ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație formulat de inculpatul A., în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 78 din data de 5 iulie 2019 pronunțată de Tribunalul Sălaj, secția penală, în Dosarul nr. x/2018, printre altele, s-au dispus următoarele:

În baza art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat.

În temeiul art. 67 alin. (1) și (2) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 3 ani, a cărei executare va începe după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei închisorii, conform art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1) și art. 44 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare fără drept de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive în formă continuată (3.160 acte materiale).

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 44 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și de mare risc în formă continuată (92 acte materiale).

În temeiul art. 67 alin. (1) și (2) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 1 an, a cărei executare va începe după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei închisorii, conform art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 20 alin. (1) din Legea nr. 142/2018, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare fără drept de operațiuni cu precursori ai drogurilor.

S-a constatat că infracțiunile de constituirea unui grup infracțional organizat, efectuarea fără drept de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive și trafic de droguri de risc și de mare risc din prezenta cauză au fost comise în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin Sentința penală nr. 1045 din 25 aprilie 2013 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin nerecurare la data de 10 mai 2013.

S-a constatat că infracțiunile de constituirea unui grup infracțional organizat, efectuare fără drept de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive și trafic de droguri de risc și de mare risc din prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, prin Sentința penală nr. 1656 din 21 decembrie 2015 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin neapelare la data de 19 ianuarie 2016.

S-a constatat că infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei prin Sentința penală nr. 1656 din data de 21 decembrie 2015 a Judecătoriei Baia Mare, a fost concurentă cu infracțiunile de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice și de port fără drept de arme albe, pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 1045 din 25 aprilie 2013 a Judecătoriei Baia Mare (impunând astfel anularea suspendării condiționate a executării pedepsei).

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2002 și art. 85 din C. pen. din 1968, a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 1045 din 25 aprilie 2013, definitivă prin nerecurare la data de 10 mai 2013.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 1045 din 25 aprilie 2013 a Judecătoriei Baia Mare, au fost repuse pedepsele în individualitatea lor, 4 luni închisoare și 1 an închisoare, iar în baza art. 36 alin. (1) și art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969, cu aplicarea Deciziei nr. 42/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, a fost contopită pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 1656 din 21 decembrie 2015 a Judecătoriei Baia Mare (care a atras anularea suspendării condiționate) cu pedepsele de 4 luni închisoare și de 1 an închisoare aplicate inculpatului prin Sentința penală nr. 1045 din 25 aprilie 2013 a Judecătoriei Baia Mare și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, rezultând o pedeapsă intermediară de 1 an închisoare.

În baza art. 44 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în prezenta cauză, iar la pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 3 ani și 6 luni, rezultând o pedeapsă de 9 ani și 6 luni închisoare.

Făcând aplicarea dispozițiilor Deciziei nr. 42/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, la pedeapsa rezultantă de 9 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului, s-a adăugat pedeapsa rezultantă intermediară obținută în urma operațiunilor anterioare de contopire, de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute în final o pedeapsă de 10 (zece) ani și 6 (șase) luni închisoare, în regim de detenție.

În temeiul art. 45 alin. (1) și alin. (3) lit. a) din C. pen., au fost contopite pedepsele complementare și s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă a închisorii, pedeapsa complementară cea mai grea a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă care se va executa, în baza art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale a închisorii.

În baza art. 45 alin. (1) și alin. (5) din C. pen., au fost contopite pedepsele accesorii și s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă a închisorii, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pedeapsă ce se va executa, în baza art. 65 alin. (3) din C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii și până ce pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., a fost menținută măsura preventivă a arestului la domiciliu dispusă față de inculpat prin Încheierea penală nr. 24 din data de 17 decembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Sălaj în Dosarul nr. x/2018, definitivă la data de 3 ianuarie 2019.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., raportat la art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii, a arestării preventive și a arestului la domiciliu, de la 14 februarie 2018, la zi.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat și, în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, s-a adus la cunoștința inculpatului faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În baza art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a cantităților de droguri și de substanțe cu efect psihoactiv, care au făcut obiectul dosarului, rămase în urma analizelor de laborator și a căror deținere este interzisă de lege, astfel:

- cantitatea de 37,8 grame fragmente vegetale în care s-a pus în evidență 5F-MDMB-PICA, rămasă în urma analizelor de laborator din cele 100 plicuri cumpărate în data de 7 februarie 2018 de către investigatorul sub acoperire cu nume de cod "B." de la inculpații A. și C., depusă la camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R. conform dovezii seria x nr. x din 2 martie 2018;

- cantitățile de 60,2 grame și 0,8 grame fragmente vegetale în care s-a pus în evidență 5F-MDMB-PICA, rămasă în urma analizelor de laborator din cele 150 plicuri cumpărate în data de 13 februarie 2018 de către investigatorul sub acoperire cu nume de cod "B." de la inculpații A., depuse la camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R. conform dovezii seria x nr. x din 2 martie 2018;

