ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 774/2020

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 96 din data de 30 septembrie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată contestația la executare formulată de contestatorul A., fiind obligat la plata sumei de 150 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, curtea a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 101 din 13 septembrie 2018 a Curții de Apel Bacău (Dosar nr. x/2018), definitivă la data de 13 decembrie 2018, în temeiul art. 154 alin. (6) lit. a) și b) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, privind transferul persoanei condamnate A., deținut într-un loc de detenție din Marea Britanie, într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei închisorii și, în consecință, s-a recunoscut sentința penală cu nr. de referință x, pronunțată în data de 6 mai 2016 de Curtea Coroanei Canterbury, s-a constatat că prin această hotărâre penală, persoana transferabilă A. - cu date cunoscute, a fost condamnată la pedeapsa principală de 13 ani și 3 luni închisoare, extinsă cu 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de secțiunea 226A, cap. 42 din Legea infracțiunilor sexuale 2003.

S-a constatat că fapta pentru care s-a dispus condamnarea persoanei transferabile este încriminată și de legea penală română prin art. 218 alin. (1) și (3) lit. f) C. pen.

În temeiul art. 154 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată s-a adaptat pedeapsa aplicată de statul solicitant și s-a redus cuantumul pedepsei principale de 13 ani și 3 luni închisoare, extinsă cu 3 ani, până la maximul special al pedepsei în cuantum de 12 ani închisoare, prevăzut de legea penală română pentru aceeași infracțiune.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei principale de 12 ani închisoare ca urmare a adaptării pedepsei de 13 ani și 3 luni închisoare, extinsă cu 3 ani termen de extensie (supraveghere) aplicată de Curtea Coroanei Canterbury prin sentința penală sentința penală cu nr. de referință x, până la maximul special al sancțiunii prevăzut de 218 alin. (1) și (3) lit. f) C. pen.

În temeiul art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dedus din pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare britanice durata deja executată, începând cu data de 20 noiembrie 2015 la zi.

După transferarea sa în România, contestatorul A. a formulat contestație la executare împotriva Sentinței penale nr. 101 din 13 septembrie 2018 a Curții de Apel Bacău (Dosar nr. x/2018), definitivă la data de 13 decembrie 2018, formându-se la Curtea de Apel Bacău prezentul dosar. În susținerea contestației la executare, contestatorul A. a arătat că este nemulțumit de pedeapsa ce o execută, aceasta fiind prea mare și, în opinia sa, se impune reducerea cuantumului pedepsei ca urmare a faptului că a recunoscut comiterea infracțiunii, astfel că se aplică reducerea pedepsei cu 1/3 conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen., contestatorul fiind nemulțumit de modalitatea în care a fost adaptată pedeapsa de către instanța română.

Contestația la executare reprezintă procedeul jurisdicțional prevăzut de legea procesual penală pentru rezolvarea incidentelor ivite pe parcursul executării unei hotărâri penale definitive. Potrivit art. 598 C. proc. pen. contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

În situația prevăzută de art. 598 lit. d) C. proc. pen., cazurile ce țin de stingerea ori micșorarea pedepsei trebuie să intervină ulterior dobândirii autorității de lucru judecat, iar instanța de executare să nu fi fost în măsură să ia cunoștință de aceasta la data soluționării cauzei.

Curtea a constatat că, în prezenta speță, contestatorul A. invocă faptul că se impune reducerea pedepsei ce o execută cu 1/3 conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen., legea procesual penală română, însă acest aspect nu constituie o cauză de stingere sau micșorare a pedepsei pentru a putea fi analizat pe calea contestației la executare. Odată recunoscută hotărârea străină de condamnare, executarea acesteia are loc potrivit dispozițiilor din legislația română, însă, în cadrul contestației la executare nu se poate modifica o hotărâre, aducându-se atingere autorității de lucru judecat. În cadrul contestației la executare se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor, neputându-se pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive. Or, contestatorul invocă tocmai nelegalitatea și netemeinicia pedepsei ce o execută, aspecte ce nu pot face obiectul analizei în contestația la executare promovată în prezenta speță.

