ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 176 din data de 9 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2021 în temeiul art. 142 coroborat cu art. 141 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, a fost recunoscută sentința penală T20197392; A1828EL pronunțată la data de 13.01.2020 de Crown Court at Warwick (La Curtea Coroanei din Warwick), Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, rămasă definitivă la data de 08.02.2021), prin care intimatul persoană condamnată A., cetățean român a fost condamnat la pedeapsa de 17 (șaptesprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor echivalente în legislația națională română de agresiune sexuală, prevăzută de art. 219 alin. (1) C. pen. român, tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen. român și viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) și alin. (2) C. pen. român, totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. român.

S-a dispus executarea în România a pedepsei aplicate de instanța din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și transferul persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 17 (șaptesprezece) ani închisoare.

În baza art. 72 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada executată de 442 zile calculată de autoritățile britanice pentru perioada 15.11.2019 - 29.01.2021 inclusiv, precum și perioada calculată începând cu data de 30.01.2021 și până la zi.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că prin Referatul nr. x/2021 din data de 23.11.2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău la data de 25.11.2021 sub nr. x/2021, a fost sesizată instanța, în temeiul art. 162 coroborat cu art. 142 și 141 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, pentru a se recunoaște sentința penală T20197392; A1828EL pronunțată la data de 13.01.2020 de Crown Court at Warwick (La Curtea Coroanei din Warwick), Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, rămasă definitivă la data de 08.02.2021, precum și pentru a se dispune transferul într-un penitenciar din România a executării pedepsei de 17 (șaptesprezece) ani închisoare aplicată de autoritățile britanice persoanei condamnate A., cetățean român pentru săvârșirea infracțiunilor echivalente în legislația națională română de agresiune sexuală, prevăzută de art. 219 alin. (1) C. pen. român, tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen. român și viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) și alin. (2) C. pen. român, totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. român.

În motivarea referatului, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a învederat faptul că cetățeanul român A. a fost condamnat la o pedeapsă de 17 ani închisoare (6210 zile), compuși dintr-un termen custodial de 9 ani (3288 zile) și o perioadă de extensie de 8 ani (2922 zile) pentru comiterea unei infracțiuni de agresare sexuală, prev. de articolul 3 din Legea Infracțiunilor Sexuale 2003, a unei infracțiuni de tâlhărie, prev. de art. 8 (1) din Legea Furtului 1968 și a unei infracțiuni de agresare prin penetrare, prev. de art. 2 din Legea Infracțiunilor Sexuale 2003.

În fapt, autoritățile judiciare britanice au reținut că, în noaptea de 12/13.11.2019, A. a urmărit-o pe B. aflată sub influența băuturilor alcoolice și profitând de starea de vulnerabilitate a acesteia a împins-o într-un zid, a agresat-o sexual, atingându-i sânii și posteriorul, i-a pus mâna peste gură pentru a o reduce la tăcere și i-a sustras telefonul mobil x, cardul de debit C. în valoare de 500 de lire, victima scăpând apoi deoarece a reușit să îl lovească pe agresor cu genunchiul; ulterior, în aceeași noapte de 12/13.11.2019, A., în timp ce căuta alte victime, a găsit-o pe D. care rămăsese blocată în afara casei și își aștepta colegii de apartament, s-a apropiat de ea, a atins-o pe sâni pe sub haine, iar în momentul în care victima a opus rezistență, a tras-o de păr și a târât-o pe o alee, acolo i-a băgat degetele în gură și i-a spus să tacă, a amenințat-o cu moartea, precizându-i totodată că ar fi avut asupra lui un cuțit, după care și-a băgat degetele în vaginul victimei, D. reușind să scape și să fugă abia în momentul în care pe stradă au apărut alte persoane, iar ea a putut striga după ajutor.

S-a apreciat că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzută de art. 142 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, faptele reținute în sarcina condamnatului A. având corespondent și în legislația penală română, în infracțiunile de agresiune sexuală, prev. de art. 219 alin. (1) C. pen., tâlhărie calificată, prev. de art. 233 - 234 alin. (1) lit. d) C. pen. și viol, prev. de art. 218 alin. (2) C. pen.