- cantitatea de 1,0 grame fragmente vegetale care conțin MDMB-CHIMCA și 5F-MDMB-PICA, rămasă din cantitatea de 1,5 grame de substanțe găsite într-un plic în dormitorul apartamentului inculpatului A. la data de 13 februarie 2018, depusă la camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R. conform dovezii seria x nr. x din 29 martie 2018;

- 2 fiole Ephedrine, care au fost ridicate din posesia inculpatului A. cu ocazia constatării infracțiunii flagrante în data de 13 februarie 2018, depuse la camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R. conform dovezii seria x nr. x din 29 martie 2018;

- cantitățile de 0,8 grame cocaină și de 0,2 grame cannabis, rămase din cantitățile ridicate din autoturismul inculpatului A. cu ocazia constatării infracțiunii flagrante, depuse la camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R. conform dovezii seria x nr. x din 2 aprilie 2018;

- cantitatea de 0,5 grame cannabis, rămasă din cantitatea de 0,8 grame care a fost cumpărată de către colaboratorul cu nume de cod "D." de la inculpatul A. în data de 9 aprilie 2017, depusă la camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R. conform dovezii seria x nr. x din 5 septembrie 2017.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a dispus confiscarea specială a bunurilor folosite la săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, bunuri ce au fost ridicate de la acesta cu ocazia constatării infracțiunii flagrante și a efectuării percheziției domiciliare, astfel:

- un cântar pe care s-a pus în evidență cocaină, ambalat într-un plic de culoare albă sigilat cu sigiliul MAI nr. x, ridicat de la inculpatul A. și aflat în prezent la camera de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Sălaj;

- un telefon mobil marca x pe care s-a pus în evidență cocaină, ambalat într-un plic de culoare albă sigilat cu sigiliul MAI nr. x, ridicat de la inculpatul A. și aflat în prezent la camera de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Sălaj;

- un telefon mobil marca x de culoare gri/negru, model x seria x cu ecranul spart, 1 memory stick de culoare negru/verde cu inscripția x de 4 GB, 1 memory stick de culoare albastră cu inscripția x de 4 GB, 1 memory stick de culoare argintie cu inscripția x de 4 GB, ambalate într-un plic de culoare alba sigilat cu sigiliul tip MAI nr. x, ridicate de la inculpatul A. și aflate în prezent la camera de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Sălaj;

- un telefon marca x model x de culoare alb cu auriu, cu cartelă telefonică SIM orange x introdus în plic sigilat cu sigiliul MAI nr. x, ridicat de la inculpatul A. și aflat în prezent la camera de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Sălaj;

- un telefon mobil marca x de culoare gri, deteriorate în totalitate, cu seria x: x, introdus în plic sigilat cu sigiliul MAI nr. x, ridicat de la inculpatul A. și aflat în prezent la camera de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Sălaj;

- un telefon mobil marca x cu carcasă de culoare alb cu auriu având ecranul deteriorate în totalitate și mai multe perforări în carcasa din spate, model x, introdus în plic sigilat cu sigiliul MAI nr. x, ridicat de la inculpatul A. și aflat în prezent la camera de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Sălaj;

- un telefon mobil marca x de culoare neagră, deteriorate pe ambele părți, respective ecran și carcasă deteriorate, introdus în plic sigilat cu sigiliul MAI nr. x, ridicat de la inculpatul A. și aflat în prezent la camera de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Sălaj;

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. și a art. 16 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a sumelor de bani obținute prin comiterea infracțiunilor în cuantum de 83.010 RON (în baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen.) și de 4.510 RON (în baza art. 16 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000);

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a autoturismului marca x, cu numărul de înmatriculare x, având seria șasiu x, înmatriculat pe numele inculpatului și a autoturismului marca x, cu numărul de înmatriculare x cu seria șasiu x, an fabricație 2013, înmatriculat pe numele martorei E., ca bunuri dobândite prin săvârșirea infracțiunilor pentru care inculpatul a fost condamnat.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., în vederea realizării confiscării speciale, s-a menținut măsura sechestrului asigurător instituit de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sălaj prin ordonanța din data de 14 martie 2018 asupra sumelor de 1.143 RON, 20 lire sterline și 10 euro, ridicate cu ocazia efectuării percheziției domiciliare de la inculpatul A. și consemnate la F. pe seama și la dispoziția A.N.A.B.I., conform recipiselor de consemnare nr. x din data de 14 martie 2018 (pentru suma de 1.143 RON), nr. x din data de 14 martie 2018 (pentru suma de 20 GBP) și nr. x din data de 14 martie 2018 (pentru suma de 10 EUR) și prin ordonanța din data de 28 iunie 2018, asupra autoturismelor x cu numărul de înmatriculare x cu seria șasiu x, an fabricație 2013 și x cu seria șasiu x cu numărul de înmatriculare x, aflate în prezent la Camera de Corpuri Delicte Auto din cadrul I.P.J. Sălaj.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 249 alin. (4) și alin. (5) C. proc. pen., s-a instituit măsura asigurătorie a sechestrului penal, în vederea confiscării speciale și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpaților, astfel:

