ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 80/P din 11.08.2017, pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. x/2015, s-au hotărât, printre altele, următoarele:

În temeiul art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., din art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 noul C. pen.

A fost condamnat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 noul C. pen., la pedeapsa principală de 4 (patru) ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior, pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior.

În temeiul art. 19 C. proc. pen., art. 1357 și 1373 C. civ. raportat la art. 119 alin. (1) și art. 120 Codul de procedură fiscală, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Au fost obligați, în solidar, inculpații B. și A., iar acesta din urmă în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC C. SRL Bistrița să plătească părții civile Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, suma de 1.250.871 RON, cu titlu de despăgubiri civile (reprezentând TVA și impozit pe profit), sumă actualizată la data plății efective prin calcularea accesoriilor fiscale prevăzute de Codul de procedură fiscală.

În temeiul art. 249 C. proc. pen. și art. 11 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților B., A. și ale părții responsabile civilmente SC C. SRL Bistrița, până la concurența sumei de 1.250.871 RON și accesoriilor fiscale aferente.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul A.

Prin Decizia nr. 977 din 07 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 80/P din 11.08.2017 pronunțate de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. x/2015.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare condamnatul A., în baza art. 426 lit. b) C. proc. pen., solicitând desființarea Deciziei penale nr. 977 din 07.10.2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/2018 și încetarea procesului penal pentru intervenirea prescripției răspunderii penale, cauza fiind înregistrată pe rolul instanței sub numărul x/2022.

Prin încheierea din 20 decembrie 2022, Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a admis, în principiu, contestația în anulare declarată de condamnatul D. împotriva Deciziei penale nr. 977 din 07.10.2019 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, în Dosarul nr. x/2018.

Prin Decizia penală nr. 77 din 26 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2022, în baza art. 432 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestația în anulare declarată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 977 din 07.10.2019 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, în Dosarul nr. x/2018.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul condamnat la plata către stat a sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate pentru soluționarea contestației în anulare.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a arătat că, în cauza penală înregistrată sub nr. x/2018, legea penală determinată ca fiind mai favorabilă (C. pen. din 1968) se aplică în ansamblu, inclusiv prin raportare la dispozițiile din materia prescripției răspunderii penale, ori a cauzelor de întrerupere a cursului prescripției, chiar dacă acestea din urmă au survenit după 01 februarie 2014. Prin urmare, în condițiile în care a intrat în autoritatea de lucru judecat evaluarea instanței cu privire la legea penală mai favorabilă și la efectele produse de trecerea timpului, Curtea a considerat că, întreruperea cursului prescripției răspunderii penale și incidența prescripției generale sau speciale poate fi evaluată numai în condițiile art. 121 - art. 124 C. pen. din 1968.

Or, prin contestația în anulare, contestatorul A. a invocat incidența prescripției răspunderii penale în condițiile noului C. pen., raportat la efectele deciziilor Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018 și nr. 358 din 26 mai 2022.

Curtea a susținut că nu poate fi reținut cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen., prin raportare la baza factuală prezentată în cererea formulată de A. pentru dovedirea acestuia, în condițiile în care legea penală mai favorabilă, stabilită cu autoritate de lucru judecat, este C. pen. din 1968. De altfel, reevaluarea legii penale mai favorabile reprezintă o chestiune ce se circumscrie unei erori de judecată, iar nu a uneia de procedură.

Pe cale de consecință, s-a constatat că, termenul de prescripție specială nu era împlinit la momentul pronunțării deciziei din apel, întrucât potrivit C. pen. din 1968, stabilit cu autoritate de lucru judecat ca fiind legea penală mai favorabilă, termenul de prescripție cunoștea cauze de întrerupere, reglementate de 123 C. pen. de la 1968.

Împotriva Deciziei penale nr. 77 din 26 ianuarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2022 a formulat cale de atac contestatorul A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți, secția penală la data de 13.04.2023, fiind fixat termen de judecată la data de 10.05.2023, cu citarea contestatorului și cu asigurarea apărării obligatorii, termen la care reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac în raport de dispozițiile art. 432 alin. (4) teza finală C. proc. pen.

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilității căii de atac formulate de contestatorul A., Înalta Curte constată următoarele:

Dându-se eficiență principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituția României, precum și principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Astfel, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III și Capitolul III1 din C. proc. pen., admisibilitatea căilor ordinare de atac a apelului și contestației este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost indicate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În acest sens, potrivit art. 408 C. proc. pen., calea de atac a apelului se poate exercita doar împotriva sentințelor, dacă legea nu prevede altfel, iar conform art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres.

În cauză, după condamnarea definitivă dispusă în calea ordinară de atac a apelului prin Decizia penală nr. 977 din 07 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2019, condamnatul A. a formulat contestație în anulare.

Prin încheierea din 20 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2022, contestația în anulare declarată de condamnatul A. a fost considerată admisibilă, iar, ulterior, prin Decizia penală nr. 77 din data de 26 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, contestația în anulare a fost respinsă, ca neîntemeiată.

După admiterea în principiu, judecarea contestației în anulare a fost cantonată la cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen., invocat în raport de Decizia penală nr. 977 din 07 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin care procesul penal fusese finalizat în apel, decizie cu caracter definitiv.

În jurisprudența sa, Înalta Curte a reținut că "raportat la ansamblul dispozițiilor procedurale aplicabile contestației în anulare, felul hotărârii prin care se soluționează această cale extraordinară de atac este în directă legătură cu instanța competentă să o judece. Fiind o cale de atac de retractare, competența aparține instanței care a pronunțat hotărârea în legătură cu care se invocă anumite erori de procedură dintre cele expres prevăzute de art. 426 C. proc. pen., (...) iar felul hotărârii pronunțate este similar celui a cărei retractare se solicită" (ÎCCJ, secția penală, Decizia nr. 315/A din 27 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2020).

Decizia pronunțată în contestație în anulare, indiferent de soluție (de admitere sau de respingere), este definitivă.

Așadar, în speță, Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie învestită cu soluționarea contestației în anulare, în mod corect, s-a pronunțat printr-o decizie definitivă.

În concluzie, în cauză, contestatorul condamnat A. a formulat prezenta cale de atac împotriva unei hotărâri definitive nesusceptibile de a face obiectul unei căi ordinare de atac, deci, în condiții neprevăzute de C. proc. pen.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității, respectiv a principiului unicității căilor de atac și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 77 din 26 ianuarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 77 din 26 ianuarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 10 mai 2023.

GGC - ED