Din actele transmise de autoritățile judiciare britanice reiese că cetățeanul român A. a fost prezent personal la procesul în care s-a dispus condamnarea sa prin hotărârea pronunțată de Curtea Coroanei din Warwick la data de 13.01.2020.

S-a verificat în baza de date a Ministerului Afacerilor Interne și a rezultat că persoana condamnată A., domiciliat în jud. Bacău, este cetățean român, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 alin. (1) lit. a) din Convenția privind transferul persoanelor condamnate.

S-a mai reținut că, din fișa de cazier judiciar a numitului A. rezultă că acesta a fost condamnat în România pentru comiterea mai multor infracțiuni de tâlhărie, tâlhărie calificată, conducerea unui vehicul fără permis de conducere, pornografie infantilă.

De asemenea, s-a reținut că, din verificările efectuate conform art. 140 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, a rezultat că numitul A. nu a fost cercetat/judecat pentru infracțiunile vizate de prezenta cerere formulată de autoritățile judiciare britanice de către autoritățile judiciare din România, prin urmare nu se constată că executarea hotărârii judecătorești în România ar fi contrară principiului ne bis in idem.

Totodată, s-a reținut că, din verificările efectuate conform 140 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, nu a rezultat că numitul A. este cercetat penal pentru alte infracțiuni decât pentru cele pentru care a fost pronunțată hotărârea judecătorească de către autoritățile judiciare britanice.

Deopotrivă s-a reținut că din documentele transmise de autoritățile judiciare britanice rezultă că numitul A. a fost notificat cu privire la procedura transferului său, iar acesta a menționat că este de acord să execute restul de pedeapsă într-un penitenciar din România.

Prin ordinul de deportare din data de 30.11.2020 nr. x emis de Ministerul de Interne al Marii Britanii, cetățeanul român A. a fost somat să părăsească teritoriul Marii Britanii și i s-a interzis acestuia să mai intre în Regatul Unit atât timp cât ordinul de deportare este în vigoare.

Autoritățile judiciare britanice au precizat că durata totală a pedepsei de executat este de 6210 zile de închisoare, respectiv 17 ani compuși dintr-un termen custodial de 9 ani (3288 zile) și o perioadă de extensie de 8 ani (2922 zile), din durata totală de pedeapsă fiind executate 442 zile (în perioada 15.11.2019 - 29.01.2021).

Conform legislației britanice, pedeapsa urmează a fi executată integral la data de 14.11.2028 (doar perioada de custodie) și la data de 14.11.2036 (inclusiv extensia), putându-se dispune liberarea condiționată după executarea a două treimi din perioada de custodie.

Totodată, s-a apreciat că nu există motive de nerecunoaștere și neexecutare din cele prevăzute la art. 142 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut că începând cu data de 01.01.2021, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord a devenit, de jure, un stat terț în relația cu statele membre ale Uniunii Europene, fiind aplicabile dispozițiile Capitolului II, Secțiunea I din Legea română nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, având denumirea marginală - Transferarea persoanelor condamnate, deținute în state terțe, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România.

Curtea a mai constatat că prin sentința penală T20197392; A1828EL pronunțată la data de 13.01.2020 de Crown Court at Warwick (La Curtea Coroanei din Warwick), Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, rămasă definitivă la data de 08.02.2021, prin care A., cetățean român a fost condamnat la o pedeapsă globală de 17 (șaptesprezece) ani închisoare.

S-a reținut, în fapt că, în noaptea de 12/13.11.2019, A. a urmărit-o pe B. aflată sub influența băuturilor alcoolice și profitând de starea de vulnerabilitate a acesteia a împins-o într-un zid, a agresat-o sexual, atingându-i sânii și posteriorul, i-a pus mâna peste gură pentru a o reduce la tăcere și i-a sustras telefonul mobil x, cardul de debit C. în valoare de 500 de lire, victima scăpând apoi deoarece a reușit să îl lovească pe agresor cu genunchiul; ulterior, în aceeași noapte de 12/13.11.2019, A., în timp ce căuta alte victime, a găsit-o pe D. care rămăsese blocată în afara casei și își aștepta colegii de apartament, s-a apropiat de ea, a atins-o pe sâni pe sub haine, iar în momentul în care victima a opus rezistență, a tras-o de păr și a târât-o pe o alee, acolo i-a băgat degetele în gură și i-a spus să tacă, a amenințat-o cu moartea, precizându-i totodată că ar fi avut asupra lui un cuțit, după care și-a băgat degetele în vaginul victimei, D. reușind să scape și să fugă abia în momentul în care pe stradă au apărut alte persoane, iar ea a putut striga după ajutor.