- pentru inculpatul A., până la concurența valorii de 101.224,45 RON (diferența dintre sumele la care a fost obligat inculpatul și cele ridicate de la acesta și cu privire la care s-a menținut măsura sechestrului asigurător instituit de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sălaj prin ordonanța din data de 14 martie 2018, respectiv 1.295,55 RON);

Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 15.000 RON.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

La începutul anului 2015, inculpatul A. împreună cu inculpații C. și G. au constituit un grup infracțional organizat, la care au aderat și inculpatele H., (în luna octombrie 2015) și I. (în luna februarie 2017) în vederea săvârșirii de infracțiuni de efectuare, fără drept, de operațiuni cu substanțe susceptibile a avea efect psihoactiv, grup care sub coordonarea inculpatului A. a activat până la data de 13 februarie 2018.

Astfel, în perioada ianuarie 2015 - 13 februarie 2018, inculpatul A. a săvârșit în baza aceleiași rezoluții infracționale, 3160 acte materiale ale infracțiunii continuate de efectuare de operațiuni cu produse, știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deține autorizație eliberată în condițiile legii.

În aceeași perioadă, ianuarie 2015 - 13 februarie 2018, în baza unei rezoluții infracționale unice, inculpatul A. a vândut martorului J. de 2 ori câte 1 gram de cannabis, i-a instigat pe inculpații C. și G. să-i vândă martorului J. cannabis, urmat de vânzarea de către aceștia, de 87 de ori, a câte 1 gram de cannabis, a vândut colaboratorului cu nume de cod D. cantitatea de 0,8 grame cannabis, substanțe ce fac parte din Tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000, a deținut și oferit investigatorului sub acoperire cu nume de cod "B." cocaină, a deținut în locuință cantitatea de 1,5 grame fragmente vegetale în care s-a pus în evidență MDMB-CHIMCA, substanță care face poarte din Tabelul anexă nr. 1 al Legii nr. 143/2000.

La data de 13 februarie 2018, s-a procedat la organizarea și prinderea în flagrant a inculpatului A. cu ocazia cumpărării autorizate efectuate de investigatorul sub acoperire cu nume de cod "B.".

Cu referire la această faptă s-a reținut că în data de 11 februarie 2018, inculpatul l-a apelat telefonic pe investigatorul sub acoperire cu nume de cod "B.", fără ca acesta să răspundă la telefon. În data de 12 februarie 2018, în jurul orelor 18:35, investigatorul sub acoperire l-a contactat pe inculpat, ocazie cu care acesta i-a cerut să vină, întrucât merge în vacanță. În același timp, inculpatul l-a întrebat pe C. cum îl cheamă pe investigatorul sub acoperire, precizându-i ultimele cifre ale numărului de telefon ale acestuia "178". În acest context, s-au pus bazele unui flagrant, sens în care, pe bază de proces-verbal, i s-a înmânat investigatorului sub acoperire suma de 2.190 RON, constituită din 10 bancnote din cupiura de 100 RON.

Astfel, în ziua de 13 februarie 2018, în jurul orei 11:46:26, inculpatul a fost contactat de către investigatorul sub acoperire, ca urmare a discuției din ziua precedentă, convenind să se întâlnească în parcarea din incinta supermarketului K. din mun. Baia Mare. În locul stabilit, inculpatul a venit cu autoturismul proprietate personală marca x cu numărul de înmatriculare x și în jurul orei 12:00, i-a transmis un mesaj investigatorului sub acoperire cu textul "de 2250", aspect confirmat de către acesta din urmă. În jurul orei 13:10, investigatorul sub acoperire a apărut în incinta parcării supermarketului K., s-a deplasat prin fața intrării în supermarket, iar inculpatul i-a cerut să intre în autoturism, după care s-a deplasat în partea laterală a parcării, unde era liber, nefiind parcate alte mașini, pentru a avea vizibilitate în jur. În mașina inculpatului, investigatorul sub acoperire i-a dat acestuia 2.190 RON, afirmând că nu are întreagă sumă de 2.250 RON. Inculpatul a luat banii, i-a numărat și i-a pus în cotiera mașinii afirmând:

"lasă că o să-mi dai restul altă dată", apoi i-a spus investigatorului să deschidă torpedoul și să ia plicurile.

