ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 89 din data de 16 martie 2021, pronunțată de Tribunalul Argeș, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și de mare risc (faptele din datele de 13.02.2020 și 17.02.2020).

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 4 ani, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu referire la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare fără drept de operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive (fapta din data de 25.05.2020).

S-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse principale și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 4 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu prevăzut de lege, de o treime din cealaltă pedeapsă (respectiv o lună și 10 zile), urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani, 5 (cinci) luni și 10 (zece) zile închisoare.

În temeiul art. 60 C. pen., pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani, 5 (cinci) luni și 10 (zece) zile închisoare s-a dispus a se executa în regim de detenție.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 4 ani, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpatul A.

S-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului A. durata reținerii, a arestului la domiciliu și a arestării preventive a acestuia, din data de 03.06.2020, ora 12:00, până la data de 06.02.2021, ora 09:00.

În temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și de mare risc (faptele din datele de 13.02.2020 și 17.02.2020).

În temeiul art. 60 C. pen., pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare s-a dispus a se executa în regim de detenție.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 5 ani, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura preventivă a arestului la domiciliu dispusă față de inculpatul B.

S-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului B. durata reținerii, a arestului la domiciliu și a arestării preventive a acestuia, din data de 03.06.2020, ora 12:30, la zi.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpații A. și B.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen. raportat la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-au confiscat de la inculpații A. și B. cantitatea de 0,24 grame pulbere ce conține MDMA și 0,32 grame pulbere ce conține 3-MMC, rămase după efectuarea analizelor de laborator, ambalate, sigilate și depuse la camera de corpuri delicte a IGPR-DCJSEO, conform dovezii x; un penar de culoare neagră pe care s-au pus în evidență THC și CBD; un grinder pe care s-a pus în evidență THC și CBD și un bong în care s-a pus în evidență THC și CBD, ambalate, sigilate și depuse la camera de corpuri delicte a IGPR-DCJSEO, conform dovezii x.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul A. a fost obligat la plata către stat a sumei de 2.300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 2.000 RON în faza de urmărire penală, iar inculpatul B. a fost obligat la plata către stat a sumei de 3.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 2.000 RON în faza de urmărire penală.

Împotriva sentinței penale anterior menționate au declarat apel, în termen legal, inculpații B. și A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia penală nr. 496/A din data de 12 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2020, au fost respinse apelurile declarate de inculpații B. și A. împotriva sentinței penale nr. 89 din 16 martie 2021, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția Penală în dosarul nr. x/2020.

S-a dedus, pentru inculpatul B., arestul la domiciliu de la 16.03.2021 la 12.05.2021.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 200 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpați, în cuantum de 868 RON, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției și a rămas în sarcina statului.

Împotriva hotărârii instanței de apel, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen., a declarat recurs în casație inculpatul B., calea de atac fiind fundamentată pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală.

Prin prisma cazului de recurs în casație indicat, recurentul inculpat a invocat nelegalitatea deciziei penale atacate, din perspectiva greșitei soluții de condamnare pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc și de mare risc. Totodată, a criticat modalitatea de instrumentare a dosarului de către instanțele anterioare, subliniind că instanța de control judiciar nu a avut în vedere apărările formulate în susținerea căii ordinare de atac și nu a motivat corespunzător hotărârea pronunțată, împrejurare de natură a-l priva de un grad de jurisdicție și a-i afecta dreptul la un proces echitabil, context în care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac promovate, casarea deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În esență, în susținerea argumentelor privind inexistența infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., recurentul inculpat, făcând trimitere la probatoriul administrat în cauză, a arătat că faptele reținute în sarcina sa nu întrunesc elementele de tipicitate ale infracțiunii pentru care a fost condamnat.

Prin încheierea din 7 octombrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, constatându-se că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul B. împotriva deciziei penale nr. 496/A din data de 12 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul cu același număr, îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., aceasta a fost admisă în principiu și s-a dispus trimiterea cauzei, în vederea judecării recursului în casație declarat de inculpatul anterior menționat.

