ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 06 noiembrie 2024

Deliberând asupra recursului în casație, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 107 din data de 30.05.2023 pronunțată de Tribunalul Botoșani, în baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunilor de: efectuarea, fără drept, de operațiuni cu produse știind ca acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. efectuarea, fără drept, de operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. efectuarea, fără drept, de operațiuni cu produse știind ca acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen.

A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de:

- 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc, prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 44 alin. (1), (2) din C. pen. și art. 5 din C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și de mare risc, în modalitățile procurării și deținerii, în vederea punerii în vânzare și vânzării de droguri de risc si mare risc, fără drept, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 44 alin. (1), (2) din C. pen. și art. 5 din C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 44 alin. (1), (2) din C. pen. și art. 5 din C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev.de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și mare risc în modalitățile procurării și deținerii, în vederea punerii în vânzare și vânzării de droguri de risc și mare risc, fără drept, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 44 alin. (1), (2) din C. pen. și art. 5 din C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 5 ani închisoare, inculpatul având de executat pedeapsa principală de 12 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării pe timp de 3 ani a drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., pe timpul și în condițiile prev. de art. 65 alin. (1), (3) din C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

S-a scăzut din pedeapsa principală durata reținerii și arestării preventive de la 13 iulie 2016 la 12 august 2016 și de la 6 iunie 2017 la 12 iunie 2017.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunilor de: efectuarea, fără drept, de operațiuni cu produse știind ca acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. conducerea pe drumurile publice a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. două infracțiuni de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 320 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.

A fost respinsă cererea privind reținerea în cauza a dispozițiilor art. 14 si 15 din Legea nr. 143/2000 și art. 15 din O.U.G. nr. 78/2016.

A fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și mare risc în modalitățile procurării și deținerii, în vederea punerii în vânzare și vânzării de droguri de risc și mare risc, fără drept, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen.

Pe timpul și în condițiile prev. de art. 65 alin. (1), (3) C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

S-a scăzut din pedeapsa principală durata reținerii și a arestării preventive de la 07 iunie 2017 la 12 iunie 2017.

În baza art. 16 alin. (1) și art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea și păstrarea drept contraprobe a cantității de 5,03 grame fragmente din firele de planta de Cannabis, precum și a cantității de 5,08 grame pulbere care conține amfetamina cu cofeină, a cantității de 5,00 grame pulbere care conține amfetamină cu cofeină, a unui număr de 15 comprimate care conțin MDMA, confiscarea și distrugerea cantității de 9,96 grame Cannabis, precum și a cantității de 0,84 grame pulbere care conține amfetamină cu cofeină.

În baza art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen., s-a dispus confiscarea și distrugerea cantității de 3,14 grame fragmente vegetale și a cantității de 18,41 grame fragmente vegetale.

În baza art. 16 alin. (1) și art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen. s-a dispus confiscarea și distrugerea cantității de 34,00 grame de pulbere care conține amfetamină cu cofeină și a unui număr de 69 de comprimate care conțin MDMA.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 2.275 RON.

În baza art. 16 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 9.900 RON.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a dispus confiscarea, cât și restituirea de la inculpatul A. a anumitor bunuri.

A fost menținută în parte măsura asiguratorie luată prin ordonanța nr. 2/D/P/2011 din 19 iulie 2016 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, doar pentru suma de 12.175 RON.

A fost ridicată măsura asiguratorie luată prin ordonanța nr. 95 D/P/2016 din 2 februarie 2018 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava.

În temeiul art. 397 alin. (3) teza I din C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul A. a sumei de 6.825 RON, reprezentând diferența dintre suma de 19.000 RON și suma de12.175 RON cu privire la care s-a dispus confiscarea și s-a ridicat măsura asiguratorie în legătură cu această diferență.

În temeiul art. 7 raportat la art. 4 lit. b) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpații A. și B..

În temeiul art. 397 alin. (3) teza ultimă din C. proc. pen., s-a dispus anularea actelor false de la dosar.

A fost obligat inculpatul A. să plătească statului suma de 10.000 RON, iar inculpatul B. suma de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații A. și B..

