ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Deliberând asupra recursului în casație declarat de inculpatul A.;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 23 din 27 ianuarie 2020 pronunțată în Dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Cluj a fost condamnat inculpatul A. pentru comiterea infracțiunilor de:
- efectuare de operațiuni fără autorizație prealabilă cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și a art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2016, la pedeapsa de 1 an de închisoare;
- deținere de droguri de risc și de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, prevăzută și pedepsită de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și a art. 15 din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa de 1 an 6 luni de închisoare;
În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen., s-a constatat că aceste infracțiuni au fost comise în condițiile concursului de infracțiuni și, în baza art. 39 lit. b) din C. pen., s-a dispus contopirea lor, astfel că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni de închisoare, la care s-a adăugat o treime din cealaltă pedeapsă (adică 4 luni de închisoare), rezultând pedeapsa finală de 1 an și 10 luni de închisoare.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 45 alin. (5) și art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
În temeiul art. 399 din C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii preventive a controlului judiciar.
S-a dispus deducerea din pedeapsa rezultantă a perioadei reținerii de 24 ore din data de 6.10.2018 și a perioadei executate prin alte măsuri preventive, din 7.10.2018 până la 25.10.2019.
În baza art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a următoarelor bunuri folosite la comiterea infracțiunii prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011:
- cantitatea de 97,0 grame substanță care nu conține substanțe stupefiante sau psihotrope (rămasă din proba nr. 5);
- un cântar electronic pe care nu s-au pus în evidență substanțe stupefiante sau psihotrope (ce reprezintă proba nr. 7);
- o lingură pe care s-a pus în evidență 3-MMC (3-Metilmetcatinonă), N-ethylhexedrone (NEH) și Cofeină (ce reprezintă proba nr. 12);
- un număr de 46 de pungi transparente din nailon cu ziplock, mărime mare, fără urme de materie sau substanță, toate fiind introduse într-un plic de hârtie de culoare albă, sigilat cu sigiliul MAI x și numerotat proba nr. 4 (folosite la ambalarea substanțelor respective);
- un plic din nailon transparent cu inscripția 50 x 70, în care se află un număr de 62 de pungi din nailon transparent prevăzute cu ziplock, mărime mică, un plic din nailon transparent cu inscripția 150 x 220, în care se află un număr de 14 pungi din nailon transparent prevăzute cu ziplock, mărime medie, un plic din nailon transparent cu inscripția 120 x 120, în care se află un număr de 32 de pungi din nailon transparent prevăzute cu ziplock, mărime medie, un plic din nailon transparent cu inscripția 150 x 220, în care se află un număr de 25 de pungi din nailon transparent prevăzute cu ziplock, mărime medie, toate fiind introduse într-un plic de hârtie de culoare albă, sigilat cu sigiliul MAI x și numerotat proba nr. 9 (folosite la ambalarea substanțelor respective);
- o geantă din material textil de culoare neagră, cu inscripția "x", fiind introdusă într-un sac de nailon de culoare neagră, sigilat cu sigiliul MAI x și numerotat proba nr. 15 (în care se aflau substanțele interzise);
- unui laptop marca x, cu seria x ID: x, de culoare neagră cu argintiu, a unui laptop marca x, cu seria x, de culoare neagră;
- unui laptop marca x, cu seria x, de culoare neagră;
- unui telefon marca x de culoare argintie cu serie x cu cartela sim.
În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a sumei totale 101.266 RON.
În baza art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a substanțelor rămase în urma analizelor chimice de laborator, respectiv a cantității de:
- 5 (cinci) comprimate care conțin ca substanță activă 3-MMC (3-Metilmetcatinonă) (rămasă din proba nr. 10b);
- 1,5 grame pulbere care conține 3-MMC (3-Metilmetcatinonă) (care reprezintă proba medie M10b);
- 286,5 grame substanță care conține 3-MMC (3-Metilmetcatinonă) (rămasă din proba nr. 13);
- 245,5 grame substanță care conține 3-MMC (3-metilmetcatinonă), substanțe și bunuri depuse la camera de corpuri delicte din cadrul IPJ Cluj, conform dovezii seria x nr. x
În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a cantității de 0,4 grame cannabis, rămasă în urma analizelor chimice de laborator și de 9,5 grame substanță care conține Amfetamină și Cofeină, care a fost ambalată și sigilată cu sigiliul tip M.A.I. cu nr. x, fiind predată organului de cercetare penală.
În temeiul art. 404 alin. (4) din C. proc. pen., s-a dispus menținerea măsurii sechestrului asigurător instituit în cauză după cum urmează:
- măsura asigurătorie instituită până la concurența sumei de 101.266 RON prin instituirea sechestrului asigurător, a inscripției ipotecare asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului A. (în limitele impuse de contractul de partaj încheiat cu soția sa B.) și prin instituirea popririi asupra tuturor conturilor bancare aparținând inculpatului A., în limitele impuse de art. 728 din C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, printre alții, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul teritorial Cluj și inculpatul A.
