ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 23 septembrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de recurentul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Pitești, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 397 din data de 15 noiembrie 2024, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 396 alin. (2) și (10) din C. proc. pen. și al art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic intern de droguri de mare risc.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) și (10) din C. proc. pen. și al art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) și (10) din C. proc. pen. și al art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare fără drept de operațiuni comerciale cu substanțe susceptibile de a avea efecte psihoactive.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

S-a constatat că faptele din prezenta cauză au fost săvârșite în concurs real cu fapta pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 10MF/25.04.2023, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. x/2022, definitivă prin decizia penală nr. 47/A/18.01.2024 a Curții de Apel Pitești, la pedeapsa principală de 1 an și 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

În temeiul art. 97 alin. (1) din C. pen., s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 10MF/25.04.2023, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2022 definitivă prin decizia penală nr. 47/A/18.01.2024 a Curții de Apel Pitești.

În temeiul art. 40 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele de 6 ani închisoare, 9 ani închisoare și 3 ani închisoare aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 10MF/25.04.2023, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. x/2022, definitivă prin decizia penală nr. 47/A/18.01.2024 a Curții de Apel Pitești, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 3 ani și 6 luni închisoare, dispunându-se ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 12 ani si 6 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară, constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pe o durată de 5 ani, care s-a dispus a se executa după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. (1) din C. pen., constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., care s-a dispus a se executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate.

În temeiul art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului A..

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii, perioada în care inculpatul a fost privat de libertate pe parcursul procesului penal, ca efect al măsurilor procesuale preventive, respectiv reținere și arestare preventivă, de la data de 31.03.2024 la zi, precum și durata reținerii, arestării preventive și arestului la domiciliu din data de 06.07.2022 - 25.04.2023 (dosar nr. x/2022 al Tribunalului Argeș).

În temeiul art. 45 alin. (4) din C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei complementare aplicate pe lângă pedeapsa rezultantă, partea din pedeapsa complementară executată în perioada cuprinsă între data de 18.01.2024 și până la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen., s-a confiscat de la inculpatul A. următoarele: 1994, 8 grame 3 CMC; 94, 51 grame 2 MMC; 4,60 grame ADB BUTINACA; 5,86 grame 3 CMC; 5, 09 grame 2 MMC, prelevate din probe după efectuarea analizelor de laborator, ambalate, sigilate și depuse la camera de corpuri delicte a IGPR-DCJSEO, conform dovezii seria/nr. x/26.01.2024 .

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 897/A din data de 04 iulie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 397 din data de 15 noiembrie 2024, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. x/2024.

S-a desființat în parte sentința penală și rejudecând:

S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 12 ani si 6 luni închisoare, în pedepsele componente și s-a înlăturat condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic intern de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

S-a menținut anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 10MF/25.04.2023, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2022, definitivă prin decizia penală nr. 47/A/18.01.2024 a Curții de Apel Pitești și s-au recontopit pedeapsa principală de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare fără drept de operațiuni comerciale cu substanțe susceptibile de a avea efecte psihoactive, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 5 din C. pen., ambele în condițiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 10MF/25.04.2023, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2022, definitivă prin decizia penală nr. 47/A/18.01.2024 a Curții de Apel Pitești, urmând ca apelantul inculpat să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 an și 6 luni închisoare, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 10 ani și 6 luni închisoare.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței, care nu contravin deciziei.

În baza art. 422 din C. proc. pen., s-a dedus la zi măsura arestului preventiv.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive.

Pentru a decide astfel, Curtea a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată ca motiv de apel, în baza dispozițiilor art. 386 din C. proc. pen. și a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din cele trei infracțiuni pentru care a fost condamnat apelantul inculpat, respectiv trafic intern de droguri de mare risc, trafic internațional de droguri de mare risc și infracțiunea de efectuare fără drept de operațiuni comerciale cu substanțe susceptibile de a avea efecte psihoactive, în două infracțiuni, respectiv infracțiunea de trafic internațional de droguri de mare risc (fapta din data de 15.11.2023), prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și infracțiunea de efectuare fără drept de operațiuni comerciale cu substanțe susceptibile de a avea efecte psihoactive, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 (fapta din data de 15.11.2023), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., cu motivarea că, prin rechizitoriu, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului numai pentru două infracțiuni, iar în considerarea dispozițiilor art. 371 din C. proc. pen., judecata se mărginește la faptele și persoanele arătate în actul de sesizare a instanței, nemaiexistând posibilitatea procedurală a extinderii acțiunii penale față de alte fapte, ca în cazul C. proc. pen. anterior. S-a mai precizat ca esențial și faptul că, în faza de urmărire penală, inclusiv punerea în mișcare a acțiunii penale și dispunerea arestării preventive față de inculpat de către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul instanței de fond, s-a limitat exclusiv la cele două infracțiuni.

