ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 06 iunie 2023

Asupra conflictului de competență;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererile înregistrate pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr. x/2022 și nr. y/2022, petentul-condamnat A., deținut în Penitenciarul Constanța Poarta-Albă a formulat cereri de contestație la executare (art. 598 C. proc. pen.) prin care a solicitat deducerea perioadei executate din pedeapsa de 17 ani închisoare în a cărei executaseră se află (cea recunoscută de Curtea de Apel Constanța).

Prin încheierea din 14.09.2022, Judecătoria Medgidia a dispus reunirea cauzei nr. 5735/256/2022 la cauza nr. 4676/256/2022, cu care instanța a fost mai întâi învestită.

Prin sentința penală nr. 1546/14.09.2022 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr. x/2022, s-a dispus declinarea cauzei in favoarea Tribunalului Constanța, reținându-se în esență că, prin sentința nr. 28/P/20.02.2020 a Curții de Apel Constanța a fost recunoscută hotărârea de condamnare a petentului pronunțată de Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 7305 zile (17 ani închisoare), iar printre infracțiunile recunoscute se regăsește și infracțiunea de trafic de persoane pentru care petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare, astfel că judecarea acestei infracțiuni este de competența tribunalului.

Prin sentința penală nr. 142/30.03.2023, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. x/2022, s-a dispus, în temeiul art. 50 C. proc. pen.., cu aplicarea art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 și a art. 141 alin. (9) pct. ii din Legea nr. 302/2004, declinarea competenței de soluționare a contestației la executare/deducere perioadă din pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare, formulate de petentul condamnat A., în favoarea Curții de Apel Constanța.

În esență, pentru a dispune astfel, Tribunalul Constanța a reținut că prin sentința penală nr. 28/P/20.02.2020 a Curții de Apel Constanța s-a recunoscut și s-a dispus executarea în România a pedepsei rezultante de 7305 zile/17 ani închisoare aplicată condamnatului A. de către Curtea Coroanei din Warwick - Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, prin sentința penală nr. T20187182 din 22 ianuarie 2019 (în dosarul nr. x/2905), definitivă la data de 22 ianuarie 2019, s-a adaptat pedeapsa rezultantă recunoscută și s-au stabilit pedepse individuale, astfel:

- 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută și pedepsită de art. 218 alin. (1) și alin. (3) lit. e) C. pen. (fapta expusă la pct. 1 din certificatul de legislație);

- 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută și pedepsită de art. 218 alin. (1) și alin. (3) lit. e) C. pen. (faptă expusă la pct. 2 din certificatul de legislație);

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală (fapta expusă la pct. B din certificatul de legislație);

- 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. și ped. de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. (fapta expusă la pct. 4 din certificatul de legislație);

- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prevăzută și ped. de art. 213 alin. (1), (2), (4) din C. pen. (fapta expusă la pct. 5 din certificatul de legislație).

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 lit. b) C. pen., rap. la art. 141 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, s-a aplicat față de condamnatul A. pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare, în condițiile art. 60 C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată condamnatului A. perioada executată în statul emitent, de la data de 10.07.2018 până la data transferului efectiv în custodia B. în custodia Administrației Naționale a Penitenciarelor din România.

Ulterior, prin sentința penală 198/23.03.2021 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. x/2020, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost admisă contestația la executare formulată de condamnatul A. și s-a dedus din durata pedepsei de 17 ani închisoare perioada reținerii și arestării provizorii în vederea predării, începând cu data de 18.06.2018 și până la data de 09.07.2018 inclusiv.

A mai reținut Tribunalul că prin hotărârea Curții de Apel, s-au recunoscut și stabilit pedepse individuale pentru fiecare dintre infracțiuni, în total 5 astfel de pedepse, printre care și una de 5 ani, care corespunde cu pedeapsa de care face vorbire condamnatul A., a cărei deducere o solicită, care ulterior au fost contopite conform legii române cu sporul legal obligatoriu.

Astfel, remarcând că instanța care a recunoscut hotărârea străină și a dispus executarea acesteia în România este Curtea de Apel Constanța, s-a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, care prevăd că, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător."

Astfel, Tribunalul Constanța a avut în vedere că instanța care a recunoscut hotărârea străină și a dispus executarea acesteia în România este Curtea de Apel Constanța și s-a considerat că stabilirea completă a situației juridice a petentului-condamnat A., lămurirea acesteia, urmare operațiunii de adaptare a pedepselor stabilite prin certificatul legislativ, dar și contopirea acestora, inclusiv deducerile necesare, cade in sarcina instanței care a recunoscut hotărârea străină, respectiv Curtea de Apel Constanța, stabilită expres ca instanță competentă de Legea nr. 302/2004.

