ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 246/2021

Asupra contestației de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 127 din data de 19 noiembrie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul A. în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Bacău, ca nefondată.

În baza art. 275 din C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata a 300 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bacău a reținut următoarele:

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. x/2020, contestatorul A. a arătat că în mod greșit instanța nu a adaptat pedeapsa ce urmează a fi executată și în mod greșit a apreciat că sunt 2 infracțiuni de viol în formă agravată, prevăzută de art. 218 alin. (3), lit. c) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1), fiind în realitate o singura infracțiune de viol în forma agravată, prevăzută de art. 218 alin. (3) lit. c) infracțiune la care, la momentul individualizării, se poate aplica un spor care, potrivit art. 36 din C. pen., nu poate să depășească 3 ani.

În concret, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei reiese ca în perioada 1 ianuarie 2015 - 31 martie 2015 numitul A. a întreținut raporturi sexuale neconsimțite cu victima minora B., în vârstă de 13 ani.

Din traducerea Deciziei nr. T20177036 a Tribunalului Penal Warwick, prin care numitul A. a fost condamnat, reiese în mod evident ca raporturile sexuale dintre cei doi au fost consumate ca urmare a relației de prietenie pe care cei doi o aveau, în ciuda diferenței de vârstă, aspectul lor fizic dând impresia că sunt de vârste apropiate.

Victima era la acel moment consumatoare de substanțe interzise și alcool, iar manifestările sale publice o făceau să pară o persoană fără inhibiții.

Vârsta reală a victimei a fost aflată ulterior demarării anchetei de pe teritoriul englez.

Cu referire la încadrare, se solicită a se observă ca raporturile sexuale au avut loc pe o perioadă determinată de timp, respectiv 1 ianuarie 2015/31 martie 2015. iar numărul acestora nu poate fi determinat, autoritățile britanice estimând numărul la aprox. 140 de contacte, iar potrivit legislației romane aceasta continuitate a raporturilor ar face aplicabile dispozițiile art. 35 alin. (1) C. pen.

Traducerea este deficitară raportat la numărul infracțiunilor, date fiind neconcordanțele dintre legislația română și cea britanică.

Ceea ce în decizia britanică a fost consemnat ca fiind 2 capete de cerere cu privire la violarea victimei B., prin traducerea inexacta s-a ajuns la 2 infracțiuni de viol comise asupra aceleiași părți vătămate.

În realitate există o singura victimă asupra căreia au fost săvârșite mai multe acte pe o perioadă determinată de timp, sub aceeași rezoluție infracțională, fapt ce ne conduce la concluzia că a fost săvârșită o singură infracțiune de viol în formă continuată.

Instanța de executare, după momentul verificării îndeplinirii cumulative a tuturor condițiilor prevăzute de art. 167 alin. (1) din Legea 302/2004 a procedat la punerea în executare a deciziei, fiind obligată în acest sens potrivit art. 166 alin. (6) din Legea 302/2004 lit. b) în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanța străină nu corespunde cu natura sau durata prevăzută de legea romană pentru infracțiuni similare, aceasta se adaptează, potrivit alin. (8) și (9) din același articol.

Potrivit alin. (8) al art. 166 Legea 302/2004, în cazurile prevăzute de alin. (6) lit. b), instanța de judecată adaptează pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă atunci când:

a) natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română;

b) durata acesteia depășește, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română.

Adaptarea de către instanța de judecată a pedepsei aplicate de instanța statului emitent constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracțiuni similare.

Potrivit alin(9) pedeapsa stabilită de instanța română potrivit alin. (6} trebuie să corespundă, pe cât posibil, din punctul de vedere al naturii sau duratei, cu cea aplicată de statul emitent și nu va agrava situația persoanei condamnate. Pedeapsa aplicată în statul emitent nu poate fi convertită într-o pedeapsă pecuniară.

În consecință, pentru o singură infracțiune de viol săvârșit în formă continuată legiuitorul român a prevăzut o pedeapsă de maxim 12 la care se poate aplica un spor de maxim 3 ani.

În orice variantă, cu sau fără spor, pedeapsa rezultantă ar fi de maxim 15 ani, valoare mai mică decât cea prevăzută în Hotărârea de condamnare din 28 martie 2018, cu nr. T20177036 a Tribunalului Penal Warwick și în baza art. 166 lin. 6 lit. A) din Legea nr. 302/2004 și a dispus ca persoana condamnată să fie transferată în România în vederea executării restului de pedeapsă de 18 ani și 6 luni.