S-a constatat că, faptele descrise astfel cum au fost reținute în sarcina persoanei condamnate în hotărârea autorităților britanice, respectiv sentința penală T20197392; A1828EL pronunțată la data de 13.01.2020 de Crown Court at Warwick (La Curtea Coroanei din Warwick), Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, rămasă definitivă la data de 08.02.2021) au corespondent în C. pen. român în infracțiunile de agresiune sexuală, prevăzută de art. 219 alin. (1) C. pen. român, tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen. român și viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) și alin. (2) C. pen. român, totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. român.

De asemenea, s-a constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări statuată de art. 142 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina pedepsei condamnate.

S-a mai reținut că pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată de autoritățile britanice, pentru toate cele 3 infracțiuni a fost stabilită în mod global, fără a fi evidențiată vreo pedeapsă individuală pentru fiecare dintre aceste fapte aplicate de autoritățile britanice.

Or, în privința situației unei pedepse globale pentru un concurs de infracțiuni, la recunoaștere limita maximă este cea arătată de art. 141 alin. (7) lit. b) din Legea română nr. 302/2004, republicată, respectiv limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română.

Curtea a mai apreciat că nu are niciun temei juridic să adapteze pedeapsa conform art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. român printr-o contopire a maximelor speciale ale pedepselor indicate de legiuitor pentru infracțiunile de agresiune sexuală, prevăzută de art. 219 alin. (1) C. pen. român, tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen. român și viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) și alin. (2) C. pen. român, întrucât ar adăuga la lege, fără a exista vreun mecanism statuat de actul normativ special în acest sens. Totodată, o asemenea metodă de adaptare, prin efectuarea unei contopiri între maximele speciale ale acestor infracțiuni conform art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. român ar constitui și o abatere de la lege, textul art. 141 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, în mod similar cu cel de la art. 166 alin. (8) lit. b) din același act normativ, indicând în mod expres doar 2 (două) limite de adaptare, respectiv:

1.) limita totalului aritmetic al pedepselor stabilite pentru fiecare infracțiune din concursul de infracțiuni. Această ipoteza nu este incidentă în cauză întrucât autoritățile britanice nu au stabilit pedepse pentru fiecare infracțiune în parte, astfel că nu există vreo pedeapsă care să poată fi adunată cu alta.

2.) limita maxima general a pedepsei închisorii, atunci când nu există pedepse stabilite pentru fiecare infracțiune în parte. Această din urmă ipoteză este incidentă în cauză. Întrucât limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română este 30 (treizeci) de ani, conform art. 60 C. pen. român, nu există niciun motiv pentru adaptarea pedepsei de 17 (șaptesprezece) ani aplicată de autoritățile britanice, aceasta fiind legală din perspectiva art. 141 alin. (7) lit. b) cât și a art. 166 alin. (8) lit. b) ambele din Legea nr. 302/2004 republicată.

Principiul umanismului legii penale nu permite adăugarea la lege dincolo de voința legiuitorului, fiind necesară intervenția Curții Constituționale dacă alte instanțe din România consideră că limitele de adaptare ale pedepsei statuate de Legea nr. 302/2004, republicată, care nu prevăd dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. printre aceste limite, constituie prevederi defavorabile drepturilor fundamentale ale persoanelor transferabile.

