având nr. x/2010, RG y/2009 - RGNR z/2008 și Hotărârea Tribunalului din Pordenone din data de 14.09.2016, rămasă definitivă la 15.06.2018, având nr. x/2016, RG y/2014 - RGNR z/2009, numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2.880 zile (8 ani) închisoare, pentru săvârșirea unui număr de 24 de infracțiuni de tentativă la furt în participație cu alte persoane, furt în circumstanțe agravante în participație cu alte persoane, asociere la un grup infracțional, prev. de art. 56 - 110 - 624 - 625, nr. 2 și nr. 5 - 416 din C. pen. italian și sechestrare de persoane în concurs prev. de art. 110 și 605 din C. pen. italian, iar încadrarea juridică prevăzută de legea română pentru acestea este furt calificat, prev. de art. 228 - 229 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și constituirea unui grup infracțional organizat, prev. și ped. de art. 367 alin. (1), (3) C. pen., lipsire de libertate, prev. și ped. de art. 205 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus ca persoana condamnată A. să execute în România pedeapsa rezultantă de 2.880 zile (8 ani) închisoare.

S-a constatat că persoana condamnată A. a început executarea pedepsei de 2.880 zile (8 ani) închisoare la data de 3.11.2017, iar pedeapsa se consideră executată în data de la data de 4.08.2025, ținând cont de zilele de eliberare înainte de termen acordate.

În baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, modificată și completată și art. 72 C. pen., s-a dedus perioada executată de la data de 3.11.2017 la zi, respectiv un număr de 2 ani, 7 luni și 14 zile, echivalente a 944 zile, calculate la data de 16.06.2020, la care s-au adăugat cele 90 zile de eliberare înainte de termen deja acordate respectiv un total de 1.034 zile executate referitor la ordonanța de executare a pedepselor concurente, precum și perioada executată în continuare de la 17.06.2020 la zi.

S-a constatat că persoana condamnată A. nu beneficiază de drepturile vizând regula specialității prevăzute de art. 169 alin. (1) din Legea 302/2004 în condițiile în care a fost de acord să fie transferată în România, astfel incidente prevederile art. 169 alin. (1) lit. a) din Legea 302/2004.

Persoana condamnată A. a formulat cerere de contopire cu privire la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare la care a fost condamnat prin Hotărârea Tribunalului din Pordenone din data de 24.09.2010 rămasă definitivă la 14.01.2011, având nr. x/2010, RG y/2009 - RGNR z/2008 și Hotărârea Tribunalului din Pordenone din data de 14.09.2016, rămasă definitivă la 15.06.2018, având nr. x/2016, RG y/2014 - RGNR z/2009, recunoscute prin sentința penală nr. 105 din 22.10.2020 a Curții de Apel Bacău în dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare la data de 6.09.2021.

În motivarea contestației, s-a invocat faptul că în prezent execută o pedeapsă totală de 8 ani închisoare, deși Tribunalul din Pordenone l-a condamnat prin două pedepse diferite, respectiv de 3 ani și 8 luni și pedeapsa de 4 ani și 4 luni.

A solicitat contopirea acestor două pedepse având în vedere că nu exista o hotărâre definitivă de condamnare când s-a săvârșit cea de-a doua faptă penală.

Analizând cererea, prin prisma motivelor invocate și a probelor administrate, Curtea de apel a constatat că aceasta nu este întemeiată.

Potrivit art. 585 alin. 1 C. proc. pen., "pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existența vreuneia dintre următoarele situații: a) concursul de infracțiuni;"

Curtea de apel a observat că infracțiunile pentru care în prezent petentul solicită contopirea au fost contopite deja de autoritățile judiciare din Italia, acesta săvârșind un număr de 24 de infracțiuni de tentativă la furt în participație cu alte persoane, furt în circumstanțe agravante în participație cu alte persoane, asociere la un grup infracțional, prev. de art. 56 - 110 - 624 - 625, nr. 2 și nr. 5 - 416 din C. pen. italian și sechestrare de persoane în concurs prev. de art. 110 și 605 din C. pen. italian, fiind ulterior condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2.880 zile (8 ani) închisoare, pedeapsă recunoscută prin sentința penală nr. 105 din 22.10.2020 a Curții de Apel Bacău în dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare la data de 6.09.2021.

S-a reținut că nu este de ignorat nici aspectul că petentul, întrebat fiind de instanță, la termenul din data de 05.10.2021, dacă a înțeles să formuleze o cale de atac împotriva sentinței penale prin care s-a recunoscut pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, acesta a arătat că nu a formulat cale de atac, întrucât a sperat că va rezolva problema ulterior transferului său în țară, or în situația de față, nu există un instrument juridic pentru contopirea conform legilor române a pedepselor aplicate pentru cele 24 de infracțiuni, în condițiile în care a fost recunoscută pedeapsa rezultantă aplicată de autoritățile judiciare din Italia, iar această sentință rămasă definitivă prin neapelare are autoritate de lucru judecat.

