ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 15/2018

HOTĂRÂRE

08.09.2021

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 15/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1573/14.07.2021 pronunțată de Judecătoria Medgidia în Dosarul penal nr. x/2021, în temeiul art. 50 C. proc. pen., a fost admisă excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei, având a obiect contestația la executare, formulată de condamnatul A., deținut în Penitenciarul Constanța - Poarta Albă, în favoarea Curții de Apel Constanța.

S-a reținut că potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen., în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau 6, iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Având în vedere Decizia nr. 15/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată de completul ce judecă recursuri în interesul legii, conform căreia instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate, Judecătoria Medgidia și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Constanța.

Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că, potrivit evidențelor referitoare la mutările condamnatului, la data de 11.06.2021, acesta se afla încarcerat la Penitenciarul Constanța - Poarta Albă. Mai mult, conform filei 28, mandatul pe care îl execută condamnatul a fost emis de către Curtea de Apel Suceava (mandat nr. x/2021 din data de 08.03.2021).

Având în vedere că petentul-condamnat execută un mandat emis de Curtea de Apel Suceava, ținând cont de fapta comisă, respectiv Legea nr. 140/2000, s-a apreciat că Judecătoria Medgidia nu este competentă material.

Prin Sentința penală nr. 86/P din 24 august 2021, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori, și de familie, în baza art. 47 C. proc. pen., a admis excepția lipsei de competență materială a Curții de Apel Constanța, în baza art. 50 C. proc. pen. și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Medgidia, în baza 51 alin. (1) C. proc. pen., a constatat conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Medgidia și Curtea de Apel Constanța și în baza art. 51 alin. (2) C. proc. pen., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Curtea de Apel Constanța a reținut că, deși în cuprinsul cererii formulate condamnatul A. nu și-a indicat temeiul juridic al contestației la executare, acesta nu poate fi decât cel prevăzut de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., petentul solicitând a-i fi dedusă perioada executată în Danemarca până la predarea efectivă către autoritățile judiciare din România, ca urmare a recunoașterii Sentinței penale nr. 9-1949/2020 din 05.05.2020, pronunțate de către Tribunalul din Roskilde și executării în România a unei pedepse de 639 zile închisoare. În acest sens, petentul solicită a-i fi dedusă perioada executată prin arest preventiv între 15.02.2020 - 02.06.2020, dar și perioada petrecută în executarea pedepsei ulterior rămânerii definitive a sentinței penale de recunoaștere a instanței române, începând cu data de 08.03.2021 până la data de 21.04.2021, când a avut loc predarea sa în România.

S-a arătat că, în acest caz, competența de soluționare a contestației la executare aparține instanței de executare sau instanței corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deținere al persoanei condamnate, conform art. 598 alin. (2) raportat la art. 597 alin. (1), (6) C. proc. pen.

S-a menționat că, deși mandatul de executare al pedepsei închisorii emis față de condamnatul A. privește o pedeapsă aplicată de o instanță de judecată străină și recunoscută de Curtea de Apel Suceava prin Sentința penală nr. 14/17.02.2021, în temeiul art. 166 alin. (4) și alin. (6) lit. a) raportat la art. 167 din Legea nr. 302/2004, această unică împrejurare nu transformă instanța română de recunoaștere în instanță de executare, în înțelesul art. 553 C. proc. pen.

Competența stabilită în favoarea curții de apel, potrivit art. 154 din Legea nr. 302/2004, este limitată și se circumscrie recunoașterii hotărârii judecătorești străine, atunci când România este stat de executare, iar persoana condamnată este deținută într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau se află pe teritoriul României, neputând fi extinsă asupra altui tip de cereri, cum sunt și contestațiile la executare formulate după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de recunoaștere. Practica judiciară s-a decis ca, în cazul în care curtea de apel a dispus recunoașterea unor hotărâri penale străine, transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România, precum și conversiunea condamnării și a emis mandatul de executare a pedepsei, curtea de apel nu constituie instanță de executare, în sensul art. 418 și art. 461 alin. (2) din C. proc. pen. 1968, ci o instanță specială care este desemnată ca autoritate judiciară competentă în unele dintre procedurile reglementate prin legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. Într-un atare caz, instanța competentă material potrivit legii române să judece în primă instanță infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate, în a cărei circumscripție se află locul de deținere a condamnatului (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Încheierea nr. 2912 din 08.05.2006, www.x.ro). Tot astfel, sub imperiul vechiul C. proc. pen. 1968, s-a decis că în cazul în care, după transferarea persoanei condamnate în vederea executării pedepsei închisorii în România, acesta invocă, pe calea contestației la executare, o cauză de micșorare a pedepsei, în temeiul art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. 1968, instanța competentă se stabilește potrivit art. 460 din același C. proc. pen. 1968 (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Încheierea nr. 728 din 13.05.2011, www.x.ro).

