ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 09 ianuarie 2024

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia la data de 05 septembrie 2023, sub nr. x/2023 petentul condamnat A. a solicitat "contopirea mandatelor nr. x/1P/2023 și nr. 8/P2/2023 emise de Curtea de Apel Constanța".

Prin sentința penală nr. 1462 din 28 noiembrie 2023 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr. x/2023, a fost excepția de necompetență materială, invocată din oficiu. A fost declinată competența materială de soluționare a cauzei având ca obiect alte modificări ale pedepsei – contopire pedeapsă privind pe condamnatul A., în favoarea Curții de Apel Constanța.

În acest sens, Judecătoria Medgidia a reținut că, din actele și lucrările dosarului, a rezultat împrejurarea că petentul condamnat A., deținut în Penitenciarul Constanța Poarta Albă, se află în executarea pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 14/P/01.02.2023 a Curții de Apel Constanța, în baza căreia au fost emise mandatele de executare a pedepsei închisorii nr. 8/2P/26.05.2023 și 8/1P/26.05.2023.

Raportându-se la dispozițiile art. 585 alin. (2) C. proc. pen., Judecătoria Medgidia a apreciat că instanța competentă material să soluționeze cauza este Curtea de Apel Constanța, care este instanța de executare a hotărârii petentului și în a cărei circumscripție se află locul de deținere al petentului condamnat, respectiv Penitenciarul Poarta Albă.

Ca urmare, cauza a fost înregistrată sub același număr de dosar la Curtea de Apel Constanța, care, prin sentința penală nr. 146/P din 19 decembrie 2023, în baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 585 alin. (2) C. proc. pen., a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Medgidia. Totodată, conform art. 51 alin. (1), (2) C. proc. pen., a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că, prin sentința penală nr. 14/P din 01 februarie 2023 a Curții de Apel Constanța s-au recunoscut și s-a dispus executarea in România a pedepselor de 1 an închisoare și 8 luni închisoare, într-un penitenciar din România, aplicate condamnatului A. de către Tribunalul Varna, prin sentința penală nr. 471/19.07.2022, prin care a fost admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat în dosarul nr. x/2022 și prin sentința penală nr. 660/31.07.2019 a Tribunalului Raional Plovdiv în dosarul penal cu caracter general nr. x/2019 și sentința penală (protocolul) nr. 3472/23.08.2022 a Tribunalului Varna în dosarul penal cu caracter general nr. x/2022. S-a computat din durata pedepsei închisorii de 8 luni pronunțată de autoritățile bulgare în dosarul penal x/2022, perioada executată de la 17.07.2022 la 19.09.2022 (64 de zile) și din durata pedepsei de 1 an, pronunțată în dosarul penal x/2019, perioada executată de la 04.05.2019 la 31.07.2019 și în continuare la zi.

Examinând conținutul cererii formulate de condamnatul A., precum și precizările acestuia din ședința de judecată din data de 19 decembrie 2023, Curtea a constatat că acesta solicită contopirea a două pedepse, sens în care a menționat mandatele de executare a pedepsei închisorii nr. 8/2P/26.05.2023 și 8/1P/26.05.2023 emise în baza sentinței penale nr. 14/P/01.02.2023 a Curții de Apel Constanța, în dosarul penal nr. x/2023

Raportându-se la dispozițiile art. 165 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, Curtea a reținut că, potrivit acestui text de lege, curțile de apel au competență materială exclusivă în soluționarea cererilor de recunoaștere a hotărârilor de condamnare pronunțate în străinătate, însă cererile ulterioare vizând executarea sunt în competența instanței de executare.

Totodată, a constatat că prezenta cerere de contopire formulată de condamnat ulterior recunoașterii hotărârilor penale străine se soluționează în baza prevederilor art. 585 C. proc. pen., determinând, astfel, incidența dispozițiilor art. 585 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la competența instanței, în conformitate cu care instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

În cazul în care, în temeiul prevederilor Legii nr. 302/2004, curtea de apel a dispus recunoașterea unei hotărâri penale străine și transferarea condamnatului pentru executarea pedepsei într-un penitenciar din România, instanța competentă să judece contopirea este instanța competentă material potrivit legii române să judece în primă instanță infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat în străinătate, în a cărei circumscripție se află locul de deținere a condamnatului.

În speță, Curtea a constatat că nu este incidentă ipoteza reglementată de prevederile art. 166 alin. (6) din Legea nr. 302/2002, pentru că petentul nu și-a întemeiat cererea pe aceste dispoziții și nu solicită, ulterior transferării, recunoașterea unei deduceri de pedeapsă recunoscută de autoritățile bulgare și nici deducerea acesteia din pedeapsa pe care o execută pe teritoriul României. Pe de altă parte, s-a arătat că prezenta cerere nu poate fi calificată raportat la prevederile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, în condițiile în care statul emitent nu a transmis o hotărâre judecătorească sau un alt act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România.