În privința cuantumului de 17 (șaptesprezece) ani închisoare, s-a constatat că acesta este format dintr-o pedeapsă de bază de 9 (nouă) ani închisoare, la care s-a adăugat o extensie de 8 (opt) ani închisoare, acesta din urmă reprezentând în esență, ca natură juridică, un spor adăugat de autoritățile britanice. Nu există niciun dubiu că pedeapsa ce se solicită a fi recunoscută este de 17 (șaptesprezece) ani închisoare, așa cum rezultă din înscrisurile traduse transmise de autoritățile britanice.

Persoana și-a dat acordul pentru a fi transferată, dar s-a apreciat că oricum acesta nu ar fi necesar potrivit art. 142 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, fiind cetățean român fără legături strânse evidente cu statul emitent și existând un ordin de expulzare/deportare din Marea Britanie.

Totodată, s-a constatat că hotărârea de condamnare este definitivă și executorie, a fost aplicată de către o instanță dintr-un stat terț care are un acord cadru cu Uniunea Europeană, respectiv Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pentru infracțiuni săvârșite pe teritoriul acestei țări, cu corespondent în legislația română arătat anterior.

Nu în ultimul rând, Curtea a constatat că nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 142 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel persoana transferabilă A..

Persoana transferabilă, prin apărător ales, a solicitat admiterea apelului declarat în cauză, desființarea în parte a sentinței penale apelate, iar în rejudecare, în raport cu dispozițiile art. 141 alin. (6) - (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, dispunerea adaptării pedepsei de 17 ani închisoare, compusă dintr-un termen custodial de 9 ani și o perioadă de extensie de 8 ani, aplicată de autoritățile judiciare engleze, urmând ca persoana transferabilă A. să execute numai pedeapsa de 9 ani închisoare, nu și perioada de extensie de 8 ani, având în vedere relațiile transmise de autoritățile judiciare engleze la data de 03 mai 2022, precum și faptul că această formă de executare nu are corespondent în legea penală română.

Totodată, a solicitat deducerea din pedeapsa aplicată a perioadei executate pe teritoriul Marii Britanii.

Examinând apelul declarat de persoana transferabilă A., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că acesta este întemeiat în raport cu criticile referitoare la adaptarea pedepsei, reținând următoarele:

Prin Sentința penală nr. 176 din data de 9 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2021 a fost recunoscută sentința penală T20197392; A1828EL pronunțată la data de 13.01.2020 de Crown Court at Warwick (La Curtea Coroanei din Warwick), Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, rămasă definitivă la data de 08.02.2021), s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 17 (șaptesprezece) ani închisoare și, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada deja executată de 442 zile calculată de autoritățile britanice pentru perioada 15.11.2019 - 29.01.2021 inclusiv, precum și perioada calculată începând cu data de 30.01.2021 și până la zi.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de judecată a avut în vedere sesizarea din data de 23.11.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin care s-a solicitat recunoașterea sentinței emise de autoritățile judiciare din Marea Britanie și transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei aplicate.

Potrivit actelor transmise de autoritățile engleze, persoana transferabilă A., prin sentința penală T20197392; A1828EL pronunțată la data de 13.01.2020 de Crown Court at Warwick (La Curtea Coroanei din Warwick), Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, rămasă definitivă la data de 08.02.2021, a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 17 (șaptesprezece) ani care este compusă dintr-un termen custodial de 9 ani (3288 zile) și o perioadă de extensie de 8 ani (2922 zile) pentru comiterea unei infracțiuni de agresare sexuală, prev. de articolul 3 din Legea Infracțiunilor Sexuale 2003, a unei infracțiuni de tâlhărie, prev. de art. 8 (1) din Legea Furtului 1968 și a unei infracțiuni de agresare prin penetrare, prev. de art. 2 din Legea Infracțiunilor Sexuale 2003.

S-a constatat că în cauză este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzute de art. 142 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția Europeană asupra Transferării Persoanelor Condamnate adoptată la Strasbourg, faptele reținute în sarcina persoanei condamnate având corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor de agresiune sexuală, prevăzută de art. 219 alin. (1) C. pen. român, tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen. român și viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) și alin. (2) C. pen. român, cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

De asemenea, s-a reținut că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 142 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată, și s-a constatat că nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 142 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Totodată, s-a constatat că nu se impune adaptarea pedepsei aplicată de autoritățile britanice printr-o contopire a maximelor speciale ale pedepselor indicate de legiuitor pentru infracțiunile de agresiune sexuală, prevăzută de art. 219 alin. (1) C. pen. român, tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen. român și viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) și alin. (2) C. pen. român, întrucât, pe de o parte, s-ar adăuga la lege, iar, pe de altă parte, o asemenea metodă de adaptare, prin efectuarea unei contopiri între maximele speciale ale acestor infracțiuni conform art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. român ar constitui și o abatere de la lege.