Ansamblul circumstanțelor faptice în care au fost comise faptele deduse judecății a fost reevaluat de instanța de apel, iar față de susținerile și apărările punctuale ale inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptelor, s-a constatat că au fost analizate de către prima instanță în mod detaliat, pe baze probatorii, prin evaluarea tuturor mijloacelor de probă existente și a ansamblului elementelor de fapt pertinente, a căror existență și configurație au fost neechivoc dovedite, faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

În virtutea efectului integral devolutiv al apelului, efectuând propria analiză a particularităților cauzei, Curtea a constatat în totalitate temeinice statuările primei instanțe, referitoare la circumstanțele temporale și spațiale în care au fost comise faptele deduse judecății, la conduita adoptată de inculpat la data critică și la efectele acestei conduite în planul relațiilor sociale protejate de legea penală.

Examinând întregul material probator administrat în cauză, Curtea a concluzionat că, în ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpatului apelant, prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 74 din C. pen., având în vedere circumstanțele în care au fost săvârșite fapta, iar aici o relevanță deosebită a reprezentat-o modul de comitere a faptelor, (ca factori determinanți, reținându-se natura drogurilor, respectiv droguri de mare risc, cantitatea drogurilor), precum și activitățile concrete desfășurate, dar și de starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite, faptele prezentând un grad ridicat de pericol social, atât abstract, ilustrat de natura și limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru aceste infracțiuni, respectiv antecedentele penale ale inculpatului.

Curtea a constatat că stabilirea pedepselor principale, complementare și accesorii în raport de criteriile de mai sus, este judicios realizată de instanța de fond, motivul de apel referitor la acest aspect fiind nefondat.

Prin urmare, a reținut că reprezintă un motiv de nelegalitate, condamnarea pentru o infracțiune care nu face obiectul rechizitoriului.

Împotriva deciziei penale nr. 897/A din data de 04.07.2025 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Pitești, invocând cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În motivarea cererii de recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Pitești a arătat că se poate dispune schimbarea încadrării juridice dată faptelor și în cazul în care inculpatul a solicitat judecarea cauzei în baza procedurii recunoașterii învinuirii.

S-a susținut că pentru a fi incidente dispozițiile art. 374 alin. (4) raportat la art. 375 alin. (1), (1

1

) și (2) din C. proc. pen. cu referire la art. 396 alin. (10) teza I din același cod, este obligatoriu să existe o triplă identitate a situației de fapt, respectiv cea reținută de instanță, cea descrisă în actul de sesizare și cea recunoscută de inculpat, iar judecătorul fondului a apreciat întemeiat că încadrarea juridică dată faptelor recunoscute în materialitatea lor de inculpat este greșită și se impune schimbarea încadrării juridice.

Parchetul a precizat că esențial pentru reținerea în încadrarea juridică dată faptelor și a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 este faptul că, atât în cursul urmării penale, cât și în cursul judecății inculpatului i s-a adus la cunoștință în concret și că, la data 15.11.2023, a intermediat vânzarea de către B. către C., D. și E. a unor diferite cantități de droguri de mare risc (100 grame 3 CMC către C., 400 grame 3 CMC către D. ca intermediar pentru E.), faptă recunoscută de inculpat, care a dat declarații detaliate cu privire la modalitatea în care a acționat și care se circumscrie în drept elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic intern de droguri de mare risc, pentru care nu a mai fost condamnat în apel.

De asemenea, parchetul a arătat că limitele investirii instanței de judecată se raportează la noțiunea de faptă, care însă, nu trebuie înțeleasă limitat la încadrarea juridică dată de procuror în actul de sesizare, ci la faptele reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu și în măsura în care, în actul de sesizare au fost descrise conținutul și consecințele faptei raportate la tipicitatea mai multor infracțiuni ce ar putea intra în concurs real/ideal, dar în drept încadrarea juridică include o singură infracțiune, instanța se consideră investită și cu aceasta din urmă categorie de urmări, caz în care nu poate fi exclusă de plano schimbarea încadrării juridice, în sensul reținerii concursului de infracțiuni, întrucât per a contrario ar fi lipsită de efecte juridice dispoziția art. 377 alin. (4) din C. proc. pen., instanța urmând să aprecieze în funcție de situația de fapt reținută prin actul de sesizare cu care a fost investită.