Prin Decizia penală nr. 954/A din 14 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj și de inculpatul A. și alții, împotriva Sentinței penale nr. 23 din 27 ianuarie 2020 a Tribunalului Cluj, pe care a desființat-o, în parte, în ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate inculpaților, modalitatea de individualizare a executării pedepselor aplicate, ridicarea sechestrului asigurător și restituirea unor bunuri și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite:
A majorat pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de efectuare de operațiuni fără autorizație prealabilă cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., ca urmare a înlăturării reținerii dispozițiilor art. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2016, de la pedeapsa de 1 an închisoare la 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
A redus pedeapsa aplicată aceluiași inculpat pentru comiterea infracțiunii de deținere de droguri de risc și de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, prevăzută și pedepsită de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și art. 15 din Legea nr. 143/2000, de la pedeapsa de 1 an 6 luni de închisoare la 1 an de închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
A aplicat inculpatului, în condițiile art. 65 din C. pen. și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., aplicate ca și pedepse complementare.
În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen., a constatat că infracțiunile au fost comise în condițiile concursului de infracțiuni și, în baza art. 39 lit. b) și a) art. 45 alin. (2) din C. pen., a dispus contopirea lor, astfel că inculpatul execută pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, la care se adaugă o treime din cealaltă pedeapsă (adică 4 luni închisoare), rezultând pedeapsa finală de 2 ani și 4 luni de închisoare și de 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 45 alin. (5) și art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
A dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit prin Ordonanța din 18.12.2018 emisă în Dosarul nr. x/2015 al DIICOT - Serviciul teritorial Cluj asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului A. și a tuturor conturilor bancare aparținând inculpatului, având în vedere că suma cu privire la care s-a dispus confiscarea a fost consemnată la C., prin Recipisa de consemnare nr. x, la data de 15.06.2020.
A dispus restituirea către inculpatul A. a:
- laptopului marca x, cu seria x ID: x, de culoare negru cu argintiu și
- laptopului marca x, cu seria x, de culoare neagră.
A menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.
Împotriva hotărârii instanței de apel a formulat cerere de recurs în casație recurentul inculpat A., la data de 13.10.2020, prin avocat.
Prin cererea de recurs în casație formulată, inculpatul A. a solicitat, în esență, în temeiul art. 448 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., admiterea recursului în casație și, pe cale de consecință, desființarea, în parte, a deciziei atacate, doar în ceea ce privește pedeapsa aplicată pentru comiterea infracțiunii de efectuare de operațiuni fără autorizație prealabilă cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., ca urmare a înlăturării nelegale a reținerii dispozițiilor art. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2016 în ceea ce privește această infracțiune, în contextul în care s-a reținut incidența art. 15 din Legea nr. 143/2000 doar în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, apreciindu-se, contrar prevederilor legale și total discriminatoriu, că în cazul său nu ar fi aplicabile nici prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2000.
Curtea de Apel Cluj, contrar propriei jurisprudențe și prevederilor legale, a înlăturat beneficiul reținerii art. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2016 și, în urma rejudecării, a reținut beneficiul prevederilor art. 15 din Legea nr. 143/2000 doar în ceea ce privește una dintre cele două infracțiuni concurente, majorând astfel formal pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 la maximul acesteia, de 2 ani de închisoare în loc de 1 an de închisoare.
Totodată, a subliniat că, în mod greșit, Curtea de Apel Cluj a reținut că nu ar fi aplicabile nici dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2000, în condițiile în care această cauză de reducere operează pentru toate infracțiunile reținute în sarcina sa, față de intenția legiuitorului de a recompensa atitudinea cooperantă a persoanelor acuzate de o faptă penală. Inculpatul A. a denunțat persoana de la care cumpăra droguri de risc. Mai mult, în dosarul format ca urmare a denunțului său, a contribuit la documentarea faptei denunțate prin mijloacele specifice de documentare, respectiv prin cumpărări autorizate. DIICOT a comunicat instanței de judecată faptul că inculpatului îi sunt aplicabile dispozițiile art. 15 din Legea nr. 143/2000, indicând inclusiv numele persoanei pe care inculpatul a denunțat-o, precum și faptul că audiat fiind, inculpatul a furnizat suficiente date pentru identificarea și tragerea la răspundere penală a persoanei denunțate. Ulterior, urmare a acestei adrese, inculpatul a fost amenințat, motiv pentru care a solicitat să se înlăture din dosar adresa respectivă, toți coinculpații și avocații acestora observând numele persoanei pe care a denunțat-o.
Prin încheierea din data de 19 ianuarie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A.
Examinând, pe fond, recursul în casație declarat de inculpatul A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:
Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., o hotărâre este supusă casării în situația în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".
Înalta Curte reține că aprecierea legalității limitelor de pedeapsă în calea de atac a recursului în casație se face în funcție de încadrarea juridică reținută/menținută prin hotărârea atacată, instanța de recurs nefiind abilitată de lege să dispună schimbarea încadrării juridice a faptei, datorită limitării erorilor de drept ce pot fi corectate în calea extraordinară de atac a recursului în casație.