Înalta Curte apreciază Sentința penală nr. 176 din data de 9 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2021 ca fiind nelegală sub aspectul neadaptării pedepsei aplicate persoanei condamnate A. în acord cu dispozițiile art. 141 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată.

Potrivit dispozițiilor art. 146 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată:

"În cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanța străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzută de legea penală română pentru infracțiunile similare, adaptează prin sentință pedeapsa aplicată de instanța statului emitent, potrivit alin. (7) și (8)", iar potrivit acestor aliniate:

"în cazul prevăzut la alin. (6) lit. b), instanța de judecată adaptează prin sentință pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent, atunci când: a) natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele prevăzute de legea penală română; b) durata acesteia depășește, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română, ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română.

Potrivit art. 141 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, pedeapsa stabilită de instanța română "trebuie să corespundă pe cât posibil, din punctul de vedere al naturii sau duratei, cu cea aplicată de statul emitent și nu va agrava situația persoanei condamnate, iar pedeapsa aplicată în satul emitent nu poate fi convertită într-o pedeapsă pecuniară."

Aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate este limitată, în mod exclusiv, la două situații care s-ar opune executării în România a pedepsei aplicate prin hotărârea de condamnare, respectiv felul pedepsei aplicate este incompatibil cu legislația română și durata pedepsei aplicate este incompatibilă cu legislația română.

Referindu-se la felul pedepsei, dispozițiile art. 141 din Legea nr. 302/2004, republicată, au în vedere diversitatea pedepselor prevăzute în legislațiile statelor de condamnare care nu sunt compatibile cu legislația română cum este cazul condamnărilor dispuse de instanțele din Marea Britanie.

Astfel, prin sentința penală T20197392; A1828EL pronunțată la data de 13.01.2020 de Crown Court at Warwick (La Curtea Coroanei din Warwick), Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, rămasă definitivă la data de 08.02.2021, numitul A. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 17 ani închisoare (6210 zile), compusă din 9 ani (3288 zile) custodie și perioada de extensie de 8 ani (2922 zile), pentru săvârșirea unei infracțiuni de agresare sexuală, prev. de articolul 3 din Legea Infracțiunilor Sexuale 2003, a unei infracțiuni de tâlhărie, prev. de art. 8 (1) din Legea Furtului 1968 și a unei infracțiuni de agresare prin penetrare, prev. de art. 2 din Legea Infracțiunilor Sexuale 2003.

Referitor la perioada de extensie de 8 ani (2922 zile) aplicată de autoritățile judiciare din Marea Britanie, se constată că această formă de executare nu este prevăzută de legislația statului nostru, neavând caracter privativ de libertate prin executare în regim de detenție, urmând a se executa după eliberare sub supravegherea Serviciului Național de Management. În acest sens au opinat și autoritățile statului de condamnare care au fost de acord și cu adaptarea pedepsei și, întrucât în legislația românească nu există perioade de extensie s-a solicitat ca elementul custodial de 9 ani să fie pus în aplicare după transfer numai dacă este posibil.

Tot din relațiile înaintate de Marea Britanie existente la dosarul cauzei, coroborate cu jurisprudența Înaltei Curți, rezultă că sentințele extinse au fost introduse în legislația statului de condamnare pentru a oferi protecție suplimentară publicului în anumite tipuri de cazuri în care instanța a determinat că infractorul este periculos și o perioadă de sentință extinsă este necesară pentru a proteja publicul de riscul vătămării. Judecătorul decide cât timp ar trebui să stea infractorul în închisoare și de asemenea stabilește perioada extinsă de până la maximul de opt ani. Infractorul va avea dreptul la eliberarea automată, la momentul executării a două treimi din sentință ori va avea dreptul să facă cerere pentru liberare condiționată la acel moment.