Investigatorul sub acoperire a luat din torpedou trei pungi în care ar fi trebuit să se afle, conform înțelegerii avute cu o seară înainte, 150 plicuri cu substanțe susceptibile de a produce efecte psihoactive, la prețul de 2.250 RON (15 RON/plic).

După această tranzacție, inculpatul i-a zis investigatorului sub acoperire:

"hai să-ți dau o linie de cocaină", însă acesta a refuzat, afirmând că o să-l vadă soția sa că a consumat astfel de substanțe. Inculpatul a insistat în continuare, sens în care a făcut o linie pe spatele telefonului său mobil, a rulat o bancnotă de 5 RON în sul, moment în care au intervenit organele de poliție împreună cu procurorul, imobilizându-i pe cei doi. Asupra investigatorului sub acoperire s-au găsit 150 plicuri transparente cu închizătoare tip ziplock, conținând fragmente vegetale de culoare verde-olive, care au fost ambalate într-un plic și sigilate.

Din Raportul de constatare tehnico-științifică nr. x din data de 27 februarie 2018 întocmit de Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul L. Cluj-Napoca rezultă că în proba constând într-o punguță din material plastic transparent, cu ziplock s-a pus în evidență cocaină, substanță care face parte din Tabelul anexă nr. II din Legea nr. 143/2000.

Din Raportul de constatare tehnico-științifică nr. x din data de 14 februarie 2018 întocmit de Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul L. Cluj-Napoca, rezultă că în flaconul de culoare maro cu inscripția M. ridicat de lângă autoturismul inculpatului, se află o substanță cristalină de culoare crem în amestec cu o substanță pulverulentă de culoare albă, care este constituită din 1 gram substanță ce conține cocaină, iar pe telefonul x și pe cele trei bețișoare cu care s-a ridicat, de pe preșul din autoturism, pulberea de culoare albă, s-a pus în evidență aceeași substanță, cocaină, care face parte din tabelul anexă nr. II din Legea nr. 143/2000.

În cursul judecății, față de împrejurarea că inculpatul a contestat rezultatele de laborator în privința unei părți din substanțele ridicate de la el, instanța a încuviințat efectuarea în cauză a unei noi expertize criminalistice, iar din Raportul de expertiză criminalistică nr. x din data de 10.05.2019, întocmit de către Institutul Național de Criminalistică - Serviciul Expertize Fizico-Chimice din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, a rezultat că pulberea de culoare alb - gălbui aflată în plicul depus la Camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R., privitoare la substanța ridicată din autoturismul inculpatului conține, majoritar, cocaină.

În consecință, în sarcina inculpatului s-a reținut un act material component al infracțiunii de trafic de droguri de risc și mare risc constând în deținerea de cocaină în autoturism și oferirea de cocaină investigatorului sub acoperire cu nume de cod "B.".

S-a mai reținut că inculpatul în data de 13 februarie 2018, a deținut precursori ai drogurilor - substanțe clasificate prevăzute în anexa nr. 1 la Regulamentul nr. 273/2004 și în anexa la Regulamentul nr. 111/2005 și Tabelul Anexa nr. IV al Legii nr. 143/2000, respectiv 4 fiole Ephedrine, fără autorizația prev. de art. 5 alin. (1) sau licența prevăzută de art. 5 alin. (3) și fără înregistrarea prevăzută de art. 7 alin. (1) și (4) Legea nr. 142/2018.

La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., faptul că inculpatul nu este la primul contact cu legea penală, din fișa de cazier judiciar reieșind că a suferit două condamnări cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, ambele pentru infracțiuni care aduc atingere relațiilor privind conviețuirea socială, respectiv ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice și port fără drept de arme albe, că a avut rolul de lider al grupului infracțional organizat, coordonând activitatea celorlalți membri, precum și ampla sa activitate infracțională regăsită și în numărul extrem de ridicat de acte materiale reținute în sarcina sa, ca autor sau ca instigator ori complice.

În consecință s-a apreciat că scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins numai prin executarea acesteia în regim de detenție.

Întrucât inculpatul a comis faptele înainte de intervenirea vreunei hotărâri definitive de condamnare pentru vreuna dintre ele, s-a constatat incidența concursului de infracțiuni și s-a procedat conform art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., astfel că la pedeapsa cea mai grea s-a aplicat sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse.

