ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 381/2022

Ședința publică din data de 14 iunie 2022

Asupra contestației de față, reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 31 din 29 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a admis contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 2 din 5 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2020, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 123/A din 22 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală și, în temeiul art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală sus menționată perioada reținerii și arestării contestatorului în vederea predării, de la 8 august 2019 până la 3 septembrie 2019, inclusiv.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale contestate.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că prin sentința penală nr. 2 din 5 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2020, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și s-a dispus recunoașterea sentinței nr. T x din 14 februarie 2020, definitivă la aceeași dată, a Curții Coroanei Inner London, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare (2738 de zile) pentru săvârșirea unei infracțiuni de conspirație pentru transferul de bunuri obținute din infracțiuni, contrar articolului 1(1) din Legea Dreptului Penal din 1971, ce are corespondent în legea penală română în infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 49 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 129/2019.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare (2738 de zile).

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii perioada executată (462 de zile) de la 4 septembrie 2019 la 8 decembrie 2020.

Prin decizia penală nr. 123/A din 22 aprilie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală s-a admis apelul persoanei condamnate A. împotriva sentinței penale susmenționate, s-a desființat, în parte, hotărârea atacată, iar în rejudecare s-a dispus deducerea din pedeapsa închisorii a perioadei executate (de 462 de zile) de la 4 septembrie 2019 la 8 decembrie 2020, precum și în continuare, la zi.

Persoana condamnată A. a formulat contestație la executare împotriva aceleiași hotărâri, solicitând deducerea din pedeapsa recunoscută de 7 ani și 6 luni închisoare: 1. a perioadei reținerii și arestării în vederea predării, precum și celei executate în virtutea mandatului de executare a pedepsei, de la 8 august 2019 și până la 14 mai 2021 (data transferului în România), perioadă (645 de zile) care, conform dispozițiilor legilor britanice în materia executării pedepselor privative de libertate, trebuie să fie considerată ca reprezentând dublul zilelor executate, respectiv 1290 zile; 2. a perioadei de 9 luni (270 de zile) care, conform dispozițiilor legilor britanice în materia executării pedepselor privative de libertate, se deduce din pedeapsa aplicată, în cazul transferului persoanei condamnate în statul de cetățenie, în vederea continuării executării pedepsei privative de libertate.

Învestită cu această cerere, Curtea de Apel Bacău a dispus atașarea sentinței penale nr. 112/P din 9 august 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie în dosarul nr. x/2019 și a procedat la transmiterea unor adrese către autoritățile judiciare din Marea Britanie, pentru ca acestea să comunice dacă persoana condamnată beneficiază de o reducere a pedepsei, în sensul celor solicitate.

Evaluând cererea persoanei condamnate, Curtea a notat că prin sentința penală nr. 112/P din 9 august 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie în dosarul nr. x/2019, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis, la 26 iulie 2019, de către judecătorul de pace din cadrul Curții Magistraților Birmingham - Marea Britanie, pe numele persoanei solicitate A. și arestarea acesteia în vederea predării, începând cu data de 9 august 2019.

În cuprinsul aceleiași sentințe s-a notat că persoana solicitată a fost reținută pentru 24 ore, la data de 8 august 2019.

Totodată, Curtea a reținut că din referatului Biroului Executări Penale al Curții de Apel Constanța rezultă că persoana solicitată a fost predată autorităților din Marea Britanie la data de 3 septembrie 2019.

În fine, a notat că răspunsul înaintat de autoritățile din Marea Britanie nu confirmă existența legislației specifice care ar permite considerarea ca dublu executată a perioadei de detenție din executarea mandatului european de arestare și nici existența unor dispoziții legale care, în situația transferului persoanei condamnate în statul de cetățenie în vederea continuării executării pedepsei privative de libertate, ar impune scaderea din pedeapsă a unei perioade de 9 luni închisoare.