II. La data de 25 octombrie 2021 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe contestația declarată de condamnatul A. împotriva sentinței Curții de Apel Bacău.

Prin calea de atac exercitată, s-a solicitat contopirea celor două pedepse la care a fost condamnat de Tribunalul din Pordenone, de 3 ani și 8 luni și, respectiv, de 4 ani și 4 luni, susținând că nu exista o hotărâre definitivă de condamnare când s-a săvârșit cea de-a doua faptă penală.

Examinând actele și lucrările dosarului, se constată că sentința primei instanțe este legală și temeinică, reținând, în mod corect, îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, pentru recunoașterea și punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul italian.

Verificând actele dosarului în ce privește cele două pedepse principale la care a fost condamnat contestatorul de către Tribunalul din Pordenone, recunoscute de curtea de apel prin sentința penală nr. 105 din 22.10.2020 a Curții de Apel Bacău în dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare la data de 6.09.2021 (Hotărârea Tribunalului din Pordenone din data de 24.09.2010 rămasă definitivă la 14.01.2011, având nr. x/2010, RG y/2009 - RGNR z/2008 și Hotărârea Tribunalului din Pordenone din data de 14.09.2016, rămasă definitivă la 15.06.2018, având nr. x/2016, RG y/2014 - RGNR z/2009), se constată că după contopirea pedepselor de 4 ani și 4 luni închisoare și 3 ani și 8 luni închisoare, conform certificatului, durata totală a pedepsei stabilite a fost de 8 ani închisoare, respectiv 2.880 zile.

Potrivit dispozițiilor art. 166 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, instanța examinează hotărârea judecătorească străină, verifică lucrările dosarului și, în baza celor constatate, pronunță una din următoarele soluții:

a) dispune, prin sentință, executarea în România a pedepsei aplicate de instanța statului emitent;

b) în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanța străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare, adaptează, prin sentință, pedeapsa aplicată de instanța statului emitent, potrivit alin. (8) și (9);

c) dispune, prin sentință, respingerea cererii de executare în România a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent.

Din interpretarea logică a textului mai sus-arătat, rezultă că, odată admisă sesizarea procurorului cu privire la recunoașterea și punerea în executare a pedepsei aplicate de statul străin, instanța română este obligată să opteze pentru una din cele două variante mai sus-menționate la lit. a) și b).

Potrivit aceleiași interpretări, ce rezultă din principiul recunoașterii și încrederii reciproce, executarea pedepsei este guvernată de legea statului de executare, dacă felul și durata pedepsei prevăzute în hotărârea de condamnare corespunde legislației române.

Prin urmare, raportându-se la dispozițiile legale care permit doar adaptarea pedepsei în situații strict și limitativ prevăzute de legea specială, precum cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanța străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare, prima instanță a verificat pentru fiecare infracțiune reținută în hotărârea de condamnare dacă durata pedepsei principale aplicate corespunde ca natură și cuantum dispozițiilor legii române și dacă pedeapsa rezultantă după operațiunea de contopire a pedepsei aplicate nu contravine legii române, respectiv dacă pedeapsa rezultantă stabilită nu depășește maximul care se poate aplica potrivit legii române.

Urmare acestei verificări, rezultă că durata pedepsei principale aplicate pentru infracțiunile săvârșite (furt calificat, prev. de art. 228-229 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și constituirea unui grup infracțional organizat, prev. și ped. de art. 367 alin. (1), (3) C. pen., lipsire de libertate, prev. și ped. de art. 205 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.) corespunde ca natură și cuantum dispozițiilor legii române, iar pedeapsa principală de 8 ani închisoare nu depășește limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română.

În concluzie, în cauză nu este incidentă ipoteza reglementată de textul art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004, dat fiind că natura pedepsei corespunde cu pedepsele reglementate de legea penală română, durata acesteia nu depășește limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română.

Pe de altă parte, toate aceste aspecte au fost verificate și examinate de Curtea de Apel prin sentința penală nr. 105 din 22.10.2020 a Curții de Apel Bacău prin care s-a dispus recunoașterea și stabilirea pedepsei rezultante de 2.880 zile (8 ani) închisoare, iar solicitarea de contopire formulată în cauză de persoana condamnată nu a fost motivată de existența unei alte sentințe prin care să se fi aplicat pedepse cu închisoarea aflate în concurs cu cele pentru care s-a dispus recunoașterea prin hotărârea anterioară.

Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă, ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 136 din data de 05.10.2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 136 din 5 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 noiembrie 2021.

GGC - MM