Prin decizia penală nr. 376 din 28 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de către inculpații A. și B. împotriva sentinței penale nr. 107 din data de 30.05.2023 pronunțate de Tribunalul Botoșani, în dosarul nr. x/2018.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., au fost obligați inculpații A. și B. să plătească statului suma de 1.500 RON fiecare.

Împotriva deciziei penale nr. 376 din 28 martie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat cerere de recurs în casație recurentul A..

În cuprinsul cererii de recurs în casație a fost indicat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În motivarea cererii, recurentul A., prin apărător ales a arătat că pentru a exista o motivare completă în sensul existenței tipicității obiective a infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc trebuia în mod necesar identificată și descrisă modalitatea concretă de introducere în țară a substanțelor prohibite, modalitatea în care acestea au pătruns pe teritoriul României și de asemenea modalitatea în care respectivele droguri au fost recepționate de către inculpat pe teritoriul României.

De asemenea, s-a considerat că simpla identificare a lansării unor comenzi pe darknet vizând cantități de droguri de mare risc, cantități ce au fost plătite în moneda Bitcoin, nu echivalează cu identificarea și motivarea tipicității obiective a infracțiunii, întrucât nu este descrisă și stabilită dacă și în ce mod drogurile au fost introduse efectiv și material și au fost recepționate de către inculpat.

În motivarea Curții de Apel Suceava se reține că la 13.07.2016 au fost descoperite 100 de comprimate ce conțin MDMA în cutia poștală a apartamentului în care inculpatul locuia fără forme legale, fără a se arăta și a se descrie de unde se trage concluzia că respectivele comprimate au făcut parte din drogurile comandate pe darknet.

Având în vedere că motivarea Curții de Apel Suceava nu prezintă în mod complet modalitatea de consumare a infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 nefiind descrise elemente esențiale de tipicitate s-a considerat că este incidentă ipoteza de casație de la art. 438 punctul 7 din C. proc. pen.

Deopotrivă, au fost transmise de către inculpat, personal, motive de recurs în casație înregistrate la data de 7.05.2024, prin care face trimitere la mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale pe care inculpatul le-a contestat și a solicitat refacerea urmăririi penale.

Prin încheierea de admitere în principiu din 25 septembrie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 376 din data de 28 martie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori și a trimis cauza în vederea judecării recursului în casație, la completul C3, în compunere de 3 judecători.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte a constatat că cererea formulată de recurentul A. îndeplinește formal cerințele prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., numai în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, care prezintă aparența de sustenabilitate a cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. și pot fi analizate prin prisma acestuia într-o etapă procesuală distinctă de cea reglementată prin dispozițiile art. 440 din C. proc. pen., respectiv cea a judecății pe fond a recursului în casație.

Pe de altă parte, din perspectiva cazului de casare invocat, s-a reținut că nu pot fi analizate aspecte în legătură cu încadrarea juridică reținută faptei stabilită cu titlu definitiv de instanța de apel, nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii, urmând a se face exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea de fapt reținută de instanța de apel.

Examinând recursul în casație declarat de inculpatul A. prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 25 septembrie 2024, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale instanța examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.

Se constată, astfel, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și exclusiv pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, cea de apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Motivele de casare invocate de recurent trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv de instanța de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la modificarea situației de fapt.

Limitarea obiectului judecății în recursul în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanțiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut în dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., se notează că acesta este incident dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală. Astfel, acest caz de casare vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie că fapta a fost dezincriminată.

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că, dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție modificarea situației de fapt, concordanța acesteia cu probele administrate, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reținute de către instanța de apel, sunt prevăzute ca infracțiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului.

În aceste coordonate de principiu, în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, criticile formulate de recurentul A. referitoare la condamnarea sub aspectul săvârșirii infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanța a cărei hotărâre a fost atacată, Înalta Curte poate cenzura, în drept, hotărârea în calea extraordinară de atac a recursului în casație, excluzând rejudecarea cauzei în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel și analizând, exclusiv, prin raportare la situația de fapt stabilită cu titlu definitiv prin hotărârea recurată.

