ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 849/2021

Asupra cauzei penale de față,

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 75/2021 din data de 25 mai 2021 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată, coroborat cu art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul A., aflat în prezent în detenție, cu privire la Sentința penală nr. 121 din 15.10.2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul x/2019, rămasă definitivă prin neapelare la data de 17.12.2019.

Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut că prin Sentința penală nr. 121 din 15.10.2019, rămasă definitivă prin neapelare la data de 17.12.2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul x/2019, în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost admisă sesizarea formulată de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU având ca obiect cererea autorităților judiciare britanice, vizând transferarea persoanei condamnate A., actualmente încarcerat într-un penitenciar din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în vederea executării pedepsei cu închisoarea, dintr-un penitenciar din Marea Britanie într-un penitenciar din România. A fost recunoscută, în parte, numai sub aspectul pedepsei principale cu închisoare, Hotărârea judecătorească nr. x, pronunțată de Curtea Coroanei din Basildon la data de 17.08.2018, rămasă definitivă la data de 17.08.2018.

S-a constatat că prin Hotărârea judecătorească nr. x, pronunțată de Curtea Coroanei din Basildon la data de 17.08.2018, rămasă definitivă la data de 17.08.2018, numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 3653 zile de închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de secțiunea 1 (1) din Legea britanică din 2003 privind infracțiunile sexuale, iar încadrarea juridică prevăzută de legea română pentru aceasta este infracțiunea de viol, prev. de art. 218 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea 302/2004, s-a dispus ca persoana condamnată A. să execute în România pedeapsa rezultantă de 3653 zile de închisoare.

S-a constatat că persoana condamnată A. a început executarea pedepsei de 3653 zile de închisoare la data de 22.02.2018, iar la data de 12.07.2019 avea executate 506 zile de închisoare, pedeapsa considerându-se executată în data de 22.02.2028.

În baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, modificată și completată și art. 72 din C. pen., a fost dedusă perioada executată de la data de 22.02.2018 la zi.

S-a constatat că persoana condamnată A. nu beneficiază de drepturile vizând regula specialității prevăzute de art. 169 alin. (1) din Legea 302/2004 în condițiile în care a fost de acord să fie transferată în România, nefiind astfel incidente prevederile art. 169 alin. (1) lit. a) din Legea 302/2004.

Conform art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea formelor de executare potrivit C. proc. pen., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Potrivit art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător.

Or, examinând motivele de fapt ale contestației la executare formulată de petent, prin raportare la textul de lege indicat anterior, dar și prin verificarea certificatului - anexă la care face referire art. 4 din Decizia - cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, observând, totodată, Sentința penală nr. 121 din 15.10.2019, rămasă definitivă prin neapelare la data de 17.12.2019, Curtea de Apel Bacău a constatat că susținerile contestatorului sunt nefondate.

Contrar afirmațiilor acestuia, prin Sentința penală nr. 121 din 15.10.2019, rămasă definitivă prin neapelare la data de 17.12.2019, Curtea de Apel Bacău i-a scăzut deja din pedeapsa închisorii ce a fost preluată spre executare durata de timp dinainte de sentința recunoscută, de 506 zile, astfel cum s-a indicat în mod explicit în certificatul - anexă, calculată începând cu data de 22.02.2018 și până la data de 12.07.2019, precum și durata de detenție de la momentul respectiv și până la zi, aceasta având semnificația până la transferul efectiv în custodia autorităților române.

Certificatul - anexă la care face referire art. 4 din Decizia - cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 are valoarea juridică a unui înscris oficial și autentic, emis și certificat de autoritățile judiciare britanice, iar acestea au arătat fără niciun fel de echivoc că perioada ce trebuie scăzută este cea calculată începând cu data de 22.02.2018, adică dinainte de pronunțarea și rămânerea definitivă a sentinței emise de Curtea Coroanei din Basildon, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, respectiv 17.08.2018 . Curtea de Apel Bacău nu poate și nici nu intenționează să pună la îndoială veridicitatea datelor reflectate de certificatul - anexă amintit, iar contestatorul nu a solicitat și nu solicită deducerea unei perioade ulterioare condamnării și anterioare admiterii solicitării de transfer, ci a unei pretinse perioade de arest preventiv anterioare pronunțării sentinței de condamnare de către autoritățile britanice. Astfel, dispozițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 nu sunt incidente în cauză prin raportare la susținerile petentului, acesta referindu-se la pretinse perioade de arestare preventivă anterioare chiar pronunțării sentinței de condamnare de autoritățile britanice.

Pe de o parte susținerile acestuia conform cărora ar fi fost arestat preventiv încă din data de 02.01.2017, la o dată anterioară celei arătate de autoritățile britanice, 22.02.2018, nu sunt dovedite prin niciun mijloc de probă, fiind chiar contrazise de datele din certificatul - anexă înaintat de autoritățile britanice.

Pe de altă parte, chiar acreditând prin reducere la absurd, deși Curtea de Apel Bacău nu pune la îndoială veridicitatea înscrisului oficial reprezentat de certificatul - anexă, că petentul ar fi fost arestat preventiv înainte de data de 22.02.2018, aceste aspecte excedează cadrului procesual al recunoașterii hotărârilor de condamnare reglementat de Legea nr. 302/2004, nefiind posibilă antamarea unor aspecte anterioare pronunțării hotărârii străine ce a făcut obiectul procedurii speciale de recunoaștere. Petentul este îndrituit să se adreseze, eventual, autorităților britanice pentru a corecta eventuale erori din certificatul - anexă emis de Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, efectele acestuia în forma aflată la dosarul cauzei fiind deja intrate în autoritatea de lucru judecat prin neapelarea sentinței de recunoaștere nr. 121 din 15.10.2019 a Curții de Apel Bacău.