Prin urmare, s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța.

Prin sentința penală nr. 54/P din 23.05.2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2022, în baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 585 alin. (2) C. proc. pen. și art. 598 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, iar conform art. 51 alin. (1), (2) C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a dispune astfel, în esență, Curtea de Apel Constanța a reținut că din conținutul cererii formulate de condamnatul A., precum și din precizările acestuia din ședința de judecată din data de 23.05.2023, se constată că acesta solicită deducerea din pedeapsa de 17 ani închisoare a unei perioade de 5 ani, executată în intervalul 2011-2015, în baza sentinței penale nr. 345/15.09.2011 a Tribunalului Constanța, definitivă prin neapelare, prin care i s-a aplicat pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea pe teritoriul României a unor infracțiuni prevăzute de Legea nr. 678/2011. Contestatorul a mai solicitat deducerea unei perioade de 6 zile, indicând temeiul acestei solicitări în fața instanței, și anume Legea nr. 169/2017 privind recursul compensatoriu.

În concret, Curtea a constatat că nu este incidentă ipoteza reglementată de prevederile art. 166 alin. (6) din Legea nr. 302/2002, întrucât în speță nu se solicită, ulterior transferării, recunoașterea unei deduceri de pedeapsă recunoscută de autoritățile britanice și nici deducerea acesteia din pedeapsa rezultantă pe care o execută pe teritoriul României. De asemenea s-a reținut că nu sunt incidente aceste dispoziții legale în condițiile în care statul emitent nu a transmis o hotărâre judecătorească sau un alt act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România.

Examinând sentința penală nr. 28/P/20.02.2020 a Curții de Apel Constanța, s-a observat că printre infracțiunile recunoscute se regăsește și infracțiunea de trafic de persoane, pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare. Astfel, întrucât tribunalul judecă în primă instanță infracțiunea de trafic de persoane, iar la momentul formulării cererii ce face obiectul dosarului nr. x/2022 al Judecătoriei Medgidia, 16.06.2022 condamnatul A. se afla în Penitenciarul Poarta Albă, s-a constatat că Tribunalul Constanța este instanța de executare.

În consecință, Curtea de Apel Constanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța și constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

*****

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 31.05.2023, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 06.06.2023.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 C. proc. pen.., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza de față este Tribunalul Constanța, pentru următoarele considerente:

Prealabil, Înalta Curte notează că obiectul conflictului negativ de competență cu care instanța supremă a fost învestită este cererea de contestație la executare formulată de petentul condamnat A. prin care solicită micșorarea pedepsei în executarea căreia se află, în sensul deducerii din pedeapsa de 17 ani închisoare pe care o execută, a unei perioade executate de 5 ani, în baza sentinței penale nr. 345/15.09.2011 a Tribunalului Constanța, prin care i s-a aplicat pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea pe teritoriul României a unor infracțiuni prevăzute de Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane. Mai exact, în opinia petentului, fiind vorba de fapte concurente, solicită contopirea pedepsei pronunțate în Marea Britanie cu pedeapsa aplicată acestuia în România pentru fapte săvârșite pe teritoriul țării noastre (trafic de persoane), cu consecința deducerii perioadei executate de 5 ani în perioada 2011 - 2016 din pedeapsa de 17 ani închisoare pe care o execută în prezent, astfel cum a fost recunoscută de Curtea de Apel Constanța prin sentința penală nr. 28 din 20.02.2020. Contestatorul a mai solicitat deducerea unei perioade de 6 zile, indicând temeiul acestei solicitări în fața Curții de Apel Constanța, și anume Legea nr. 169/2017 privind recursul compensatoriu.

Astfel, în cauză, Înalta Curte constată că petentul A. se află în executarea unei pedepse principale rezultante de 17 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 28/P din 20 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2020, în urma recunoașterii și punerii în executare a sentinței penale nr. T20187182 din 22 ianuarie 2019, definitivă, emisă de către Curtea Coroanei din Warwick - Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, prin care s-a aplicat petentului A. o pedeapsă rezultantă de 7305 zile (17 ani închisoare).

Prin această sentință de recunoaștere și executare în România a pedepsei stabilite de autoritățile judiciare străine, Curtea de Apel Constanța a adaptat pedeapsa rezultantă, stabilind pedepse individuale pentru fiecare dintre cele 5 fapte expuse în certificatul de legislație, printre care se regăsește și pedeapsa de 10 ani închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen.

