ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 673/2020

Asupra contestației de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 56 din 9 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., s-a respins ca nefondată contestația la executare declarată de numitul A., în prezent aflat în Penitenciarul Rahova, împotriva Sentinței penale nr. 40 din 23.04.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Bacău.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bacău a reținut că, prin contestația formulată, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., contestatorul condamnat A., a solicitat micșorarea pedepsei pe care o are de executat cu 9 luni, fapt care i-a fost garantat de la biroul de imigrări de Anglia.

S-a constatat că prin Sentința penală nr. 40 din 23 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, privind transferul persoanei condamnate A. (...), deținut într-un loc de detenție din Marea Britanie, într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei închisorii și, în consecință;

S-a recunoscut sentința penală pronunțată în data de 15.06.2016, în dosarul nr. x de Tribunalul Coroanei din Warwick din Marea Britanie, și în consecință, s-a constatat că prin această hotărâre penală, persoana transferabilă A. cu date cunoscute, a fost condamnată la pedeapsa principală de 10 (ani) ani închisoare și 5 ani termen de supraveghere pentru săvârșirea infracțiunilor de: răpire și viol, prevăzute de secțiunea nr. 1 și subsecțiunea nr. 2 din Legea privind infracțiunile de natură sexuală 2003, respectiv, vătămare corporală, faptă prevăzută de art. 39 din Legea privind justiția penală din 1988.

S-a constatat că faptele pentru care s-a dispus condamnarea persoanei transferabile sunt încriminate și de legea penală română, prin: art. 218 alin. (1) C. pen. privind infracțiunea de viol.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei principale de 10 ani închisoare și 5 ani termen de supraveghere aplicată de Tribunalul Coroanei din Warwick din Marea Britanie, prin sentința penală cu nr. de referință Tx, rămasă definitivă la data de 15.06.2015.

În temeiul art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dedus din pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare britanice, durata executată prin arest preventiv de la data de 15.02.2016 până la data de 15.06.2016, precum și perioada executată de la data de 15.06.2015, la zi.

S-a dispus comunicarea hotărârii definitive și a unui exemplar al mandatului de executare a pedepsei închisorii autorității competente a statului emitent, Centrului de Cooperarea Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, precum și, în copie, direcției de specialitate din cadrul Ministerului Justiției din România.

În temeiul art. 14 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a dispus traducerea prezentei hotărâri, a mandatului de executare a pedepsei închisorii și a adresei de comunicare a hotărârii către autoritatea competentă a statului emitent.

Analizând cererea, prin prisma motivelor invocate și a probelor administrate, Curtea a constatat că aceasta nu este întemeiată.

Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația la executare poate fi formulată în următoarele situații: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

S-a atașat spre studiu dosarul nr. x/2018.

Din analiza dosarului de mai sus, Curtea a constatat că, în prezenta cauză, nu există nici un temei pentru aplicarea deducerii de 9 luni din pedeapsa de executat în favoarea petentului contestator.

Împotriva Sentinței penale nr. 56 din 9 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, condamnatul A. a formulat contestație, motivele contestației fiind susținute de către apărătorul desemnat din oficiu, astfel cum se regăsesc în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând contestația formulată, în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea celor ce succed:

Prioritar, Înalta Curte amintește că, pe calea contestației la executare pot fi soluționate incidentele ivite după ce hotărârea a rămas definitivă, respectiv înainte sau în timpul executării hotărârii penale sau după executarea acesteia, însă în legătură cu aceasta, fiind permisă astfel rezolvarea situațiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale, fără a se putea invoca aspecte de fond deja avute în vedere de instanțe la momentul soluționării cauzei, întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat și stabilității raporturilor juridice.

În speță, la momentul recunoașterii sentinței penale pronunțată în 15.06.2016, în dosarul nr. x de Tribunalul Coroanei din Warwick din Marea Britanie, instanța română competentă să aplice în cauză dispozițiile Legii nr. 302/2004, a avut în vedere chestiunea deducerii din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată de autoritățile judiciare britanice a duratei executate în Marea Britanie și a soluționat acest aspect, în baza documentelor atașate cererii privind transferul persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei închisorii. Ca atare, s-a dedus din pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare britanice, durata executată prin arest preventiv de la data de 15.02.2016 până la data de 15.06.2016, precum și perioada executată de la data de 15.06.2015, la zi.

Deși în prezenta contestație, condamnatul A. invocă existența unei cauze de micșorare a pedepsei, care ar impune suplimentar reducerea, cu un interval de 9 luni, a pedepsei închisorii aplicată de autoritățile judiciare britanice, Înalta Curte constată că afirmația acestuia, în sensul executării acestei perioade în Marea Britanie, nu își găsește susținerea în actele dosarului, nefiind dovedită.

În aceste condiții, se reține că soluția primei instanțe este corectă, hotărârea contestată fiind legală și temeinică.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 56 din 09 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 56 din 09 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 octombrie 2020.

GGC - MM