Se solicită lămurirea erorii strecurate în cuprinsul Sentinței penale nr. 103/2019, cu privire la sesizarea autorităților din Marea Britanie și recunoașterea hotărârii de 11 ani și 6 luni, cum în mod greșit a fost consemnat.

Din toate înscrisurile aflate la dosar, sesizarea autorităților din Marea Britanie vizează o pedeapsă de 18 ani și 6 luni iar aceasta greșeală de redactare a creat o stare de confuzie, persoana expulzată nefiind prezentă la termen și neavând niciodată contact cu înscrisurile aflate la dosar.

Ulterior, prin apărător ales, contestatorul formulează concluzii scrise prin care arată că înțelege să solicite să se constate existenta unor cauze de micșorarea pedepsei, precum și a unei nelămuriri cu privire la hotărârea ce se executa și în consecință să se dispună, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., admiterea contestației, reducerea pedepsei pana la limita prevăzută de legea română și deducerea perioadei deja executate respectiv 23 martie 2018 la zi.

Prin Sentința penală nr. 103 din data de 19 septembrie 2019 instanța Curții de Apel Bacău a admis sesizarea formulata de autoritățile din Marea Britanie cu privire la recunoașterea Hotărârii de condamnare din 28 martie 2018, cu nr. T20177036 a Tribunalului Penal Warwick și în baza art. 166 lin. 6 lit. A) din Legea nr. 302/2004 și a dispus ca persoana condamnată să fie transferată în România în vederea executării restului de pedeapsă de 18 ani și 6 luni, pedeapsa ce ar urma să fie considerată executată la data de 22 septembrie 2036.

La momentul judecării cauzei persoana condamnată nu era prezentă iar corespondența cu autoritățile române a fost insuficientă pentru a putea aprecia în mod corect asupra încadrării juridice și a persoanei inculpatului.

Având în vedere contextul pandemiei provocate la nivel internațional de infectarea cu virusul SARS-COV-2, transferarea persoanei condamnate s-a făcut cu mare întârziere, abia în luna august 2020, neavând niciodată acces la dosarul cauzei sau la actele depuse de autoritățile din Marea Britanie.

Având în vedere Decizia penală 417/A din 23 decembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a fost admis apelul inculpatului și înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) din C. pen. pentru cele două infracțiuni prevăzute de legea penală.

În concret, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei reiese ca în perioada 1 ianuarie 2015 - 31 martie 2015 numitul A. a întreținut raporturi sexuale neconsimțite cu victima minora B., în vârstă de 13 ani.

Din traducerea Deciziei nr. T20177036 a Tribunalului Penal Warwick, prin care numitul A. a fost condamnat, reiese în mod evident ca raporturile sexuale dintre cei doi au fost consumate ca urmare a relației de prietenie pe care cei doi o aveau, în ciuda diferenței de vârstă, aspectul lor fizic dând impresia că sunt de vârste apropiate.

Victima era la acel moment consumatoare de substanțe interzise și alcool, iar manifestările sale publice o făceau să pară o persoană fără inhibiții.

Vârsta reală a victimei a fost aflată ulterior demarării anchetei de pe teritoriul englez.

Cu referire la încadrare, se solicită a se observa ca raporturile sexuale au avut loc pe o perioada determinată de timp, respectiv 1 ianuarie 2015 - 31 martie 2015, iar numărul acestora nu poate fi determinat, autoritățile britanice estimând numărul la aproximativ 140 de contacte, iar potrivit legislației romane pedeapsa aplicată excede limitei maxime prevăzute de legiuitorul român pentru aceeași infracțiune.

În realitate avem o singura victimă asupra căreia au fost săvârșite mai multe acte pe o perioadă determinată de timp, sub aceeași rezoluție infracțională, fapt ce ne conduce la concluzia că a fost săvârșită o singură infracțiune de viol în formă continuată.

Instanța de executare, după momentul verificării îndeplinirii cumulative a tuturor condițiilor prevăzute de art. 167 alin. (1) Din Legea 302/2004 a procedat la punerea în executare a deciziei, fiind obligată în acest sens potrivit art. 166 alin. (6) din Legea 302/2004 lit. b) în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanța străină nu corespunde cu natura sau durata prevăzută de legea romană pentru infracțiuni similare, aceasta se adaptează, potrivit alin. (8) și (9) din același articol.

Potrivit alin. (8) al art. 166 Legea 302/2004, în cazurile prevăzute de alin. (6) lit. b), instanța de judecată adaptează pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă atunci când: a) natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română; durata acesteia depășește, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română.