Astfel, parchetul a solicitat admiterea recursului în casație, desființarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Pitești.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 20.08.2025, când s-a stabilit termen la data de 23.09.2025, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație, în conformitate cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor alin. (2) al art. 440 din C. proc. pen., dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte, judecătorul de filtru, constată următoarele:

Cererea de recurs în casație formulată de parchet a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. și îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată făcând parte din categoria celor care pot fi atacate cu recurs în casație.

Se constată îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen., precum și cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) din C. proc. pen., în cuprinsul cererii fiind menționate numele și prenumele procurorului care exercită recursul în casație, precum și organul judiciar din care acesta face parte, hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 897/A din data de 04.07.2025 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie), precum și semnătura.

În cauza de față, parchetul a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit cărora hotărârea este supusă casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Delimitând sfera de aplicabilitate a acestui caz de recurs în casație, instanța supremă a stabilit că el este incident numai în situația în care pedeapsa stabilită de instanța de apel, prin raportare la toate normele de drept penal substanțial relevante pentru tratamentul sancționator, este nelegală.

Altfel spus, prin intermediul acestui caz de casare pot fi cenzurate erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar și a măsurilor educative, fie prin aplicarea unei sancțiuni neprevăzute de lege, fie prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancționator reglementat de legea penală pentru infracțiunile reținute în mod definitiv prin decizia recurată.

În acest context, evaluând criticile formulate de parchet în recurs în casație, Înalta Curte constată că ele nu pun în discuție legalitatea regimului sancționator aplicat recurentului prin hotărârea definitivă, ci, prin criticile invocate, recurentul urmărește o schimbare a încadrării juridice dată faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului și pentru care a fost condamnat definitiv prin decizia recurată, însă "legiuitorul, prin «pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege», a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanța de apel" (decizia nr. 463/RC/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, www.x.ro).

Prin cererea de recurs în casație formulată, parchetul, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv, practic urmărește o rejudecare a cauzei, aspect ce nu mai pot fi analizat de către instanța de recurs în casație, scopul căii extraordinare de atac fiind reformarea numai sub aspect legal, de drept a hotărârii definitive.

Or, schimbarea încadrării juridice a faptelor, cu consecința reindividualizării pedepsei nu se subsumează cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

De asemenea, se constată că potrivit art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare dacă, în cursul judecății, se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, or în calea extraordinară a recursului în casație nu se realizează o judecată propriu zisă a faptelor pentru care s-a dispus condamnarea, ci o verificare a legalității hotărârii.

Solicitarea de schimbare a încadrării juridice constituie un proces complex de analiză asupra împrejurărilor concrete ale cauzei, care intră în atributul exclusiv al instanței de fond și de apel și nu pot fi cenzurate în cadrul prezentului demers judiciar, care nu aduce în discuție un aspect de legalitate a pedepselor sau a modalității de executare a acestora.

Prin urmare, nu este admisibil a se proceda la schimbarea încadrării juridice, fiindcă dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. sunt de strictă interpretare și vizează doar acele situații în care este înfrânt principiul legalității pedepsei ca urmare a stabilirii unei sancțiuni penale aflată în afara limitelor (minime sau maxime) prevăzute de textul de incriminare, prin raportare la toate normele de drept substanțial relevante pentru tratamentul sancționator, prin intermediul său neputând fi cenzurate alte aspecte care, în final, ar putea produce consecințe asupra cuantumului pedepsei.

Se constată, așadar, că cererea de recurs în casație nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., întrucât aspectele invocate de către recurent nu se circumscriu, în mod formal, în conținutul dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Or, examinarea cauzei în recurs în casație se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanța a cărei hotărâre a fost atacată sub aspectul soluționării cauzei prin aplicarea și interpretarea corectă a legii.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Pitești împotriva deciziei penale nr. 897/A din data de 04.07.2025 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuieli judiciare ocazionate de prezenta cerere de recurs în casație vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

În baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen. respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Pitești împotriva deciziei penale nr. 897/A din data de 04.07.2025 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.

Cheltuielile judiciare ocazionate de prezenta cerere de recurs în casație rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 septembrie 2025.