ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 25 martie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 172/S/02.08.2024 a Tribunalului Brașov, pronunțată în dosarul penal nr. x/2024, s-a dispus cu privire la inculpatul A., în baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), cu aplicarea art. 5 C. pen. și cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., condamnarea acestuia la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și de mare risc.

În baza art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h), n) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară pe o perioadă de 3 ani, în condițiile prevăzute de art. 68 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h), n) C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 5 C. pen. și cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuarea de operațiuni cu produse susceptibile a avea efecte psihoactive.

În baza art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h), n) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară pe o perioadă de 3 ani, în condițiile prevăzute de art. 68 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h), n) C. pen.

În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta și, în consecință, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea (3 ani și 4 luni închisoare), la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, reprezentând 1/3 din suma celorlalte pedepse cu închisoarea, stabilindu-se în sarcina inculpatului o pedeapsă rezultantă de 3 ani 10 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor pe o durată de 3 ani.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) și alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), n) C. pen.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 3 ani 10 luni închisoare, durata reținerii din data de 30.09.2024 ora 03:25 până la data de 01.10.2024 ora 03:25 și arestul preventiv/la domiciliu din data de 30.09.2023 - 07.04.2024.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen.. raportat la art. 362 C. proc. pen.., a fost menținută măsura controlului judiciar sub care se află inculpatul.

Prin decizia penală nr. 774/AP din 14 noiembrie 2024 a Curții de Apel Brașov, secția penală, s-au admis apelurile formulate de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov și inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 172/S/02.08.2024, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr. x/2024, s-a desființat în ceea ce privește nereținerea în favoarea inculpatului a prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 și, rejudecând cauza în aceste limite, s-au reținut prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002 pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc și de mare risc în formă continuată și pentru infracțiunea de efectuarea de operațiuni cu produse susceptibile a avea efecte psihoactive, pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A. prin sentința apelată.

S-a menținut pedeapsa principală, de 3 ani și 4 luni închisoare, aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

S-a menținut pedeapsa principală, de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de efectuarea de operațiuni cu produse susceptibile a avea efecte psihoactive, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

S-a menținut pedeapsa rezultantă, de 3 ani și 10 luni închisoare, aplicată inculpatului A. prin sentința apelată.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

S-a constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul A..

S-a dispus avansarea sumei de 998 RON în conturile Baroului Brașov, reprezentând onorariu apărător din oficiu inculpat, iar, în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Decizia penală nr. 774/AP din 14 noiembrie 2024 a Curții de Apel Brașov, secția penală a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov la data de 18 noiembrie 2024 și inculpatului A. la data de 20 noiembrie 2024 la Penitenciarul Codlea.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a constatat că instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și cu declarația de recunoaștere a faptelor dată de inculpat în cadrul procedurii simplificate de judecare a cauzei, fiind analizate mijloacele de probă administrate în cauză.

Instanța de apel a constatat că prin adresa nr. x/2024 D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov a comunicat că inculpatul beneficiază de prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002 (inculpatul a formulat un denunț în timpul judecății prezentei cauze, respectiv la data de 28.08.2024, care a condus la identificarea unei persoane ce ar fi săvârșit o infracțiune de trafic de droguri), astfel că a considerat că, prin aplicarea principiilor sus indicate privind necesitatea unor pedepse orientate spre mediul legal pentru a se asigura o corectă sancționare penală a inculpatului conform gravității faptelor săvârșite, pedepsele de 3 ani și 4 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și de mare risc, respectiv 1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de Legea nr. 194/2011, ce reprezintă, prin reducerea cu jumătate a limitelor de pedeapsă, mediul pedepselor, trebuie menținute, neputând fi coborâte spre minim.

Curtea de apel a considerat că nu se impune reducerea pedepselor sub limita unei pedepse rezultante de 3 ani și dispunerea suspendării sub supraveghere, cum s-a solicitat de către inculpat, întrucât, gravitatea faptelor săvârșite impun o sancționare pe măsură, proporțională cu pericolul social ridicat, iar, pe de altă parte, reeducarea inculpatului astfel ca pe viitor să nu mai săvârșească infracțiuni, nu se poate realiza printr-o suspendare a executării pedepsei rezultante, ci numai prin executarea efectivă a pedepsei, conduita adoptată de acesta și implicarea mare în astfel de operațiuni de trafic de substanțe interzise impunând cu necesitate executarea efectivă a pedepsei rezultante, numai această modalitate de individualizare a executării pedepsei fiind aptă să asigure atingerea scopului educativ al pedepsei.

Prin urmare, având în vedere cele sus indicate, Curtea a admis ambele apeluri formulate în cauză, al inculpatului, reținând prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002 și al Ministerului Public, reducând limitele de pedeapsă pentru ambele infracțiuni deduse judecății și menținând pedepsele aplicate prin sentință, acestea devenind prin reducerea limitelor ca urmare a reținerii cauzelor de atenuare specială, pedepse în cuantumul mediu prevăzut de lege.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel (decizia penală nr. 774/AP din 14 noiembrie 2024 a Curții de Apel Brașov, secția penală) a formulat cerere de recurs în casație inculpatul A., fiind înregistrată la Curtea de Apel Brașov la data de 23 noiembrie 2024, conform ștampilei de înregistrare, dosar recurs în casație.

Cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost înregistrată la Curtea de Apel Brașov și a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov la data de 24 decembrie 2024.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la 14 ianuarie 2025. Prin referatul întocmit în cauză, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilității cererii de recurs în casație, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.., la 11 februarie 2025.

În susținerea recursului inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

S-a solicitat, în temeiul art. 441 alin. (1) C. proc. pen.., suspendarea executării deciziei Curții de Apel Brașov, în cazul admiterii în principiu a prezentei cereri de recurs.

De asemenea, s-a solicitat casării deciziei penale atacate și rejudecarea cauzei de către instanța de apel.

Raportat la cele motivate de către Curtea de Apel Brașov, privind aplicabilitatea art. 19 din Legea nr. 682/2002, recurentul-inculpat a susținut că instanța de apel, prin motivare, de fapt, a înlăturat art. 19 din Legea nr. 682/2002, deși erau îndeplinite condițiile reținerii acestora și aplicării cu urmarea reducerii pedepsei. Cu toate că instanța de apel - Curtea de Apel Brașov a admis apelul inculpatului, în realitate, a menținut pedeapsa aplicată de către instanța de fond, lipsind de efect dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, deși erau îndeplinite condițiile reținerii acestora. De altfel, în opinia recurentului, acestea sunt reținute doar formal, împrejurarea care echivalează cu agravarea situației în propria cale de atac.

Prin încheierea din data de 11 februarie 2025, Înalta Curte a admis cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 774/AP din data de 14 noiembrie 2024 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2024 și a trimis cauza completului 7 în vederea judecării și a acordat termen la 25 martie 2025, cu citarea recurentului inculpat. S-a emis adresă la Baroul București pentru desemnarea unui apărător din oficiu.

S-a respins cererea de suspendare a deciziei penale nr. 774/AP din data de 14 noiembrie 2024 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2024.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație, în conformitate cu art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte a reținut că recursul în casație a fost promovat împotriva unei hotărâri care este susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac, în termenul legal, de către inculpatul A..

În ceea ce privește cerințele de formă, s-a constatat că cererea de recurs în casație este formulată în scris, cuprinde numele, prenumele, locul de detenție al recurentului, este indicată hotărârea atacată și are aplicată semnătura persoanei care a întocmit-o.

Instanța de casație a constatat că hotărârea indicată este susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac, în termenul legal, calea extraordinară de atac a fost declarată în termenul legal și sunt îndeplinite și cerințele de formă prevăzute de art. 434 alin. (1), art. 436, art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen.

Referitor la condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-a indicat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Aspectele invocate de recurentul A. privesc pedepsele aplicate în raport de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor care prevăd reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă în cazul formulării unui denunț.

Examinând cauza, s-a constatat că prin decizia recurată s-au reținut prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002 pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc și de mare risc în formă continuată și pentru infracțiunea de efectuarea de operațiuni cu produse susceptibile a avea efecte psihoactive, pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului.

Așadar, s-a apreciat că motivele invocate de recurent se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., întrucât nu vizează o reindividualizare a pedepsei, ci aspecte de legalitate a pedepsei ca urmare a reținerii cauzelor legale de reducere.

În ceea ce privește cererea privind suspendarea executării deciziei penale nr. 774/AP din data de 14 noiembrie 2024 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2024, s-a reținut că, potrivit art. 441 alin. (1) C. proc. pen.., instanța care admite în principiu cererea de recurs în casație sau completul care judecă recursul în casație poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii, putând impune respectarea de către condamnat a unora dintre obligațiile prevăzute la art. 215 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Analizând textul de lege invocat, Înalta Curte a constatat că suspendarea executării hotărârii nu reprezintă o dispoziție imperativă ce trebuie aplicată în cauză ci rămâne la libera apreciere a instanței oportunitatea admiterii unei astfel de solicitări. Înalta Curte a apreciat că, în cauză, nu există motive care să atragă aplicarea măsurii suspendării executării hotărârii, astfel că cererea formulată de inculpatul A., privind suspendarea executării hotărârii atacate, este nefondată.

În dezbateri, la termenul de judecată din data de 25 martie 2025, apărătorul ales al recurentului inculpat A. a solicitat admiterea recursului în casație pentru motivul prevăzut de art. 428 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., privind faptul că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, arătând că inculpatul a fost condamnat de Tribunalul Brașov la o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 10 luni închisoare, iar Curtea de Apel Brașov nu a luat în considerare beneficiile care i se cuveneau urmare a denunțului formulat.