De asemenea, întrucât inculpatul a comis faptele din prezenta cauză în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare la care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 1045 din 25 aprilie 2013 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin nerecurare la data de 10 mai 2013 și în concurs cu infracțiunea pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei prin Sentința penală nr. 1656 din 21 decembrie 2015 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin neapelare la 19 ianuarie 2016, s-a constatat că pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 1656 din 21 decembrie 2015 atrage anularea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate prin Sentința penală nr. 1045 din 25 aprilie 2013 a Judecătoriei Baia Mare

În temeiul art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2002 și art. 85 C. pen. din 1968, s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 1045 din 25 aprilie 2013 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin neapelare la data de 10 mai 2013, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1045 din 25 aprilie 2013 a Judecătoriei Baia Mare, s-au repus pedepsele în individualitatea lor, s-au contopit pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1656 din 21 decembrie 2015 a Judecătoriei Baia Mare cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 1045 din 25 aprilie 2013 și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea.

În baza art. 44 alin. (2) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre, iar la pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, s-a adăugat sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse.

Prin Decizia penală nr. 140/A din data de 10 februarie 2020 pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Cluj, secția Penală și de Minori, a admis, printre altele, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 78 din 5 iulie 2019 a Tribunalului Sălaj, pe care a desființat-o în parte, doar sub aspectul laturii penale, referitor la cuantumul pedepselor aplicate inculpatului, urmare a reținerii incidenței art. 19 din Legea nr. 682/2002, la soluția de condamnare pronunțată împotriva acestuia cu privire la comiterea infracțiunii prevăzute de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 142/2018 și la operațiunile de contopire și, pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite, a dispus următoarele:

În temeiul art. 395 alin. (5) coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul A. sub aspectul comiterii infracțiunii de efectuare fără drept de operațiuni cu precursori ai drogurilor, prevăzută de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 142/2018.

A redus pedepsele aplicate inculpatului A., urmare a reținerii incidenței dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, pentru comiterea infracțiunilor de:

- constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (1) din C. pen., de la 5 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare;

- efectuarea fără drept de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive în formă continuată (3.160 acte materiale), prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1) și art. 44 din C. pen., de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare;

- trafic de droguri de risc și de mare risc în formă continuată (92 acte materiale), de la 6 ani închisoare la 5 ani închisoare.

A constatat că infracțiunile de constituirea unui grup infracțional organizat, de efectuarea fără drept de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive și de trafic de droguri de risc și de mare risc din prezenta cauză au fost comise în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin Sentința penală nr. 1045 din 25 aprilie 2013 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin nerecurare la data de 10 mai 2013.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1045 din 25 aprilie 2013 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin nerecurare la data de 10 mai 2013.

A constatat că infracțiunile de constituirea unui grup infracțional organizat, efectuarea fără drept de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive și trafic de droguri de risc și de mare risc din prezenta cauză, sunt concurente cu infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei prin Sentința penală nr. 1656 din 21 decembrie 2015 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin neapelare la data de 19 ianuarie 2016.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2002 și art. 85 C. pen. din 1969, a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicate inculpatului prin Sentința penală nr. 1656 din 21 decembrie 2015 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin neapelare la data de 19 ianuarie 2016.

În baza art. 44 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului în prezenta cauză cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1656 din 21 decembrie 2015 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin neapelare la data de 19 ianuarie 2016, iar la pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, a adăugat sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse (2 ani 6 luni, 4 ani și 1 an), respectiv 2 ani 6 luni, rezultând o pedeapsă de 7 ani 6 luni închisoare.

La pedeapsa rezultantă de 7 ani 6 luni închisoare, aplicată inculpatului în cauză, a adăugat pedeapsa de 1 an închisoare, cu privire la care a dispus revocarea suspendării condiționate, urmând ca inculpatul A. să execute în final, o pedeapsă de 8 ani 6 luni închisoare, în regim de detenție.

A dedus din pedeapsa finală aplicată inculpatului durata reținerii, a arestului preventiv și a arestului la domiciliu începând cu 14 februarie 2018 la 11 noiembrie 2019.

Instanța de apel a reținut că pentru infracțiunea de efectuare fără drept de operațiuni cu precursori chimici ai drogurilor prevăzută de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 142/2018 se impune achitarea inculpatului întrucât substanța folosită de acesta este considerată precursor al drogurilor - efedrina, însă ea a fost consumată ca atare de către inculpat, nu a fost folosită pentru fabricarea ilicită a substanțelor psihotrope sau a stupefiantelor.

S-a susținut că operațiunile cu precursori ai drogurilor se supun obținerii unor licențe, licențe speciale, înregistrări sau înregistrări speciale vizând activități care au caracter comercial sau care se desfășurară în mod sistematic, într-un cadru organizat.

În mod evident, consumul sau deținerea în vederea consumului a unor precursori ai drogurilor nu pot fi incluse în categoria activităților pentru care ar fi necesară licența sau înregistrarea. În toate reglementările în vigoare se face referire la activități comerciale, astfel că deținerea în vederea consumului propriu nu poate face parte dintr-o astfel de activitate.

Referitor la celelalte infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, instanța de apel a reținut că acestea au fost dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă, pe baza materialului probator administrat în cauză.

