ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 87/P din data de 24 august 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2021, s-a respins, ca inadmisibilă cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 28/P din 20 februarie 2020, a Curții de Apel Constanța, formulată de revizuentul condamnat A.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, că prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, revizuentul condamnat A. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 528/P din 20 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, arătând că, prin sentința mai sus menționată, s-a dispus, recunoașterea și executarea în România a unei hotărâri pronunțate de autoritățile din Regatul Unit al Marii Britanii, dată cu încălcarea dispozițiilor legale.

Curtea a reținut că prin Sentința penală nr. 28/P din 20 februarie 2020 a Curții de Apel Constanța, s-a dispus recunoașterea și executarea în România a pedepsei rezultante de 7305 zile/17 ani închisoare, aplicate condamnatului A. de către Curtea Coroanei din Warwick - Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, prin Sentința penală nr. x din 22 ianuarie 2019 (în Dosarul nr. x/2905), definitivă la data de 22 ianuarie 2019, fiind adaptată pedeapsa rezultantă, condamnatul A. având de executat pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare, în condițiile art. 60 C. pen.

Totodată, s-a reținut și faptul că prin aceeași sentință a fost dedusă din pedeapsa aplicată condamnatului A. perioada executată în statul emitent, de la data de 10 iulie 2018 până la data transferului efectiv din custodia B. în custodia Administrației Naționale a Penitenciarelor din România.

Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a reținut că din coroborarea dispozițiilor art. 453 (cazurile de revizuire), art. 455 (persoanele care pot cere revizuirea), art. 459 (admiterea în principiu) C. proc. pen. rezultă că revizuirea este o cale extraordinară de atac ce privește exclusiv hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, în acest sens fiind și Decizia nr. 42 din 14 februarie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 9 judecători, decizie prin care s-a statuat că pot fi atacate cu revizuire numai hotărârile definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei, prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, cererea de revizuire îndreptată împotriva altei hotărâri definitive fiind inadmisibilă.

În acest context, Curtea de Apel Constanța a constatat că solicitarea de revizuire, din prezenta cauză, este îndreptată împotriva unei sentinței prin care s-a dispus recunoașterea și executarea în România a pedepsei rezultante de 7305 zile/17 ani închisoare, aplicate condamnatului A. de către Curtea Coroanei din Warwick - Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, prin Sentința penală nr. x din 22 ianuarie 2019 (în Dosarul nr. x/2905), definitivă la data de 22 ianuarie 2019 și nu față de o hotărâre prin care să se fi dispus condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal, motiv pentru care a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A.

Împotriva Sentinței penale nr. 87/P din data de 24 august 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2021 a formulat apel revizuentul condamnat A.

Cu prilejul dezbaterilor de la acest termen s-au luat concluziile apelantului revizuent prin apărătorul desemnat din oficiu, precum și ale Parchetului asupra apelului, acestea fiind redate în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Examinând apelul formulat prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar și în raport de criticile invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 452 C. proc. pen. și numai în cazurile prevăzute de art. 453 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații privitoare la eventuala nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecății sau a unor raționamente jurisdicționale pretins eronate, este exclusă, în raport de dispozițiile procesuale menționate și de principiul statuat prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia părțile interesate, care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 452 C. proc. pen., hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă ori numai cu privire la o parte dintre fapte și făptuitori, din conținutul acestui text legal rezultând că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești care conțin o rezolvare a acțiunii penale, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt și de drept, pe care le conțin hotărârile judecătorești.

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, poate fi formulată numai în condițiile și în cazurile limitativ prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. pen., singurele în măsură să conducă la o reexaminare a cauzei penale.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte constată că hotărârea vizată prin cererea de revizuire formulată de A. nu îndeplinește condițiile art. 452 C. proc. pen., deoarece nu conține o rezolvare a fondului cauzei, în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal, nerezolvând vreo acțiune penală și nepronunțând vreuna din soluțiile prevăzute în art. 396 alin. (1) C. proc. pen., respectiv de condamnarea, renunțare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetare a procesului penal.

În procedura de recunoaștere reglementată de Legea nr. 302/2004, Înalta Curte reamintește că statul de executare nu are nicio competență de a statua asupra legalității ori temeiniciei soluției de condamnare, ci doar de a evalua compatibilitatea acestei hotărâri cu normele interne (adaptându-le, atunci când este cazul, la exigențele legii interne), cu atât mai mult aceluiași stat de executare nu îi pot fi recunoscute, în procedura de revizuire, prerogative suplimentare de repunere în discuție a fondului soluției. Așadar, soluționarea cererii de revizuire a hotărârii pronunțate de autoritățile judiciare belgiene nu este de competența organelor judiciare române.

Așadar, Înalta Curte constată că cererea de revizuire a fost îndreptată împotriva unei hotărâri, respectiv Sentința penală nr. 28/P din 20 februarie 2020, având ca obiect recunoașterea hotărârii pronunțate de autoritățile engleze și executarea sancțiunii aplicate, deși nu pot face obiectul revizuirii hotărârile judecătorești care nu au fost pronunțate de către o instanță din România chiar dacă au fost recunoscute de aceasta, deoarece nu instanța română a rezolvat fondul cauzei.

Ca atare, revizuentul condamnat A. a formulat cererea de revizuire împotriva unei hotărâri prin care nu s-a dispus asupra fondului și atât timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii și împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 302/2004, Înalta Curte constată că apelul formulat de revizuent este nefondat.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 87/P din data de 24 august 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul-revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în cuantum de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 87/P din data de 24 august 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 septembrie 2021.

GGC - CT