Mai mult, Curtea a observat că motivele invocate de contestator vizează fondul cauzei, motive ce pot face obiectul unei căi de atac, ci nu a contestației la executare. Însă, conform art. 156 alin. (4) cu referire la art. 139 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, competența judecării unei căi de atac, exercitate de către persoana condamnată, după transferarea în statul de executare, în vederea desființării sau modificării hotărârii judecătorești de condamnare, aparține instanței de condamnare din statul emitent a cererii de recunoaștere hotărâre străină.

Împotriva Sentinței penale nr. 96 din data de 30 septembrie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat contestație condamnatul A.

Examinând contestația formulată de contestatorul condamnat A., în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază contestația formulată ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen. contestația împotriva executării hotărârilor penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Astfel, contestația la executare reprezintă mijlocul procesual ce poate fi exercitat pentru soluționarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înainte ori în timpul executării hotărârii penale definitive sau după executarea hotărârii penale definitive, dar în legătură cu aceasta.

În speța de față, prin cererea formulată condamnatul nu a invocat în mod expres niciunul dintre cazurile de contestație la executare prevăzute de dispozițiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen., însă a susținut faptul că pedeapsa aplicată de către instanța străină și recunoscută de către Curtea de Apel Bacău este prea mare și a solicitat, ca prin intermediul acestui mijloc procesual, să îi fie redusă cu 1/3 pedeapsa aplicată, conform dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. ca urmare a recunoașterii faptelor pentru care a fost condamnat, astfel încât instanța a constatat că obiectul cauzei este reprezentat de o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța fondului a reținut că motivele contestatorului nu se în cadrează în cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. întrucât pe calea contestației la executare formulată în baza art. 598 din C. proc. pen. nu poate fi pusă în discuție legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești pronunțate de autoritățile judiciare dintr-un alt stat în condițiile în care această hotărâre a fost recunoscută pe cale principală de o instanță din România.

În acest sens, se constată că prin Sentința penală nr. 101 din 13 septembrie 2018 a Curții de Apel Bacău a fost recunoscută sentința aplicată de instanța din Anglia prin care contestatorul fusese condamnat la pedeapsa principală de 13 ani și 3 luni închisoare, extinsă cu 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de viol, a fost adaptată pedeapsa aplicată de statul solicitant și s-a redus cuantumul pedepsei principale până la maximul special al pedepsei în cuantum de 12 ani închisoare, prevăzut de legea penală română pentru aceeași infracțiune, s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei principale și s-a dedus din pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare britanice durata deja executată, începând cu data de 20 noiembrie 2015 la zi.

În ceea ce privește dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., atunci când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei trebuie să cuprindă situațiile intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în care fie pedepsele nu se mai execută (în caz de amnistie, prescripția executării pedepsei, grațierea, decesul persoanei condamnate), fie intervin modificări în sensul micșorării cuantumului pedepselor ce urmează a fi puse în executare sau care se execută.

În cauză, criticile contestatorului privesc pedeapsa recunoscută și adaptată prin Sentința penală nr. 101/2018 a Curții de Apel Bacău, în sensul că nu a beneficiat de reducerea cu o treime a pedepsei ca urmare a recunoașterii faptelor, conform dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Or, acestea nu se circumscriu cazului de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., prin prezenta contestație la executare nefiind relevat faptul că au intervenit modificări în sensul micșorării cuantumului pedepsei ce se execută. În fapt, este pusă în discuție chiar legalitatea și temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea, fiind contestat cuantumul pedepsei pe care o execută ca urmare a recunoașterii de către Curtea de Apel Bacău a hotărârii străine și adaptării pedepsei aplicate.

În consecință, având în vedere criticile formulate de contestatorul condamnat, precum și faptul că prin intermediul contestației la executare se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor, neputându-se pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea, nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive și nu se poate proceda la o reindividualizare a pedepsei prin pronunțarea unei alte soluții întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat și stabilității raporturilor juridice, instanța de control judiciar constată că, în mod corect, instanța fondului a apreciat că nu este incident cazul de contestație la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată legală și temeinică sentința penală atacată, neexistând motive pentru reformarea acesteia, astfel încât, în baza art. *4251 alin. (7) pct. 1 lit. b), va) respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 96 din data de 30 septembrie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 96 din data de 30 septembrie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 noiembrie 2020.

Procesat de GGC - LM