În raport cu aceste constatări, Curtea a apreciat că se impune deducerea suplimentară din pedeapsa în executarea căreia se află persoana condamnată doar a duratei reținerii și arestării în vederea predării, începând cu data de 8 august 2019 și până la predarea efectivă, respectiv 3 septembrie 2019, întrucât pentru restul perioadei solicitate, respectiv 4 septembrie 2019 - 14 mai 2021, deducerea din pedeapsă a fost deja dispusă prin sentința penală nr. 2 din 5 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2020, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 123/A din 22 aprilie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Ca urmare, reținând și că autoritățile din Marea Britanie nu au confirmat existența unor dispoziții legale care prevăd cauze de reducere a pedepsei în materia executării mandatului european de arestare și a transferului persoanelor condamnate, Curtea a admis contestația la executare, dispunând conform dispozitivului redat în preambulul prezentelor considerente.

****

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație condamnatul A., fără a motiva în scris calea de atac.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 6 mai 2022, sub nr. x/2021.

În vederea soluționării cauzei, în urma diligențelor instanței supreme, a fost atașat dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Constanța, secția penală.

La termenul fixat, 14 iunie 2022, apărătorul ales al contestatorului persoană condamnată, reprezentantul Ministerului Public și partea, personal, prin sistem videoconferință, au formulat concluziile detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

Evaluând contestația de față prin prisma dispozițiilor legale aplicabile în materie, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, în considerarea următoarelor argumente:

Obiectul cauzei pendinte îl constituie cererea prin care condamnatul A. (aflat în executarea pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința nr. T x din 14 februarie 2020, definitivă la aceeași dată, a Curții Coroanei Inner London, recunoscută prin sentința penală definitivă nr. 2 din 5 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2020, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 123/A din 22 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală) a solicitat deducerea, din pedeapsa în executarea căreia se află:

- a unui număr de 1290 de zile, constând în dublul perioadei de 645 de zile, de la 8 august 2019 și până la 14 mai 2021, în care a fost reținut și arestat în vederea predării și în care a executat pedeapsa pe teritoriul Marii Britanii, până la data transferului în România, susținând că legile britanice recunosc persoanelor private de libertate beneficiul deducerii din pedeapsă a unei perioade duble față de perioada efectiv executată în baza măsurilor preventive sau a hotărârii definitive de condamnare;

- a unei perioade de 9 luni (270 de zile), susținând că legile britanice recunosc persoanelor private de libertate beneficiul reducerii cu 9 luni a pedepsei privative de libertate, ca urmare a tranferării condamnatului într-un penitenciar din statul de cetățenie.

Cererea astfel formulată constituie o contestație la executare care își găsește temeiul în dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., raportat la art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, republicată - normă aplicabilă în speță ca urmare a statutului de terț (în configurarea dată acestei sintagme prin dispozițiile art. 136 alin. (2) lit. d) din același act normativ) dobândit de Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord ca urmare a retragerii din Uniunea Europeană.

Potivit art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, republicată, "În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător".

Acest text de lege, care garantează că, în procedura de transferare, persoanele condamnate vor beneficia de toate deducerile de pedeapsă acordate în statul emitent până la momentul transferării efective în România, instituie în sarcina instanțelor naționale obligația deducerii din pedeapsa ce urmează a fi executată în România, atât a duratei pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, cât și, dacă este cazul, a numărului de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent.

În considerarea acestor dispoziții legale, cetățeanul român condamnat printr-o hotărâre judecătorească străină definitivă, recunoscută în România, care a beneficiat, în statul de condamnare, de recunoașterea ca executată a unei perioade de timp, își păstrează acest drept și ulterior transferării sale într-un loc de deținere din țara de origine, el urmând să producă efecte identice în ambele ordini juridice, atât a statului de condamnare, cât și a statului de executare.

Pentru a produce însă astfel de efecte, recunoșterea ca executată, pe teritoriul statului de condamnare, a unei perioade de timp, trebuie să fie acordată printr-o hotărâre judecătorească sau un act judiciar emis de autoritățile acestui stat, acte ce urmează a fi recunoscute în condițiile art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Evaluând datele concrete ale speței prin prisma considerațiilor teoretice expuse, Înalta Curte constată că, în susținerea cererii sale, condamnatul A. nu a depus, iar în urma diligențelor primei instanțe, autoritățile britanice nu au transmis vreun act judiciar prin care, confirmându-se benefiiciile invocate de acesta, să i se recunoască ca executate perioadele menționate în cuprinsul cererii.