Legat de acest ultim aspect, Curtea de Apel Bacău a menționat că nu cunoaște nici dacă în legislația britanică ar exista dispoziții similare cu cele ale art. 72 din C. pen. român privind scăderea duratei arestării preventive din durata pedepsei aplicate efectiv printr-o dispoziție separată expresă sau dacă, de exemplu, la stabilirea cuantumului pedepsei concrete se are în vedere în mod direct și durata arestării preventive anterioare, prin aplicarea unei pedepse diminuate, fără o evidențiere separată în dispozitiv astfel cum se întâmplă în legislația română. Modalitatea de deducere a arestării preventive anterioare pronunțării sentinței de condamnare reprezintă un aspect de drept supus exclusiv legislației statului britanic, fiind un fapt anterior hotărârii ce a fost supusă recunoașterii și circumscris individualizării legale și judiciare a pedepsei aplicate de instanțele britanice.

Împotriva Sentinței penale nr. 75/2021 din data de 25 mai 2021 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a formulat contestație contestatorul A..

Examinând sentința atacată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată următoarele:

Contestația la executare este o cale jurisdicțională prin intermediul căreia se soluționează exclusiv incidente prevăzute limitativ de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive, cu scopul de a se asigura legalitatea executării hotărârilor judecătorești, fără a se putea, însă, modifica soluția pronunțată, care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Regimul juridic al contestației la executare este acela al unui mijloc procesual prin care se asigură punerea în executare și executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și drept procesual penal care se referă exclusiv la executarea unei condamnări penale.

Așadar, prin contestația la executare nu se poate analiza legalitatea sau temeinicia hotărârii penale, ci doar aspectele de nelegalitate constatate în procedura punerii în executare a hotărârii penale definitive.

Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

În cauză, contestatorul A., prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat ca prin intermediul acestui mijloc procesual, să fie dedusă din pedeapsă perioada de 13 luni închisoare executate pe teritoriul Marii Britanii, susținând că ar fi fost arestat preventiv în Marea Britanie începând cu data de 02.01.2017, deci anterior datei de 22.02.2018 indicată de autoritățile britanice.

Înalta Curte constată că, prima instanță a reținut în mod judicios dispozițiile Sentinței penale nr. 121 din 15.10.2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul x/2019, rămasă definitivă prin neapelare la data de 17.12.2019, prin care s-a dispus recunoașterea și punerea în executare a hotărârii judecătorești nr. x, pronunțată de Curtea Coroanei din Basildon la data de 17.08.2018, rămasă definitivă la data de 17.08.2018 și s-a dispus transferarea condamnatului într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei, respectiv 3653 zile închisoare. Din aceasta, constatându-se ca executate 506 zile de închisoare, a fost dedusă perioada executată de la data de 22.02.2018 la zi.

Or, în mod corect a reținut prima instanță, că prin Sentința penală nr. 121 din 15.10.2019, rămasă definitivă prin neapelare la data de 17.12.2019, Curtea de Apel Bacău i-a scăzut deja din pedeapsa închisorii ce a fost preluată spre executare durata de timp dinainte de sentința recunoscută, de 506 zile, astfel cum s-a indicat în mod explicit în certificatul - anexă, calculată începând cu data de 22.02.2018 și până la data de 12.07.2019, precum și durata de detenție de la momentul respectiv și până la zi, aceasta având semnificația până la transferul efectiv în custodia autorităților române.

De altfel, susținerile acestuia conform cărora ar fi fost arestat preventiv încă din data de 02.01.2017, la o dată anterioară celei arătate de autoritățile britanice, respectiv 22.02.2018, nu sunt dovedite prin niciun mijloc de probă, fiind chiar contrazise de datele din certificatul - anexă înaintat de autoritățile britanice.

În același timp, Înalta Curte reține că prin recunoașterea hotărârii de condamnare de către autoritățile judiciare române nu poate fi adusă atingere autorității de lucru judecat a hotărârii judecătorești străine căreia prin recunoaștere i se conferă doar puterea de a-și produce efectele juridice recunoscute de legea română.

Totodată, pe calea contestației la executare nu se poate pune în discuție nici autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunțată de instanța română, în procedura recunoașterii și punerii în executare a hotărârii judecătorești străine, pronunțată conform art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 166 alin. (13) lit. b) și alin. (15) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală prevăd expres situațiile în care instanța de executare este curtea de apel care a pronunțat sentința privind executarea în România a pedepsei aplicate de instanța statului emitent, respectiv atunci când statul emitent transmite un nou certificat pentru executarea unei alte pedepse sau când, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România.

Or, Înalta Curte constată că aspectele invocate în cuprinsul contestației formulată nu se circumscriu niciuneia dintre cele două situații reglementate expres de Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și nici cazurilor de contestație la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.

Pentru toate aceste motive, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația declarată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 75/2021 din data de 25 mai 2021 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 75/2021 din data de 25 mai 2021 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14 octombrie 2021.

GGC-GR