De asemenea, a reținut că, din sentința penală nr. 14/P din 01 februarie 2023 a Curții de Apel Constanța, în dosarul penal nr. x/2023, rezultă că infracțiunile recunoscute sunt infracțiuni de furt, care intră în competența de primă instanță a judecătoriei. Totodată, a constatat că la momentul formulării cererii ce face obiectul dosarului nr. x/2023 a Judecătoriei Medgidia-02.09.2023 condamnatul A. se afla în Penitenciarul Poarta Albă, împrejurare față de care, Curtea a reținut că Judecătoria Medgidia este instanța corespunzătoare instanței de executare.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că Judecătoria Medgidia este instanța competentă să soluționeze cauza referitoare la condamnatul A., motiv pentru care, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Astfel, verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, prin cererea formulată, condamnatul A. a solicitat contopirea pedepselor în a căror executare se află în baza mandatelor de executare a pedepsei închisorii nr. 8/1P din 26 mai 2023 și nr. 8/2P din 26 mai 2023.

Se mai observă că aceste mandate de executare a pedepsei închisorii au fost emise în baza sentinței penale nr. 14/P din 01 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023, hotărâre prin care s-au recunoscut și s-a dispus executarea, într-un penitenciar din România, a pedepselor de 1 an închisoare și 8 luni închisoare aplicate condamnatului A., pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt, în formă continuată, de către Tribunalul Varna, prin sentința penală nr. 471/19.07.2022, din dosarul nr. x/2022, Tribunalul Raional Plovdiv prin sentința penală nr. 660/31.07.2019 din dosarul penal cu caracter general nr. 4723/2019 și prin sentința penală (protocolul) nr. 3472/23.08.2022 a Tribunalului Varna în dosarul penal cu caracter general nr. x/2022. Prin aceeași hotărâre, s-a computat din durata pedepsei închisorii de 8 luni pronunțată de autoritățile bulgare în dosarul penal x/2022, perioada executată de la 17.07.2022 la 19.09.2022 (64 de zile) și din durata pedepsei de 1 an, pronunțată în dosarul penal nr. x/2019, perioada executată de la 04.05.2019 la 31.07.2019 și în continuare la zi.

Așadar, față de conținutul cererii condamnatului, având ca obiect contopirea unor pedepse, în cauză devin incidente dispozițiile art. 585 C. proc. pen., care, în alin. (2), stipulează că instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

Chiar dacă cererea cu care a fost învestită instanța se referă la mandate de executare a pedepsei închisorii emise în baza unei hotărâri prin care au fost recunoscute pedepse aplicate în străinătate, Înalta Curte apreciază că, în speță, competența nu aparține instanței care a pronunțat această hotărâre, respectiv Curtea de Apel Constanța, având în vedere că dispozițiile art. 165 și urm. din Legea nr. 302/2004, stabilesc competența în favoarea curții de apel în cazuri expres determinate, respectiv în procedura de recunoaștere și punere în executare în România a unei hotărâri pronunțată de o instanță dintr-un stat membru al Uniunii Europene, iar nu și în etapa de executare a hotărârii, care, conform art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, este guvernată de dispozițiile din C. proc. pen.

În plus, în speță, nu sunt incidente nici dispozițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, întrucât statul emitent nu a transmis o hotărâre judecătorească sau un alt act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România.

Prin urmare, având în vedere considerentele de mai sus, se reține că, în cazul în care, în temeiul Legii nr. 302/2004, curtea de apel a dispus recunoașterea unei hotărâri penale străine și transferarea condamnatului pentru executarea pedepsei într-un penitenciar din România, instanța competentă să judece contopirea este instanța competentă material potrivit legii române să judece în primă instanță infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat în străinătate, în a cărei circumscripție se află locul de deținere a condamnatului.

Cum, potrivit art. 35 C. proc. pen., judecătoria judecă în primă instanță infracțiunile de furt (faptele pentru care a fost condamnat A. de instanțele bulgare), iar la data formulării cererii de contopire (02 septembrie 2023) condamnatul A. se afla încarcerat în Penitenciarul Poarta Albă, având în vedere și aspectele statuate prin decizia nr. 15 din 17 septembrie 2018 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 22 octombrie 2018, în sensul că instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii), competența de soluționare a solicitării acestuia revine Judecătoriei Medgidia, care a și fost sesizată inițial, iar nu Curții de Apel Constanța, neavând relevanță sub acest aspect împrejurarea că, ulterior, condamnatul a fost eliberat la termen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili că instanța competentă să soluționeze cauza privind pe condamnatul A. este Judecătoria Medgidia, instanță căreia, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., îi va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Medgidia, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnatul A., în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 ianuarie 2024.