Adaptarea de către instanța de judecată a pedepsei aplicate de instanța statului emitent constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracțiuni similare.

Potrivit alin. (9) pedeapsa stabilită de instanța română potrivit alin. (6) trebuie să corespundă, pe cât posibil, din punctul de vedere al naturii sau duratei, cu cea aplicată de statul emitent și nu va agrava situația persoanei condamnate. Pedeapsa aplicată în statul emitent nu poate fi convertită într-o pedeapsă pecuniară.

În orice variantă, cu spor, pedeapsa rezultantă ar fi de maxim 16 ani, valoare mai mică decât cea prevăzută în Hotărârea de condamnare din 28 martie 2018, cu nr. T20177036 a Tribunalului Penal Warwick, recunoscuta de Curte a de Apel Bacău și în mod nelegal s-a dispus executarea pedepsei de 18 ani și 6 luni.

Analizând contestația formulată, actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 103 din 19 septembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Bacău, așa cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 417/A din 23 decembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a determinat încadrarea juridică, potrivit legii penale române, a faptei pentru care a fost condamnat A. de instanța din Marea Britanie, în două infracțiuni de viol, prevăzută de art. 218 alin. (3) lit. c) din C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 5 la 12 ani.

Efectul pozitiv al acestei hotărâri constă în aceea că se presupune că ea exprimă adevărul judiciar, iar efectul negativ, că cele deja hotărâte nu mai pot fi puse în discuție în fața unei instanțe.

Analizând cuprinsul Sentinței penale nr. 103 a Curții de Apel Bacău s-a constatat că această instanță a stabilit incriminarea din legea penală română, precum și tratamentul sancționator prevăzut acolo, și a considerat că acesta corespunde duratei pedepsei de 18 ani și 6 luni închisoare aplicat de instanța britanică. Același lucru a format obiectul judecății și în fața instanței de control judiciar.

Instanța de executare a apreciat că nu poate reanaliza pedeapsa aplicată în Marea Britanie și, eventual, adaptarea duratei acesteia în concordanță cu anumite limite, fără a analiza însăși modalitatea în care Curtea de Apel Bacău a judecat cererea formulată de autoritățile judiciare britanice, fără a încălca prin urmare autoritatea de lucru judecat a sentinței de recunoaștere și de dispunere a transferării, împotriva căreia contestatorul avea la dispoziție calea de atac a apelului, pe care a și exercitat-o la acel moment.

Inadvertențele invocate privitoare la adaptarea pedepsei aplicată în Marea Britanie își au punctul de plecare în soluționarea cererii, instanța română de recunoaștere fiind singura care avea aptitudinea de a proceda în acest mod, potrivit conținutului certificatului privitor la situația juridică a persoanei condamnate în statul emitent.

Pe calea contestației la executare pot fi invocate cauze de micșorare a pedepsei care intervin după rămânerea definitivă a sentinței prin care este stabilită pedeapsa, pe când în cauza de față cauza invocată de micșorare a pedepsei exista la data pronunțării sentinței Curții de Apel Bacău, supusă ulterior apelului la Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva Sentinței penale nr. 127 din data de 19 noiembrie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat contestație contestatorul condamnat A., la data de 11 ianuarie 2021.

Examinând contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 127 din data de 19 noiembrie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza actelor de la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că aceasta este tardivă, având în vedere următoarele:

Potrivit art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării potrivit prezentului titlu (Titlul V - Executarea hotărârilor penale) pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.

Înalta Curte constată că, la dosarul Curții de Apel Bacău (dosar nr. x/2020), se regăsește dovada de comunicare a minutei Sentinței penale nr. 127 din 19 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău către condamnatul A., la Penitenciarul Rahova, acesta semnând pentru primirea acesteia la data de 22 decembrie 2020.

Ulterior, la data de 6 ianuarie 2021, contestatorului condamnat A. i-a fost comunicată și Sentința penală nr. 127 din 19 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, in extenso.

Înalta Curte constată că, în cauză, contestatorul condamnat A. a formulat prezenta contestație la data de 11 ianuarie 2021 (data poștei - fila x verso dosar Înalta Curte de Casație și Justiție).

În aceste condiții, având în vedere dispozițiile art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., Înalta Curte constată ca fiind tardivă contestația formulată în prezenta cauză, fiind depășit termenul imperativ de 3 zile de la comunicare prevăzut de dispozițiile legale mai sus enunțate, astfel încât o va respinge ca atare.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 79 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardivă contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 127 din data de 19 noiembrie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 79 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 martie 2021.

GGC - CP