Cererea apărătorului inculpatului de a se înlătura din activitatea infracțională reținută în sarcina acestuia a actului material din data de 13 februarie 2018 constând, potrivit actului de acuzare și celor reținute de instanța de fond, în aceea că a oferit o linie de cocaină pe spatele telefonului său mobil, investigatorului sub acoperire, a fost respinsă de instanța de apel.

S-a reținut că acest act material a fost pe deplin dovedit, prin declarația investigatorului sub acoperire cu nume de cod "B.", procesul-verbal de percheziție a autoturismului condus de inculpat, rapoartele de constatare tehnico - științifice, procesul-verbal de redare a convorbirilor în mediu ambiental, raportul de expertiză criminalistică nr. x din 10 septembrie 2019 întocmit de Institutul de Medicină Legală. Din aceste probe a reieșit că inculpatul a deținut și oferit investigatorului sub acoperire, din proprie inițiativă, fără a fi provocat "o linie de cocaină", faptă ce constituie act material al infracțiunii de trafic de droguri de risc și de mare risc.

În ce privește rolul inculpatului în cadrul grupului infracțional organizat, s-a reținut că era liderul grupului, care îi coordona pe ceilalți coinculpați, se ocupa de aprovizionare și de distribuție, îi trimitea pe ceilalți să porționeze marfa și să onoreze comenzi și a încasat cele mai mari sume de bani din această activitate infracțională.

Referitor la cererea apărătorului de a se reține dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, s-a arătat că din Adresa nr. x/2019 emisă de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Maramureș, rezultă că inculpatul a fost audiat în calitate de martor în Dosarul nr. x/2019, iar în baza datelor furnizate de acesta la data de 2 octombrie 2019, N. a fost prins deținând în scopul vânzării, 80,9 gr. rezină de cannabis și 15,6 gr. fragmente vegetale mărunțite în care s-a pus în evidență 5-F-MDMB-PICA.

Constatând că sunt incidente dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, instanța de apel a procedat la reindividualizarea pedepselor aplicate inculpatului din perspectiva noilor limite de pedepse, a gravității concrete sporite a faptelor comise, a duratei extinse a infracțiunilor, a numărului extrem de ridicat de persoane implicate în activitatea infracțională, a sumelor de bani consistente obținute din comiterea faptelor ilicite, a conduitei procesuale și, nu în ultimul rând, a antecedentelor penale ale acestuia.

În consecință, au fost reduse pedepsele aplicate inculpatului de către instanța de fond, urmare a reținerii art. 19 din Legea nr. 682/2002 pentru comiterea infracțiunilor de:

- constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (1) din C. pen., de la 5 ani la 2 ani și 6 luni închisoare;

- efectuarea fără drept de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive în formă continuată (3.160 acte materiale), prev.de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1) și art. 44 din C. pen., de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare;

- trafic de droguri de risc și de mare risc în formă continuată (92 acte materiale), de la 6 ani închisoare la 5 ani închisoare.

Împotriva Deciziei penale nr. 140/A din 10 februarie 2020 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori a declarat recurs în casație inculpatul A., prin apărătorul ales.

În cuprinsul motivelor de recurs în casație, s-au invocat dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 din C. proc. pen.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., apărarea a susținut, în esență, că fapta din data de 13 februarie 2018 (reținută de instanța de fond și de cea de apel ca act material al infracțiunii continuate de trafic de droguri de risc și de mare risc) nu realizează condițiile de tipicitate prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

În opinia apărării, simpla remarcă "Hai să-ți dau o linie de coca", a recurentului inculpat către investigatorul sub acoperire cu nume de cod "B.", neurmată de nici un act de executare, nu este sancționată de legea penală, în absența altor elemente de factură obiectivă prin care recurentul să fi trecut efectiv la executare. Punerea cocainei la dispoziția investigatorului sub acoperire ar fi presupus ca inculpatul să-i permită acestuia accesul la drogul respectiv, lucru care, așa cum rezultă din probele administrate în cauză, nu s-a realizat.

Referitor la cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., apărarea a susținut, în esență, că pedepsele aplicate inculpatului pentru infracțiunile prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 și de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 sunt în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În concret, s-a arătat că în condițiile în care instanța de fond (care nu a reținut în favoarea inculpatului dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, neexistând la dosar la data judecării în fond a cauzei înscrisurile din care să rezulte incidența acestei cauze de reducere a pedepsei) a aplicat inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, pedeapsa maximă de 3 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 2 ani închisoare, potrivit art. 36 alin. (1) din C. pen., prin reținerea art. 19 din Legea nr. 682/2002, instanța de apel putea stabili o pedeapsă maximă de 3 ani și 6 luni închisoare. Prin aplicarea pedepsei de 4 ani închisoare, instanța de apel a agravat situația inculpatului în propria cale de atac deoarece, la maximul prevăzut de lege, de 1 an și 6 luni închisoare, redus ca urmare a reținerii art. 19 din Legea nr. 682/2002, i-a aplicat un spor de 2 ani și 6 luni închisoare, deci superior celui stabilit de instanța de fond.

Pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc și de mare risc comisă în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, s-a susținut că instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă de 6 ani închisoare orientată spre minim (limitele de pedeapsă fiind cuprinse între 5 ani și 12 ani închisoare).

Prin reținerea art. 19 din Legea nr. 682/2002, limitele de pedeapsă s-au redus la jumătate, situându-se între 2 ani și 6 luni și 6 ani închisoare. Instanța de apel stabilind o pedeapsă de 5 ani închisoare, a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată spre maximul prevăzut de lege. S-a susținut că instanța de apel trebuie să stabilească o pedeapsă orientată spre minim (2 ani și 6 luni închisoare), dar superior acestuia.

Apărarea a mai invocat greșita soluționare a acțiunii civile, susținând, în esență, că instanța de apel nu a pronunțat o soluție de trimitere a cauzei spre rejudecare pentru ca instanța de fond să discute în condiții de contradictorialitate cererea de constituire de parte civilă formulată de O. și că valoarea bunurilor confiscate depășește valoarea folosului obținut de inculpat prin comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 7 iulie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x, s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. și s-a trimis cauza în vederea judecării pe fond.

În considerentele acestei încheieri s-a reținut că numai criticile vizând lipsa de tipicitate obiectivă a actului material al infracțiunii continuate de trafic de droguri de risc și de mare risc, din data de 13 februarie 2018 și cuantumul pedepselor aplicate inculpatului pentru infracțiunile prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 și de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 din C. proc. pen.

În ce privește critica vizând greșita soluționare a acțiunii civile, s-a constatat, în primul rând, că instanța de fond și cea apel nu au pronunțat o soluție cu privire la latura civilă a cauzei și că instituția confiscării speciale este o măsură de siguranță, în strânsă legătură cu latura penală și nu cu latura civilă a cauzei.

În al doilea rând, s-a constatat că prin motivele invocate (bunurile confiscate și proprietarul acestora, probele pe baza cărora s-a stabilit valoarea acestora, faptul că valoarea bunurilor indisponibilizate depășește sumele obținute de inculpat prin săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată), în realitate, se solicită o rejudecare a cauzei prin reaprecierea și cenzurarea probelor, cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea avută în vedere de instanța de apel, argumentele apărării constituind veritabile critici în cadrul soluționării cauzei în fond și în căile de atac devolutive integral, ce nu pot fi circumscrise niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen. (în sensul că nu pot face obiect de analiză în calea de atac a recursului în casație aspecte vizând măsura de siguranță a confiscării speciale, Înalta Curte s-a pronunțat și prin Încheierea nr. 6/RC din data de 18 februarie 2020, nepublicată).

Examinând cauza prin prisma criticilor invocate de apărare, circumscrise cazurilor de casare prevăzute de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 și 12 din C. proc. pen., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte reține următoarele:

Critica apărării vizând lipsa de tipicitate obiectivă a actului material al infracțiunii continuate de trafic de droguri de risc și mare risc, din data de 13 februarie 2018, circumscrisă cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., nu este fondată.

Apărarea a susținut că simpla remarca a recurentului inculpat "hai să-ți dau o linie de cocaină", neurmată de punerea cocainei la dispoziția investigatorului sub acoperire, nu poate să constituie, în absența altor elemente de factură obiectivă prin care recurentul să fi trecut efectiv la executare, o faptă prevăzută de legea penală.

Înalta Curte constată că în considerentele deciziei recurate s-a reținut că la data de 13 februarie 2018, în jurul orelor 13:10, recurentul inculpat A. s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire cu nume de cod "B." în parcarea supermarketului K., i-a cerut acestuia să intre în autoturism și i-a vândut 150 plicuri de substanțe susceptibile de a produce efecte psihoactive la prețul de 2250 RON (15 RON/plic), sumă din care a primit 2.190 RON. După această tranzacție, recurentul inculpat i-a spus investigatorului sub acoperire "hai să-ți dau o linie de cocaină", însă acesta a refuzat, afirmând că o să-l vadă soția sa că a consumat astfel de substanțe. Inculpatul a insistat, a făcut o linie pe spatele telefonului său mobil și a rulat o bancnotă de 5 RON în sul, moment în care au intervenit organele de poliție împreună cu procurorul și i-au imobilizat pe cei doi.