Dacă eliberarea condiționată este refuzată, infractorul va fi eliberat la expirarea termenului de închisoare. După eliberare, infractorul va fi subiect el licenței, timp în care va rămâne sub supravegherea Serviciului Național de Management al infractorului până la perioada de extensie.

Având în vedere toate aceste aspecte, Înalta Curte va admite apelul declarat de persoana transferabilă A. împotriva Sentinței penale nr. 176 din data de 9 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2021.

Va desființa, în parte, sentința apelată și, rejudecând:

În baza art. 141 alin. (6) lit. b) pct. (i), alin. (7) lit. a), alin. (8) din Legea nr. 302/2004 republicată, va adapta pedeapsa de 17 ani închisoare (6210 zile), compusă din 9 ani (3288 zile) custodie și perioada de extensie de 8 ani (2922 zile), aplicată la data de 13.01.2020 de Crown Court at Warwick (La Curtea Coroanei din Warwick), Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, rămasă definitivă la data de 08.02.2021, în sensul că:

Persoana transferabilă A. va executa numai pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de agresare sexuală, prev. de articolul 3 din Legea Infracțiunilor Sexuale 2003, a unei infracțiuni de tâlhărie, prev. de art. 8 (1) din Legea Furtului 1968 și a unei infracțiuni de agresare prin penetrare, prev. de art. 2 din Legea Infracțiunilor Sexuale 200, având corespondent în legislația națională română în infracțiunile de agresiune sexuală, prevăzută de art. 219 alin. (1) C. pen. român, tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen. român și viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) și alin. (2) C. pen. român, totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. român.

Va dispune emiterea mandatului de executare a pedepsei de 9 ani închisoare.

Va dispune transferarea și executarea de către persoana transferabilă A. a pedepsei de 9 ani închisoare într-un penitenciar din România.

Va deduce din pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată persoanei condamnate durata perioada deja executată de 442 zile calculată întocmai de autoritățile britanice pentru perioada 15.11.2019 - 29.01.2021 inclusiv, precum și perioada calculată începând cu data de 30.01.2021 la zi.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate care nu contravin prezentei.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană transferabilă, în cuantum de 253 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de persoana transferabilă A. împotriva Sentinței penale nr. 176 din data de 9 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2021.

Desființează, în parte, sentința apelată și, rejudecând:

În baza art. 141 alin. (6) lit. b) pct. (i), alin. (7) lit. a), alin. (8) din Legea nr. 302/2004 republicată, adaptează pedeapsa de 17 ani închisoare (6210 zile), compusă din 9 ani (3288 zile) custodie și perioada de extensie de 8 ani (2922 zile), aplicată la data de 13.01.2020 de Crown Court at Warwick (La Curtea Coroanei din Warwick), Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, rămasă definitivă la data de 08.02.2021, în sensul că:

Persoana transferabilă A. va executa numai pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de agresare sexuală, prev. de articolul 3 din Legea Infracțiunilor Sexuale 2003, a unei infracțiuni de tâlhărie, prev. de art. 8 (1) din Legea Furtului 1968 și a unei infracțiuni de agresare prin penetrare, prev. de art. 2 din Legea Infracțiunilor Sexuale 200, având corespondent în legislația națională română în infracțiunile de agresiune sexuală, prevăzută de art. 219 alin. (1) C. pen. român, tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen. român și viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) și alin. (2) C. pen. român, totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. român.

Dispune emiterea mandatului de executare a pedepsei de 9 ani închisoare.

Dispune transferarea și executarea de către persoana transferabilă A. a pedepsei de 9 ani închisoare într-un penitenciar din România.

Deduce din pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată persoanei condamnate durata perioada deja executată de 442 zile calculată întocmai de autoritățile britanice pentru perioada 15.11.2019 - 29.01.2021 inclusiv, precum și perioada calculată începând cu data de 30.01.2021 la zi.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate care nu contravin prezentei.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană transferabilă, în cuantum de 253 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 mai 2022.

GGC - NN