ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 17 aprilie 2025

Deliberând asupra admisibilității cererii de recurs în casație formulată de recurentul A., constată următoarele:

Prin sentința nr. 19/PI/2022 din data de 16 martie 2022 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022, în baza art. 141 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea privind cererea formulată de către autoritățile judiciare britanice de transferare a persoanei condamnate A., pentru continuarea executării pedepsei aplicate de către autoritățile judiciare britanice într-un penitenciar din România.

În baza art. 142 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus recunoașterea sentinței penale nr. T20207120; T20197309 din data de 10.12.2020 pronunțată de Curtea Coroanei din Reading (Harrow Crown Court), Marea Britanie, prin care s-a dispus condamnarea persoanei condamnate A. pentru comiterea a trei infracțiuni de viol, prevăzute de secțiunea 1(1) din Legea Britanică privind infracțiunile sexuale (Sexual Offences Act) din 2003 și două infracțiuni de obstrucționarea justiției, infracțiuni care au corespondent în legislația penală română, realizând conținutul infracțiunilor de viol în formă continuată, prevăzută de art. 218 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și influențarea declarațiilor în formă continuată, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., la pedeapsa de 12 ani, 9 luni închisoare, în regim de detenție.

A fost admisă cererea de transfer a persoanei condamnate A. în vederea executării pedepsei de 12 ani, 9 luni închisoare, în regim de detenție și s-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării acesteia.

S-a constatat că persoana condamnată A. se află deținută într-un penitenciar din Marea Britanie.

Din pedeapsa de 12 ani, 9 luni închisoare a fost dedusă perioada executată de 716 zile, calculată de autoritățile judiciare din Marea Britanie la data de 15.10.2021, și cea executată în continuare până la zi.

În temeiul prevederilor art. 555 din C. proc. pen. s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele persoanei condamnate A. la data rămânerii definitive a sentinței.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.

Prin decizia penală nr. 70/A din 07.04.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2022, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 19/PI/2022 din 16 martie 2022 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

A fost obligat apelantul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, a rămas în sarcina statului.

La data de 14.05.2024 (data poștei, dosar filtru), persoana solicitată A. a declarat recurs în casație, arătând că, în mod greșit, a fost stabilit cuantumul pedepsei aplicate prin hotărârea de condamnare, solicitând reducerea pedepsei aplicate de către instanța străină, fără ca susținerile formulate să fie circumscrise vreunuia dintre cazurile de casare expres prevăzute de dispozițiile art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Conform dispozițiilor art. 439 alin. (1) C. proc. pen., cererea de recurs în casație a fost comunicată procurorului, la dosar nefiind depuse concluzii scrise.

Constatându-se îndeplinită procedura de comunicare prevăzută de art. 439 C. proc. pen., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.

Raportul întocmit de magistratul asistent prin care s-a constatat că nu sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de dispozițiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen. a fost depus la dosar la data de 14 aprilie 2025.

Înalta Curte, analizând cererea de recurs în casație formulată de contestatorul A., constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele motive:

În conformitate cu dispozițiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care cu ocazia examinării admisibilității în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1), (2) și 6 C. proc. pen., art. 437 și art. 438 C. proc. pen., instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Verificând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale menționate, Înalta Curte constată că, cererea de recurs în casație nu întrunește cerința prevăzută de art. 434 alin. (1) C. proc. pen., în conformitate cu care pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel, ca instanțe de apel, cu excepția celor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Astfel, se observă că, în cauză, cererea de recurs în casație a fost formulată de persoana condamnată A. cu respectarea dispozițiilor art. 435 C. proc. pen., în sensul că a fost promovată în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii atacate.

De asemenea, cererea de recurs în casație îndeplinește și condițiile prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen. (în cuprinsul acesteia existând mențiuni cu privire la nume și prenume, date privind locul de detenție, indicarea hotărârii care se atacă și semnătura recurentului).

În ceea ce privește condiția prevăzută de 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., se constată că, deși nu a fost indicat motivul de casare, criticile formulate vizează nelegalitatea pedepsei aplicate, aspect care ar putea fi circumscris motivului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Cu privire la respectarea dispozițiilor art. 434 C. proc. pen. se observă că decizia penală nr. 70/A din 07.04.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală nu face parte din categoria hotărârilor care pot fi atacate cu recurs în casație, în condițiile în care, calea de atac nu a fost promovată împotriva unei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție sau a curții de apel, ca instanță de apel, deci cu privire la fondul cauzei, hotărârea fiind pronunțată în procedura de transferare a persoanelor condamnate, deținute în alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România, prevăzută dispozițiile art. 165-167 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Prin urmare, având în vedere că cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. nu îndeplinește toate condițiile prevăzute în mod cumulativ de dispozițiile legale, calea de atac fiind promovată cu încălcarea prevederilor art. 434 alin. (1) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 70/A din 07 aprilie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere culpa procesuală, va obliga recurentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 70/A din 07 aprilie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 aprilie 2025.