Totodată, se reține că o pedeapsă depășește, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de C. pen. pentru o anumită infracțiune. Există însă situații în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reținerii unor împrejurări care au drept consecință reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă.
Aceste împrejurări țin de individualizarea legală a pedepsei și pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt circumstanțele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracțiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare etc.), dar pot fi și de natură procesuală (cum ar fi judecarea cauzei în procedura recunoașterii învinuirii).
Inculpatul A. susține că instanța de apel i-a aplicat o pedeapsă în afara limitelor legale pentru comiterea infracțiunii de efectuare de operațiuni fără autorizație prealabilă cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și a art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., ca urmare a înlăturării reținerii dispozițiilor art. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2016.
Înalta Curte reține că inculpatului A. i s-a aplicat pedeapsa de 2 ani de închisoare pentru infracțiunea de efectuare de operațiuni fără autorizație prealabilă cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și a art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.
Totodată, se observă că, în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, infracțiunea de operațiuni fără autorizație prealabilă cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă și că instanța de apel, în individualizarea pedepsei, s-a orientat către pedeapsa închisorii, fără a considera necesară aplicarea unui spor peste maximul special, reținând în același timp incidența art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., ceea ce determină o reducere a limitelor pedepsei închisorii cu o treime. Prin urmare, raportat la încadrarea juridică mai sus menționată, limitele pedepsei prevăzute de lege sunt de la 4 luni la 2 ani de închisoare. Pe cale de consecință, pedeapsa de 2 ani de închisoare aplicată inculpatului A. pentru infracțiunea de efectuare de operațiuni fără autorizație prealabilă cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și a art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., este legală.
În ceea ce privește apărările inculpatului cu privire la incidența cauzelor de reducere a pedepsei prevăzute de art. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2016, art. 15 din Legea nr. 143/2000 și/sau art. 19 din Legea nr. 682/2002, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.
Inculpatul susține că îi sunt aplicabile cauzele de reducere a pedepsei mai sus enunțate întrucât denunțul său privește persoana care îi furniza droguri de risc pentru consum propriu.
Prin Referatul din 16 octombrie 2019, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul teritorial Cluj, reiese că, la data de 28 noiembrie 2018, inculpatul A. a formulat un denunț în conținutul căruia a indicat date cu privire la comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. de către numitul D., zis "E.", la data referatului fiind începută urmărirea penală in rem, dispusă prin Ordonanța nr. 674D/P/2018 din 28 noiembrie 2018.
Conform art. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2016, "Persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență în competența Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor participanți la săvârșirea infracțiunii beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege." Or, așa cum a constatat și instanța de apel, inculpatul A. nu a fost condamnat în cauză pentru vreo infracțiune prevăzută de acest act normativ.
Art. 15 din Legea nr. 143/2000 prevede o cauză similară de reducere a pedepsei pentru persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2 - 9 din lege, însă infracțiunea de efectuare de operațiuni fără autorizație prealabilă cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, pentru care inculpatul A. solicită aplicarea acestor dispoziții, nu este reglementată de Legea nr. 143/2000, ci de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, motiv pentru care nu sunt aplicabile în cauză cu referire la această infracțiune.
În ceea ce privește dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, conform cărora "Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.", Înalta Curte subliniază că acestea au aplicabilitate restrânsă, doar cu privire la persoanele care nu au calitatea de martor în sensul C. proc. pen., fără a putea fi extinse la toate persoanele considerate martor în sensul Legii nr. 682/2002.
Această concluzie reiese din coroborarea dispozițiilor art. 2 lit. a) pct. 1 cu cele ale art. 2 lit. a) pct. 2 și 3 din Legea nr. 682/2002.
Astfel, dispozițiile art. 2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 682/2002, la care face trimitere art. 19 din Legea nr. 682/2002, fac referire la persoana care, "are calitatea de martor, potrivit C. proc. pen., și prin declarațiile sale furnizează informații și date cu caracter determinant în aflarea adevărului cu privire la infracțiuni grave sau care contribuie la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni", în timp ce pct. 2 și 3 ale aceleiași lit. a) art. 2 din Legea nr. 682/2002 asimilează noțiunii de martor și persoanele care, fără a avea o calitate procesuală în cauză (cum este cazul recurentului-inculpat A.), prin informații și date cu caracter determinant contribuie la aflarea adevărului în cauze privind infracțiuni grave sau la prevenirea producerii unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni ori la recuperarea acestora ori care se află în cursul executării unei pedepse privative de libertate și, prin informațiile și datele cu caracter determinant pe care le furnizează, contribuie la aflarea adevărului în cauze privind infracțiuni grave sau la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni.
Cum din datele cauzei nu reiese că recurentul-inculpat A. a fost audiat în calitate de martor în cauza ce a formează obiectul Dosarului nr. x/2018 al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul teritorial Cluj, aspect reținut și de către Curtea de Apel Craiova în considerentele deciziei recurate, acestuia nu îi sunt aplicabile nici dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Față de aceste considerente, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 954/A din 14 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2019.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02 martie 2021.