Se mai reține că prin sentința penală nr. 345 din data de 15.09.2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2011, A. a fost condamnat în baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 la o pedeapsă principală de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (2) C. proc. pen., instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

Contestația la executare întemeiată pe prevederile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. se judecată de instanța de executare sau de instanța corespunzătoare în grad instanței de executare în a cărei circumscripție se află locul de deținere al condamnatului.

Față de cele reținute anterior, în condițiile în care în materia procedurii reglementate de Legea nr. 302/2004, față de persoana condamnată A., Curtea de Apel a dispus recunoașterea unei hotărâri penale străine și executarea pedepsei într-un penitenciar din România, se constată că instanța competentă să judece prezenta contestație la executare este instanța competentă material potrivit legii române să judece în primă instanță infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate, în a cărei circumscripție se află locul de deținere a condamnatului.

Așadar, chiar dacă așa cum s-a arătat, petentul condamnat A. a făcut obiectul unei proceduri de recunoaștere a hotărârii penale străine de condamnare pronunțate împotriva sa de către autoritățile judiciare din Marea Britanie, Curtea de Apel nu este instanță de executare, în sensul art. 553 din C. proc. pen., deoarece aceasta nu a judecat fondul cauzei, ci a procedat, în baza unei competențe speciale, stabilite prin Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, la recunoașterea hotărârii pronunțate în străinătate, recunoaștere ce a avut loc în cadrul procedurii reglementate de această lege. În același timp, nu este incidentă ipoteza reglementată de prevederile art. 166 alin. (6) din Legea nr. 302/2002, întrucât în speță nu se solicită, ulterior transferării, recunoașterea unei deduceri de pedeapsă recunoscută de autoritățile britanice și nici deducerea acesteia din pedeapsa rezultantă pe care o execută pe teritoriul României. De asemenea s-a reținut că nu sunt incidente aceste dispoziții legale în condițiile în care statul emitent nu a transmis o hotărâre judecătorească sau un alt act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România

Potrivit dispozițiilor art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, executarea unei pedepse aplicate printr-o hotărâre penală străină recunoscută de instanța română este guvernată de legea română.

În consecință, odată recunoscută sentința penală de condamnare de către autoritățile judiciare din România, instanța competentă să judece cererea formulată de petent este instanța competentă material potrivit legii române să judece în primă instanță infracțiunile pentru care acesta a fost condamnat în străinătate.

Un raționament similar se regăsește de altfel și în Decizia nr. 34/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secții Unite, pronunțată în recurs în interesul legii, prin care, printre altele, s-a stabilit că în cazul în care ultima hotărâre definitivă a fost pronunțată de o instanță străină, competența de a judeca cererea de modificare a pedepsei revine instanței corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanță și în a cărei circumscripție se află locul de deținere a persoanei condamnate.

Potrivit art. 553 C. proc. pen., instanța de executare este, de regulă, instanța primului grad de jurisdicție, legiuitorul stabilind astfel o corelație între competența materială a instanțelor în faza judecății și competența punerii în executare a hotărârilor penale.

Această corelație trebuie avută în vedere la determinarea instanței de executare în cazul hotărârilor pronunțate în străinătate și recunoscute de curțile de apel, conform competenței speciale prevăzute de Legea nr. 302/2004. În acest caz, identificarea instanței de executare se face prin aplicarea regulilor privitoare la competența materială din partea generală a C. proc. pen., în raport de natura și gravitatea infracțiunilor.

Așadar, în cauza de față, raportat la infracțiunile pentru care petentul A. a fost condamnat, din examinarea sentinței penale nr. 28/P/20.02.2020 a Curții de Apel Constanța prin care s-a dispus recunoașterea hotărârii din Marea Britanie, rezultând că printre infracțiunile recunoscute se regăsește și infracțiunea de trafic de persoane, iar referitor la această infracțiune petentul a arătat că a fost condamnat în România și a executat pedeapsa de 5 ani închisoare începând cu anul 2011, solicitând deducerea acestei perioade din mandatul de 17 ani închisoare pe care îl execută în prezent, se constată că potrivit art. 36 C. proc. pen., această infracțiune este de competența materială a tribunalului. În același timp, se constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, care prevăd că, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dimpotrivă, din cererea petentului a rezultat că este vorba despre o condamnare aplicată și executată în România înainte de a fi condamnat de autoritățile judiciare din Marea Britanie.

Totodată, având în vedere că petentul se afla încarcerat la momentul formulării cererii în Penitenciarul Poarta Albă, Constanța, (16.06.2022, dosar), competența materială și teritorială aparține așadar Tribunalului Constanța.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Tribunalului Constanța, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea conflictului de competență vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Tribunalului Constanța, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 iunie 2023.