Examinând pe fond recursul în casație declarat de inculpatul B., Înalta Curte constată că acesta nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casație a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicție, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităților și nu are ca obiect rezolvarea unei acțiuni penale, ci desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.

Prin urmare, recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului, generată de o urmărire penală incompletă sau de o cercetare judecătorească deficitară/parțială/nesatisfăcătoare. În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecății în fața primei instanțe ori în apel, ci se verifică exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri și condiții expres prevăzute de lege.

În conformitate cu art. 442 alin. (2) din C. proc. pen., instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen., invocate în cererea de recurs în casație.

Totodată, se reține că, în conformitate cu prevederile art. 447 alin. (2) din C. proc. pen., la judecarea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, pe baza actelor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a înscrisurilor anexate cererii de recurs în casație și care au fost invocate în motivarea acesteia și, de asemenea, este obligată să se pronunțe asupra tuturor cazurilor de recurs în casație invocate de părți sau procuror.

Se mai reține că, în cazul admiterii recursului în casație, potrivit dispozițiilor art. 448 din C. proc. pen., instanța poate pronunța o soluție de achitare a inculpatului, încetarea procesului penal ori înlăturarea greșitei aplicări a legii, precum și rejudecarea cauzei de către instanța de apel ori instanța competentă material sau după calitatea persoanei, dacă sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege.

Recursul în casație nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal - și un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

În ceea ce privește cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală) - caz invocat de recurentul inculpat B. în susținerea căii de atac - acesta se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzute de norma de încriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

În speță, din examinarea criticilor formulate în cuprinsul motivelor scrise de recurs, susținute oral în fața instanței, se constată că acestea nu pot fi circumscrise cazului de recurs în casație menționat.

Recurentul inculpat, prin motivele dezvoltate în susținerea căii de atac, a făcut referire la modalitatea în care s-a derulat cercetarea judecătorească, la mijloacele de probă administrate în cauză, apreciind că starea de fapt reținută prin hotărârea de condamnare este de natură a evidenția lipsa caracterului penal al faptei pentru care a fost condamnat.

Criticile formulate de recurentul inculpat nu vizează însă aspecte de legalitate a hotărârii atacate, ce pot fi examinate în calea extraordinară de atac a recursului în casație, ci reprezintă critici ce țin de fondul cauzei, de modalitatea în care instanțele au reținut, pe baza probelor din dosar, vinovăția și participația acestuia în săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și de mare risc.

Practic, prin motivele invocate, se solicită o nouă judecată în fond a cauzei, or, recursul în casație este o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept și nu faptic, excluzând rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, pe fond, în parametrii în care a avut loc judecata în fond și în apel. În consecință, starea de fapt reținută în cauză și concordanța acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de examinare din partea instanței supreme pe calea recursului în casație.

Prin recursul în casație promovat, recurentul inculpat a urmărit, în realitate, remedierea unei greșite aprecieri a stării de fapt de către instanțele anterioare, respectiv a unei greșite interpretări a probelor administrate (iar nu îndreptarea unei erori de drept), ceea ce nu mai este posibil în această cale extraordinară de atac.

Astfel, prin raportare la situația de fapt reținută în cauză, în mod corect s-a constatat îndeplinirea elementelor de tipicitate ale infracțiunii de trafic de droguri de risc și de mare risc, pentru care recurentul inculpat a fost condamnat.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul B. împotriva deciziei penale nr. 496/A din data de 12 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2020.

În acest context, nici extinderea efectelor căii de atac promovate de inculpatul B. nu poate profita intimatului inculpat A., nefiind incidente dispozițiile art. 443 alin. (1) C. proc. pen.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat B., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 157 RON și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 627 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul B. împotriva deciziei penale nr. 496/A din data de 12 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2020.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat B., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 157 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 4 noiembrie 2021.

Procesat de GGC - LM