Competența de judecare în primă instanță a infracțiunilor care au generat condamnarea petentului de către instanța de judecată daneză și incriminate prin legea penală română la art. 228, art. 229 și art. 288 C. pen., revine judecătoriei, potrivit art. 35 C. proc. pen. și, întrucât la data formulării contestației la executare condamnatul se afla încarcerat în Penitenciarul Poarta Albă, competența de soluționare a cererii revine Judecătoriei Medgidia, potrivit art. 598 alin. (2) raportat la art. 597 alin. (6) C. proc. pen.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Medgidia pentru următoarele considerente:

Prin cererea formulată la data de 11.06.2021, petentul A. a solicitat deducerea perioada executată în Danemarca până la predarea efectivă către autoritățile judiciare din România, ca urmare a recunoașterii Sentinței penale nr. 9-1949/2020 din 05.05.2020 pronunțată de către Tribunalul din Roskilde și executării în România a unei pedepse de 639 zile închisoare. În acest sens, petentul a solicitat a-i fi dedusă perioada executată prin arest preventiv între 15.02.2020 - 02.06.2020, dar și perioada petrecută în executarea pedepsei ulterior rămânerii definitive a sentinței penale de recunoaștere a instanței române, începând cu data de 08.03.2021 până la data de 21.04.2021, când a avut loc predarea sa în România.

Potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen.: În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța de executare a ultimei hotărâri, sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

De asemenea, prin Decizia nr. 15/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii s-a stabilit că instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.

În cauză, la data formulării cererii, respectiv 11.06.2021, petentul se afla încarcerat la Penitenciarul Constanța - Poarta Albă.

Înalta Curte constată că, în cazul în care, în temeiul prevederilor Legii 302/2004, curtea de apel a dispus recunoașterea unor hotărâri penale străine, transferarea condamnatului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România și a emis mandatul de executare, curtea nu este instanță de executare în sensul dispozițiilor art. 553 și 598 alin. (2) din C. proc. pen. Legea instituie o competență specială în cazuri determinate ce nu se prorogă asupra unor proceduri subsecvente cum sunt cele ivite în timpul executării.

Astfel, deși petentul a făcut obiectul unei proceduri de recunoaștere a hotărârii penale străine de condamnare pronunțate împotriva sa de către autoritățile judiciare din Danemarca, Curtea de Apel Suceava nu este instanță de executare, în sensul art. 553 și art. 598 alin. (2) C. proc. pen., deoarece aceasta nu a judecat fondul cauzei, ci a procedat, în baza unei competențe speciale, stabilite prin Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, la recunoașterea hotărârii pronunțate în străinătate.

Potrivit dispozițiilor art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, executarea unei pedepse aplicate printr-o hotărâre penală străină recunoscută de instanța română este guvernată de legea română.

Prin urmare, în cazul contestației la executare privind o astfel de hotărâre sunt aplicabile dispozițiile art. 598 - 599 din C. proc. pen.

În acest sens este și practica instanței supreme care a stabilit că odată recunoscută sentința penală de condamnare de către autoritățile judiciare din România, instanța competentă să judece contestația la executare este instanța competentă material potrivit legii române să judece în primă instanță infracțiunile pentru care acesta a fost condamnat în străinătate (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Încheierea nr. 255 din 03 iulie 2020, dosar x/554/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, 477 din 11 decembrie 2019, dosar x/54/2019).

Astfel, văzând și dispozițiile art. 35 alin. (1) C. proc. pen. conform cărora competența de judecare în primă instanță a infracțiunilor incriminate prin legea penală română la art. 228, art. 229 și art. 288 C. pen. revine judecătoriei, infracțiuni pentru care Curtea de Apel Suceava a dispus recunoașterea și transferarea condamnatului în vederea executării pedepsei de 639 zile închisoare într-un penitenciar din România, Înalta Curte constată că instanța competentă este instanța competentă material să judece infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate în a cărei circumscripție se află locul de deținere al condamnatului la momentul formulării cererii, respectiv Judecătoria Medgidia.