ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 02 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 80/P din 11.08.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2015, printre altele, Tribunalul Neamț a condamnat pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior și art. 5 din noul C. pen., la pedeapsa principală de 4 (patru) ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen. anterior, pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (2) din C. pen. anterior, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen. anterior.

Pe latură penală, a dispus o soluție și cu privire la inculpatul B..

În temeiul art. 19 din C. proc. pen., art. 1357 și art. 1373 din C. civ. raportat la art. 119 alin. (1) și art. 120 din Codul de procedură fiscală, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală și a obligat în solidar pe inculpații B. și A., iar pe acesta din urmă în solidar și cu partea responsabilă civilmente S.C. C. S.R.L. Bistrița la plata către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, a sumei de 1.250.871 RON, cu titlu de despăgubiri civile (reprezentând TVA și impozit pe profit), sumă ce va fi actualizată la data plății efective prin calcularea accesoriilor fiscale prevăzute de Codul de procedură fiscală.

În temeiul art. 249 din C. proc. pen. și art. 11 din Legea nr. 241/2005, a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților B., A. și ale părții responsabile civilmente S.C. C. S.R.L. Bistrița, până la concurența sumei de 1.250.871 RON și accesoriilor fiscale aferente.

Onorariile avocaților din oficiu desemnați în cauză au rămas în sarcina statului.

A obligat pe inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termenul legal, inculpații B. și A..

Prin decizia penală nr. 3417/103/2015 din 15 martie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații B. și A. împotriva sentinței penale nr. 80/P din 11.08.2017 pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr. x/2015, și a obligat pe inculpați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Prin decizia penală nr. 846 din 29 iunie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 432 alin. (2) din C. proc. pen., a admis contestația în anulare formulată de contestatorul-condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 368 din data de 15.03.2018, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2015, a desființat, în parte, decizia penală nr. 368 din data de 15.03.2018, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, doar în ceea ce îl privește pe inculpatul A. și a anulat formele de executare emise în baza sentinței penale nr. 80/P din data de 11.08.2017, pronunțată de Tribunalul Neamț, tot numai referitor la acest inculpat.

A dispus punerea, de îndată, în libertate a inculpatului A. de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis baza sentinței penale nr. 80/P din data de 11.08.2017, pronunțată de Tribunalul Neamț, dacă nu este reținut, arestat preventiv sau deținut în executarea altei pedepse privative de libertate.

A fixat termen pentru soluționarea apelului declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 80/P din data de 11.08.2017, pronunțată de Tribunalul Neamț, la data de 10.07.2018, orele 8:30 și a dispus citarea părților, respectiv a apelantului-inculpat cu aducere.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut că inculpatul A. a invocat, în esență, dispozițiile cazului statuat de art. 426 lit. e) din C. proc. pen., respectiv "când judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii".

Conform art. 364 alin. (1) din C. proc. pen., judecata cauzei are loc în prezența inculpatului. Aducerea inculpatului aflat în stare de deținere la judecată este obligatorie. Se consideră că este prezent și inculpatul privat de libertate care, cu acordul său și în prezența apărătorului ales sau numit din oficiu și, după caz, și a interpretului, participă la judecată prin videoconferință, la locul de deținere.

În același sens sunt și dispozițiile prevăzute de art. 420 alin. (2) din C. proc. pen., care statuează că judecarea apelului nu poate avea loc decât în prezența inculpatului, când acesta se află în stare de deținere.

Curtea de apel a reținut că, în prezenta cauză, la data de 06.03.2018, termenul de dezbateri în apel în primul ciclu procesual, contestatorul A., apelant inculpat în judecarea dosarului x/2015, era deținut - privat de libertate - în executarea unei alte pedepse în Penitenciarul Bistrița.

În consecință, a constatat că aducerea contestatorului era obligatorie pentru termenul amintit conform art. 364 alin. (1) din C. proc. pen., art. 420 alin. (2) și art. 420 alin. (11) din C. proc. pen. citate mai sus.

Prin decizia penală nr. 977 din 07 octombrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 80/P din 11.08.2017 pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul penal nr. x/2015 și a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a constatat că sentința penală nr. 80/P din 11.08.2017, pronunțată de Tribunalul Neamț în soluționarea dosarului penal nr. x/2015 este legală și temeinică, reținând, în drept, că fapta inculpatului A., care în perioada 02.04.2010- 15.06.2010, a înregistrat în contabilitatea S.C. "C." S.R.L. Bistrița un număr de 19 facturi fiscale, în valoare totală de 4.252.960 RON, prin care se atesta în mod fictiv, achiziția de la S.C. "D." S.R.L. Piatra-Neamț a unor servicii de consultanță în valoare totală de 4.252.960 RON, în scopul degrevării ilicite de la plata sumei de 1.250.871 RON, datorată bugetului de stat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior și art. 5 din noul C. pen.