În acest sens, notează că documentele depuse de apărarea condamnatului în susținerea cererii formulate, care se află la filele x (în limba engleză) și 37-46 (în limba română) din dosarul Curții de Apel Bacău, cuprind Fișa de notificare a datelor de eliberare emisă de Serviciul Închisorii și Probațiunii Majestății Sale din Marea Britanie pe numele contestatorului, din care rezultă că data pentru eliberarea timpurie a părții (ERSED - Early Release Scheme Eligibility Date) este 7 septembrie 2022 și o notă de consultație oferită apărătorului părții de un avocat din Marea Britanie

Mai notează că, în vederea verificării susținerilor contestatorului, prima instanță a transmis numeroase adrese către autoritățile judiciare din Marea Britanie pentru ca acestea să comunice, punctual: dacă perioada în care numitul A. s-a aflat în stare de reținere și arest preventiv în baza mandatului european de arestare, iar, ulterior, în executarea pedepsei pe teritoriul străin, începând cu data reținerii (08.08.2019) și până la data transferului executării pedepsei în România (14.05.2021), îi poate conferi acestuia beneficiul eliberării timpurii ERSED (Early Release Scheme Eligibility Date), în sensul în care, potrivit dispozițiilor legilor penale britanice, pedepsele cu închisoarea pe o perioadă determinată se execută jumătate în închisoare și jumătate "on license"; în cazul în care se califică pentru ERSED, dacă contestatorul beneficiază de o reducere a pedepsei cu până la 270 de zile, având în vedere transferul executării pedepsei din Marea Britanie în România.

În urma acestor diligențe, la dosarul cauzei a fost transmis, la data de 12 noiembrie 2021, certificatul de condamnare emis pe numele contestatorului de Serviciul Instanțelor și Tribunalelor al Majestății Sale, iar la data de 17 februarie 2022 - adresa x din aceeași dată emisă de Închisoarea și Serviciul de Probațiune al Majestății Sale, prin care s-a comunicat că perioada petrecută de numitul A. în stare de reținere, arest preventiv și în virtutea mandatului de executare a pedepsei, începând cu data reținerii (08.08.2019) și până la data transferului executării pedepsei în România (14.05.2021), nu-i conferă acestuia beneficiul eliberării timpurii ERSED (Early Release Scheme Eligibility Date), întrucât data de eligibilitate a schemei de eliberare anticipată pentru acesta este 7 septembrie 2022.

Or, prin răspunsul transmis, autoritățile judiciare britanice nu recunosc contestatorului beneficiul așa-ziselor cauze de reducere a pedepsei pe care le invocă în actualul cadru procesual, după cum nici nu confimă existența legislației interne specifice invocate de acesta, care ar permite, pe de o parte, considerarea ca dublu executată a perioadei în care s-a aflat în detenție în executarea mandatului european de arestare, iar pe de altă parte, scăderea unei perioade de 9 luni închisoare din pedeapsa de executat, ca urmare a transferului său în statul de cetățenie.

Prin urmare, solicitarea acestuia de deducere din pedeapsa de executat a unui număr total de 1560 de zile (1290+270), ca efect al unor dispoziții legale britanice, este lipsită de fundament.

Cu toate acestea, reținând că în procedura punerii în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare britanice în vederea cercetării contestatorului pentru faptele pentru care ulterior a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare în executarea căreia se află în prezent, acesta a fost reținut, timp de 24 de ore, la data de 8 august 2019, iar, ulterior, arestat în vederea predării, până la data de 3 septembrie 2019, inclusiv (când a fost efectiv predat), Înalta Curte, în acord cu prima instanță, constată că această perioadă se impune a fi dedusă din pedeapsa de executat.

Restul perioadei invocate de contestator, 4 septembrie 2019 - 14 mai 2021, a fost deja dedusă din durata pedepsei prin sentința penală nr. 2 din 5 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2020, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 123/A din 22 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

În raport cu acest constatări, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, Înalta Curte, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) raportat la art. 597 alin. (7) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 31 din 29 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Urmare acestei soluții, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea contestatorului persoană condamnată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană condamnată, în cuantum de 79 RON, să fie suportat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 31 din 29 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană condamnată, în cuantum de 79 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 iunie 2022.