Atât instanța de fond, cât și cea de apel, au reținut ca situație de fapt, că la datele de 17 iunie 2016, 05 iulie 2016 și 08 iulie 2016, în mod repetat, și în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul A. a lansat către utilizatorul C. comenzi a câte 100 de comprimate ecstasy, ce conțin MDMA, cu logoul "D." pe site-ul E. greenbunny, care-i aparținea și care se accesa cu parola "F.", iar din aceste cantități de droguri de mare risc ce i-au fost expediate pe calea unor trimiteri poștale externe, au fost descoperite două comprimate de ecstasy, ce conțin MDMA, cu ocazia percheziției domiciliare din data de 13 iulie 2016, iar 100 de comprimate au fost descoperite, într-un plic în cutia poștală aferentă apartamentului în care locuia fără forme legale, cu ocazia percheziției domiciliare și a percheziției corespondenței din noaptea de 18/19 iulie 2016.

Prin motivele formulate, recurentul inculpat A. a susținut, în esență, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, deoarece pentru existența tipicității obiective a acestei infracțiuni se impunea identificarea și descrierea modalității concrete de introducere în țară a drogurilor, modalitatea în care acestea au pătruns pe teritoriul României și de asemenea, modalitatea în care respectivele droguri au fost recepționate de către inculpat.

Potrivit art. 3 din Legea 143/2000 - (1) Introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi. (2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

Elementul material al infracțiunii prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 se realizează prin acțiunea de a introduce sau de a scoate din țară, de a importa sau exporta droguri de mare risc, indiferent de modalitatea utilizată și de scopul urmărit.

Urmarea sau rezultatul socialmente periculos constă în crearea unei sări de pericol pentru sănătatea publică și pentru ordinea publică, prin punerea în circulație a unor substanțe care pot avea efecte nocive asupra consumatorilor și pot alimenta piața ilicită de droguri. Legătura de cauzalitate rezultă din însăși realizarea faptei incriminate, respectiv introducerea în țară a drogurilor de mare risc. Nu este necesar ca drogurile să fi fost distribuite sau consumate, simpla introducere a lor în România generează pericolul social pe care legea îl sancționează.

Analizând această faptă pentru care a fost condamnat inculpatul, Înalta Curte constată că aceasta întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare.

Pentru realizarea elementului material, este suficient ca substanțele, calificate drept "droguri de risc" sau "droguri de mare risc", să fie introduse în România fără drept.

Infracțiunea de introducere în țară de droguri de mare risc se consumă în momentul în care drogurile trec frontiera de stat, nefiind necesar ca inculpatul să le transporte personal sau să fie prins în flagrant. În cauză, instanța de apel, a stabilit cu titlu definitiv că, inculpatul a comandat droguri de mare risc pe de darknet, care au fost livrate din străinătate, prin colet poștal, pe teritoriul României, fiind recepționate de acesta. Faptul că droguri au fost comandate online și livrate prin poștă nu înlătură tipicitatea obiectivă a infracțiunii, astfel cum a susținut recurentul.

Prin motivele de recurs în casație, recurentul arată că nu a fost stabilit în ce mod au fost introduse efectiv și material drogurile în țară și au fost recepționate de către acesta. Totodată a arătat că instanța de apel nu a motivat de unde se trage concluzia că drogurile găsite în cutia poștală a apartamentului, în care acesta locuia fără forme legale, au făcut parte din drogurile comandate de pe darknet.

Înalta Curte reține că recurentul, prin criticile aduse hotărârii definitive, nu a evidențiat elemente de nelegalitate, ci tinde la reinterpretarea probelor și la stabilirea unei situații de fapt diferită de cea care a fost valorificată cu titlu definitiv de către instanța de apel, aspect nepermis dată fiind natura juridică a recursului în casație de cale extraordinară de atac exclusiv de drept.

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că fapta reținută în sarcina recurentului întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc, sub aspectul laturii obiective, fiind neîntemeiate criticile recurentului sub acest aspect.

Pentru considerente expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 di C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 376 din data de 28 martie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Conform art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 720 RON, va rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 376 din data de 28 martie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 720 RON, rămâne în sarcina statului.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 noiembrie 2024.