ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 15/2018

Prin Sentința penală nr. 42 din 18 martie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 47 alin. (2) din C. proc. pen., raportat la art. 597 alin. (6) din C. proc. pen. și Decizia nr. 15/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Bacău.

În baza art. 50 din C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj.

Pentru a se dispune această soluție, s-au reținut, în esență, următoarele:

Cererea petentului A. are ca obiect deducerea a 585 zile plus 32 zile acordate de autoritățile italiene pentru detenție în condiții improprii, din pedeapsa de 4135 zile, stabilită prin Sentința penală nr. 120/15.10.2019 a Curții de Apel Bacău, definitivă prin neapelare la data de 26.11.2019. S-a arătat că, prin acest motiv, se invocă o cauză de micșorare a executării pedepsei detențiunii pe viață, ceea ce se circumscrie cazului de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. "În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a),b) și d), contestația se face, după caz la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau 6, iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la) instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută."

Așadar, pentru cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., competența materială de soluționare este prevăzută de alin. (1) și (6) a art. 597 din C. proc. pen., în funcție de situația contestatorului la momentul formulării cererii. Competența nu este una alternativă, la alegerea contestatorului, ci este exclusivă, determinată de locul de deținere atunci când acesta este privat de libertate ori de instanța de executare atunci când acesta este în stare de libertate.

S-a arătat că, în cauza de față, A. se afla în Penitenciarul Gherla la momentul formulării contestației la executare, ceea ce atrage, potrivit dispozițiilor art. 597 alin. (6) din C. proc. pen., prin raportare la prevederile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., competența materială de soluționare a cauzei de către Curtea de Apel Cluj, ca instanță în a cărei circumscripție se află locul de deținere, egală, corespunzătoare în grad cu instanța de executare, Curtea de Apel Bacău.

Prin Sentința penală nr. 88 din 28 aprilie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, în temeiul art. 47 din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a declinat către Curtea de Apel Bacău competența de soluționare a contestației la executare, formulată la data de 15.02.2021, de persoana condamnată A., cu privire la Sentința penală nr. 120/15.10.2019 a Curții de Apel Bacău. În temeiul art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., s-a constatat că a intervenit un conflict negativ de competență între Curtea de Apel Bacău și Curtea de Apel Cluj. În temeiul art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus trimiterea cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță superioară comună.

Pentru a se dispune această soluție, s-au reținut, în esență, următoarele:

Raportat la conținutul concret al solicitării adresate instanței și la precizările făcute oral, la termenul de judecată din data de 26.04.2021, obiectul cererii formulate de contestatorul condamnat A. îl constituie deducerea unei perioade suplimentare de 585 + 32 de zile închisoare, pretins recunoscută ca executată de către autoritățile judiciare italiene, ca urmare a executării în acest stat, în intervalul 13.03.2014 - 10.09.2020, a unei perioade din pedeapsa aplicată de instanțele din Italia, recunoscută prin Sentința penală nr. 120/15.10.2019 a Curții de Apel Bacău.

Altfel spus, condamnatul solicită lămurirea hotărârii prin care s-a dispus recunoașterea și executarea, pe teritoriul României, a hotărârii autorităților italiene, sub aspectul perioadei totale ce se impune a fi dedusă din pedeapsa de executat, prin raportare la perioada suplimentară presupus considerată ca executată de către statul italian.

S-a arătat că lămurirea hotărârii sub aspectul invocat presupune însă, în concret, efectuarea de verificări prealabile cu privire la existenta unei hotărâri judecătorești sau a unui act judiciar emis de autoritățile judiciare italiene, prin care contestatorului i s-ar fi acordat beneficiul invocat, dar și recunoașterea acestora în vederea producerii de efecte juridice.

Pentru aceste motive, instanța a apreciat că această cerere are natura unei contestații la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. corelate cu art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, text de lege similar celui prevăzut de art. 141 alin. (17) din același act normativ, dar care este aplicabil în procedura vizând state membre ale Uniunii Europene care au transpus Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului, statut pe care îl deține și Italia.

Dispozițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, stabilesc că:

"În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător".

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, se constată existența unor acte emise de autoritățile judiciare ale statului străin, care au efecte asupra duratei pedepsei rămase de executat, instanța națională care a dat eficientă hotărârii autorităților judiciare străine este competentă a le recunoaște în cadrul procedurii contestației la executare prevăzută de C. proc. pen.. S-a susținut că, având în vedere că în prezenta cauză persoana condamnată A. invocă, pe calea contestației la executare, presupusa existență a unei perioade suplimentare ce se impune a fi dedusă din pedeapsa de executat, care, în mod obiectiv, poate fi constatată numai pe baza unor documente prin care autoritățile statului italian îi recunosc beneficiul invocat, cererea acestuia intră sub incidența dispozițiilor art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, raportat la art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., care atrag competența de soluționare a instanței care a recunoscut hotărârea în raport de care se invocă nelămurirea, în speță, Curtea de Apel Bacău.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, constată că instanța competentă să soluționeze cauza privind pe contestatorul - condamnat A. este Curtea de Apel Cluj, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, are în vedere următoarele considerente:

Cererea petentului A. are ca obiect deducerea a 585 zile plus 32 zile acordate de autoritățile judiciare italiene pentru detenție în condiții improprii, din pedeapsa de 4.135 zile, stabilită prin Sentința penală nr. 120/15.10.2019 a Curții de Apel Bacău, definitivă prin neapelare la data de 26.11.2019. Prin acest motiv se invocă o cauză de micșorare a pedepsei la executarea căreia a fost condamnat contestatorul, ceea ce face să devină incident cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Așa cum prevăd dispozițiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. "În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau 6, iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la) instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută."

Prin urmare, așa cum în mod corect a arătat Curtea de Apel Bacău, pentru cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., competența materială de soluționare aparține instanței prevăzută la alin. (1) și (6) ale art. 597 din C. proc. pen., în funcție de situația în care se găsește contestatorul la momentul formulării cererii, competența nefiind una alternativă, la alegerea contestatorului, ci exclusivă, determinată de locul de deținere, atunci când acesta este privat de libertate, ori de instanța de executare, atunci când acesta este în stare de libertate.

Având în vedere că A. se afla în Penitenciarul Gherla la momentul formulării contestației la executare, potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 597 alin. (6) din C. proc. pen., competența materială de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel Cluj, ca instanță în a cărei circumscripție se află locul de deținere, egală în grad cu instanța de executare, Curtea de Apel Bacău.

Prin Decizia nr. 15/17.09.2018, publicată în M. Of. nr. 885/22.10.2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, s-a stabilit că instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Curții de Apel Cluj, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului. În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul A., în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Curții de Apel Cluj, instanță căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul A., în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11 mai 2021.

GGC - NN