La data de 01 iulie 2025 (data poștei), inculpatul A. a formulat recurs în casație împotriva deciziei penale nr. 977 din 07 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2018.

În motivarea cererii de recurs în casație, inculpatul a susținut, în esență, că în mod greșit nu s-a dispus încetarea procesului penal în raport cu infracțiunea pentru care a fost condamnat, invocând, în drept, cazul de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., astfel cum a fost reconfigurat prin Decizia Curții Constituționale nr. 50/2025, publicată în M. Of. nr. 328 din data de 11.04.2025.

În concret, a solicitat dispunerea unei soluții de încetare a procesului penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală pentru care a fost condamnat, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, în temeiul art. 396 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. coroborat cu art. 153, art. 154 alin. (1) lit. e), art. 5 alin. (2) din C. pen. cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen., astfel cum a fost reconfigurat prin Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale și prin Decizia nr. 67/25.10.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Deopotrivă, a apreciat că este eligibil să exercite prezenta cale de atac începând cu data de 11.04.2025 în raport de Decizia Curții Constituționale nr. 50/2025, publicată în M. Of. nr. 328 din data de 11.04.2025.

Cu privire la cererea de recurs în casație formulată, au fost depuse concluzii scrise de către partea civilă A.N.A.F. prin A.J.F.P. Piatra Neamț, prin care s-a solicitat respingerea căii de atac promovate, ca inadmisibilă.

După efectuarea comunicărilor prevăzute de art. 439 din C. proc. pen., dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a fost înregistrat, pe rolul secției penale, la data de 05.08.2025, sub nr. x/2018.

Prin referatul din 05.08.2025, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 02 octombrie 2025.

Raportul întocmit de către magistratul asistent desemnat în cauză a fost depus la dosar la data de 19 august 2025.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., din perspectiva dispozițiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., purtând titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 din C. proc. pen., instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, se constată, prioritar, că cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. nu îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 435 din C. proc. pen., aceasta fiind introdusă după expirarea termenului legal de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.

Potrivit dispozițiilor art. 435 din C. proc. pen., "Recursul în casație poate fi introdus de către părți sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.".

În acest sens, Înalta Curte, judecătorul de filtru, reține că din actele dosarului rezultă că decizia instanței de apel a fost comunicată inculpatului A. la data de 27 noiembrie 2019, la adresa de domiciliu (termen calculat conform art. 269 din C. proc. pen. rap. la art. 264 din C. proc. pen. rap. la art. 261 alin. (4) din același cod) -filele x din volumul IV al curții de apel coroborat cu filele x din volumul I al curții de apel.

Din verificările efectuate în Evidența Electronică a Administrației Naționale a Penitenciarelor rezultă că inculpatul A. a fost arestat la data de 28.05.2016, liberat condiționat la data de 02.10.2018, arestat la data de 16.07.2021, liberat la data de 27.04.2022, arestat la data de 15.06.2022 și depus în Penitenciarul Rahova la data de 12.08.2022.

Prin urmare, se reține că la data comunicării deciziei recurate, inculpatul A. se afla în stare de libertate.

Termenul de declarare a recursului în casație, prev. de art. 435 din C. proc. pen., s-a împlinit la data de 30 decembrie 2019 pentru inculpatul A..

Or, prezenta cerere de recurs în casație a fost introdusă de inculpatul A. la data de 01 iulie 2025, cu depășirea, prin urmare, a termenului de 30 de zile de la data comunicării către parte a deciziei instanței de apel cu aproximativ 6 ani.

În consecință, cererea de recurs în casație formulată de recurent nu îndeplinește condiția de admisibilitate prev. de art. 435 din C. proc. pen.

Constatarea anterior menționată face neutilă verificarea celorlalte condiții de admisibilitate prevăzute de art. 440 alin. (2) din C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, constatând că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 977/2019 din data de 07 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, nu îndeplinește condiția de admisibilitate prev. de art. 435 din C. proc. pen., în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, dispunând obligarea acestuia, conform art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 977/2019 din data de 07 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă pe recurent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02 octombrie 2025.