Examinând cauza în temeiul art. 442-444 C. proc. pen.. și prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., Înalta Curte apreciază că recursul în casație este nefondat.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, motivul de recurs fiind incident în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare a acesteia. Sintagma "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", prevăzută de cazul de casare invocat în prezenta cale de atac, nu vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport de încadrarea juridică și cauzele sau stările de agravare și atenuare reținute prin hotărârea definitivă, ci, în căile de atac, impune o verificare și prin raportare la principiile ce au influență asupra tratamentului sancționator, cum este non reformatio in pejus (în același sens, I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 144/RC/2015, decizia nr. 390/RC/2015, decizia nr. 98/RC/2018, decizia nr. 333/RC/2018, decizia nr. 150/RC/2019). Acest principiu, consacrat legislativ de prevederile art. 418 C. proc. pen.., statuează că instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel, iar în apelul declarat de procuror în favoarea unei părți, instanța de apel nu poate agrava situația acesteia.

În cadrul recursului în casație, recurentul A. a invocat cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., susținând, în esență, că instanța de apel a încălcat limitele legale de pedeapsă, corelativ cu încălcarea principiului non reformatio in pejus, apreciind că nu i se putea agrava situația în propria cale de atac, în sensul că s-a menținut pedeapsa aplicată de instanța de fond (3 ani 10 luni închisoare) în condițiile în care ar fi trebuit coborâtă la 3 ani.

Înalta Curte constată că, potrivit prevederilor legale, în cadrul cazului de recurs în casație invocat de inculpat se examinează dacă pedeapsa stabilită de către instanța de apel depășește limita maximă sau limita minimă prevăzută de lege, dacă pedeapsa rezultantă depășește limita prevăzută de lege pentru pluralitatea de infracțiuni sau dacă inculpatului i s-a agravat situația în propria cale de atac, dacă ar fi fost o asemenea chestiune incidentă în cauză.

Așadar, se observă că infracțiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., în vigoare la data săvârșirii faptei, este pedepsită cu închisoarea de la 5 la 15 ani, iar urmare aplicării art. 35 alin. (1) C. pen., limita maximă devine 18 ani.

Ca urmare aplicării procedurii simplificate, în condițiile reținerii art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., care statuează că atunci când instanța reține aceeași situație de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul închisorii se reduc cu o treime, respectiv reducerea cu o treime, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea arătată devin între 3 ani și 4 luni și 11 ani închisoare.

Prin aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, respectiv reducerea cu jumătate, limitele pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc devin de la 1 an și 8 luni și 6 ani.

Conform art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, fapta persoanei care, fără a deține autorizație eliberată în condițiile prezentei legi, efectuează fără drept operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă, iar urmare aplicării art. 35 alin. (1) C. pen., limita maximă devine 13 ani.

Ca urmare aplicării procedurii simplificate, în condițiile reținerii art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., limitele de pedeapsă pentru infracțiunea arătată devin între 1 an și 4 ani și 4 luni.

Prin aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, respectiv reducerea cu jumătate, limitele pentru infracțiunea de pentru săvârșirea infracțiunii de efectuarea de operațiuni cu produse susceptibile a avea efecte psihoactive, devin între 6 luni și 2 ani și 2 luni.

Analizând cauza, se constată că instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), cu aplicarea art. 5 C. pen. și cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Prin aceeași sentință a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuarea de operațiuni cu produse susceptibile a avea efecte psihoactive, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 5 C. pen. și cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta și, în consecință, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea (3 ani și 4 luni închisoare), la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, reprezentând 1/3 din suma celorlalte pedepse cu închisoarea, stabilindu-se în sarcina inculpatului o pedeapsă rezultantă de 3 ani 10 luni închisoare.

Instanța de apel a reținut față de cele două infracțiuni incidența art. 19 din Legea nr. 682/2002, ceea ce conducea la reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă [deja reduse cu o treime potrivit art. 396 alin. (10) C. proc. pen..], și a menținut pedepsele principale aplicate prin sentința apelată (respectiv, 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și de mare risc și 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuarea de operațiuni cu produse susceptibile a avea efecte psihoactive), menținând și prin pedeapsa rezultantă de 3 ani și 10 luni închisoare aplicată inculpatului A..

Înalta Curte mai reține că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de investigare a infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism - Serviciul Teritorial Brașov a formulat apel împotriva sentinței penale de condamnare, considerând că pedeapsa aplicată inculpatului A. de către prima instanță este nejustificat de mică raportat la situația de fapt reținută în sarcina acestuia, astfel că principiul non reformatio in pejus nu este incident în cauza de față.

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. pentru cele două infracțiuni, de 3 ani și 10 luni închisoare, este în limitele legale, după aplicarea celor două cauze de deducere a pedepselor [respectiv art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. și art. 19 din Legea nr. 682/2002], fiind respectat a principiului legalității pedepsei.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident, în speță, cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 774/AP din 14 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2024.

În bata art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 180 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției, conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 774/AP din 14 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 180 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 martie 2025.