De asemenea, se constată că instanța de apel a respins cererea apărătorului inculpatului de a se înlătura din conținutul infracțiunii continuate de trafic de droguri de risc și de mare risc actul material din 13 februarie 2018, reținând că din probele administrate în cauză rezultă fără dubiu că inculpatul a deținut și a oferit investigatorului sub acoperire, din proprie inițiativă, fără a fi provocat, "o linie de cocaină", faptă ce constituie un act constitutiv al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

Rezultă, așadar, că instanța de apel a stabilit, cu titlu definitiv, că la data de 13 februarie 2018, recurentul inculpat a deținut și oferit droguri de mare risc investigatorului sub acoperire cu nume de cod "B.".

Reținând că deținerea și oferirea sunt modalități normative alternative de realizare a elementului material al laturii obiective a infracțiunii de trafic de droguri de risc și de mare risc, Înalta Curte constată că fapta din data de 13 februarie 2020, imputată recurentului inculpat A., astfel cum a fost reținută de instanța de apel, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Critica apărării vizând cuantumul pedepselor aplicate recurentului inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 și de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în sensul că sunt în alte limite decât cele prevăzute de lege, circumscrisă cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., este fondată.

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. "Hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În jurisprudența sa, Înalta Curte a statuat că sintagma "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", nu vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege, în raport de încadrarea juridică și cauzele sau stările de agravare și atenuare reținute prin hotărârea definitivă ci că, "în căile de atac se impune o verificare și prin raportare la principiile ce au influență asupra tratamentului sancționator, cum este non reformatio in pejus "(Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Decizia nr. 144/RC/2015, Decizia nr. 390/RC/2015, Decizia nr. 98/RC/2018, Decizia nr. 333/RC/2018, Decizia nr. 150/RC/2019, Decizia nr. 79/RC/2020).

Acest principiu consacrat legislativ de prevederile art. 418 din C. proc. pen., statuează că instanța de apel soluționând cauza nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel, iar în apelul declarat de procuror în favoarea unei părți, instanța de apel nu poate agrava situația acesteia.

Potrivit dispozițiilor 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, infracțiunea de trafic de droguri de risc și de mare risc, se pedepsește cu închisoarea de la 5 la 12 ani.

Infracțiunea de efectuare fără drept de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă.

Instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 44 din C. pen. și la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1) și art. 44 din C. pen. (pentru această din urmă infracțiune, pedeapsa a fost stabilită în conformitate cu dispozițiile art. 36 din C. pen., astfel că maximul special, de 3 ani, a fost majorat cu 2 ani).

Comparând pedepsele aplicate de instanța de fond cu limitele minime și maxime prevăzute de textele de lege care incriminează infracțiunile pentru care recurentul inculpat a fost trimis în judecată, se constată că pedeapsa pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc și de mare risc este orientată spre minimul special prevăzut de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, dar superioară acestuia, iar pedeapsa pentru infracțiunea de efectuare fără drept de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive este orientată spre maximul special prevăzut de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 (care prin aplicarea art. 36 din C. pen., este de 6 ani închisoare).

Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat apel inculpatul A., apelul declarat de procuror, referindu-se la un coinculpat din cauză.

Instanța de apel, reținând în favoarea inculpatului dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 a redus pedepsele aplicate acestuia de instanța de fond, de la 6 ani închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 44 din C. pen., la 5 ani închisoare și de la 5 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1) și art. 44 din C. pen., la 4 ani închisoare.

Prin aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind efectele cauzei legale de reducere a pedepsei, limitele de pedeapsă se reduc la jumătate, acestea fiind de la 2 ani și 6 luni la 6 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 și art. 44 din C. pen. și de la 3 luni la 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 36 și art. 44 din C. pen.

Comparând pedepsele stabilite de instanța de apel cu limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege care incriminează faptele reținute în sarcina recurentului inculpat (reduse la jumătate ca efect al reținerii art. 19 din Legea nr. 682/2002), se constată că pedeapsa de 5 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc și de mare risc este orientată spre maximul special prevăzut de lege, iar pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de efectuare fără drept de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive depășește maximul special prevăzut de lege, de 3 ani închisoare (maximul de 6 ani, stabilit conform art. 36 din C. pen., redus la jumătate, ca urmare a reținerii art. 19 din Legea nr. 682/2002).

Or, urmare a reținerii cauzei legale de reducere a pedepselor prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002 și, având în vedere că nu a existat un apel al procurorului cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, instanța de apel nu putea modifica, în defavoarea acestuia, aspectele legate de limitele individualizării judiciare.

Astfel, se impunea ca la stabilirea pedepselor, instanța de apel să aibă în vedere limitele minime și maxime ale pedepselor prevăzute pentru infracțiunile săvârșite de inculpat, reduse la jumătate, cu păstrarea modalității de individualizare realizată de instanța de fond, respectiv, într-un cuantum apropiat de minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, dar superior acestuia, și într-un cuantum apropiat de maximul special prevăzu