ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 712/2020

Ședința publică din data de 04 noiembrie 2020

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 7/F din 17 ianuarie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul art. 599 raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen., a fost respinsă contestația la executare formulată de persoana extrădată A. împotriva sentinței penale nr. 76 din 02.05.2018 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2018, ca nefondată.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata către stat a sumei 200 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare. S-a dispus ca onorariul interpretului de limbă rusă să se plătească din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2019 din data de 18.12.2019, formulată de persoana extrădată A., s-a solicitat revocarea extrădării dispusă prin sentința penală nr. 76/F/02.05.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II - a penală în dosarul nr. x/2018 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 450 pronunțată la data de 11.05.2018 de înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală.

S-a mai notat că la data de 19.06.2019, via fax, persoana extrădabilă A. s-a adresat Ambasadei Republicii Polone pentru protecție internațională, având în vedere că situația în care se află are o strânsă legătură cu Statul Polon (Anexa nr. 3).

În data de 01.07.2019, la invitația consilierului B. din cadrul Ambasadei Polone în România, în cadrul ambasadei a detaliat acest subiect, iar la final acesta l-a rugat să-i trimită pe e-mail unele documente scanate.

La data 05.07.2019 a trimis 3 e-mail-uri care conțineau 14 înscrisuri (Anexa nr. 4), anexate prezentei cereri de revocare a extrădării, acte care au fost redirecționate de către domnul consilier în Polonia.

În data de 31.07.2019 a primit o adresă de la Oficiul pentru Străini nr. x/2019 din data de 19.07.2019, prin care i se comunică care este procedura de acordare a protecției străinilor pe teritoriul Republicii Polone, si să specifice în mod clar dacă A. solicită acordarea azilului sau o protecție internațională pe teritoriul României (Anexa nr. 5).

În data de 05.08.2019 (și transmisă la 06.08.2019 Direcției pentru Străini) A. a formulat cerere privind acordarea de azil în Republica Polonă (Anexa 6) în conformitate cu Convenția ONU de la Geneva privind statutul refugiaților din 28.07.1951, Protocolului ONU de la New York din 31.01.1967 privind statutul refugiaților si Regulamentul Dublin nr. 604/2013.

Prin Adresa din 07.10.2019 autoritățile poloneze, respectiv Oficiul pentru afaceri civile, secția IV Proceduri privind refugiații - departamentul Proceduri privind Refugiații a confirmat înregistrarea cererii de azil ce formează obiectul dosarului numărul DPU.422.14.2019. precum și faptul că procedura administrativă este în curs de desfășurare (Anexa nr. 24). Adresa menționată i-a fost comunicată la data de 15.10.2019.

S-a reținut că, în drept, au fost invocate dispozițiile art. 19 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Legea nr. 302/2004, art. 6 din Legea nr. 122/2006, art. 6 și art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului si Regulamentul Dublin.

La cererea adresată instanței au fost atașate 34 de anexe (la care persoana extrădabilă a făcut referire în cuprinsul cererii), un memory stick și un dvd. La solicitarea instanței a fost atașat dosarul x/2018

Examinând cauza în raport de lucrările dosarului de judecată și de motivele invocate în contestație, precum și din oficiu, prima instanță a constatat următoarele:

b. La data de 20.04.2018, ulterior examenului de regularitate internațională, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a transmis Curții cererea de extrădare și actele anexate acesteia, înaintate de statul solicitant - Federația Rusă.

Prin cererea de extrădare s-a arătat că, la data de 14.12.2011, Judecătoria orașului Șciolkovo din regiunea Moscova l-a recunoscut în contumacie culpabil pe A.. de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 159 alin. (4) (escrocheria, adică sustragerea de bunuri din avutul proprietarului prin înșelăciune sau abuz de încredere, săvârșită de o persoană cu folosirea situației de serviciu în proporții deosebit de mari, - în redacția Legii Federale nr. 26-Φ3 din 07.03.2011), art. 174.1 alin. (2) lit. "б" (operații financiare și alte tranzacții cu mijloace bănești obținute în urma săvârșirii infracțiunii (cu excepția infracțiunilor prevăzute de articolele 193, 194, 198, 199, 199.1 și 199.2 din C. pen. al Federației Ruse), spre atribuirea unui aspect legal posedării, folosirii și administrării mijloacelor bănești menționate, săvârșite în proporții mari de o persoană cu folosirea situației de serviciu, - în redacția Legii Federale nr. 420- Φ3 din 07.12.2011) din C. pen. al Federației Ruse, și în privința acestuia a fost aplicată pedeapsa sub formă de privațiune de libertate pe o perioadă de 5 ani, fără amendă, fără reducerea libertății, cu executarea pedepsei în colonie de muncă corecțională cu regim comun. Sentința a devenit irevocabilă la data de 26.12.2011.

S-a garantat că cererea de extrădare nu are drept scop urmărirea din motive politice, în legătură cu apartenența rasială, religia practicată, apartenența națională sau opiniile politice. S-a arătat că persoanei extrădabile i se vor oferi toate posibilitățile de apărare, inclusiv asistența avocaților; nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante (articolele 3 și 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din 04.11.1950, precum și convențiile respective ale Organizației Națiunilor Unite, Consiliului European și protocoalele sale).

S-a precizat că în conformitate cu articolul 3 din al doilea Protocol adițional din 17.03.1978 la Convenția Europeană de Extrădare din 13.12.1957, persoanei extrădabile îi va fi acordat dreptul la o nouă procedură de judecată care să-i garanteze drepturile de apărare.

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile ruse, cu respectarea regulii specialității.

În baza art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (republicată), a fost amânată predarea către autoritățile ruse a persoanei solicitate A. până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2017 al Judecătoriei Sector 1 București, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

A fost revocată măsura arestării provizorii în vederea extrădării dispusă în cauză și s-a dispus punerea în libertate a persoanei extrădabile A. de sub puterea mandatului de arestare provizorie nr. 1/ex din 04.04.2018, emis de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, dacă nu se află sub puterea măsurii reținerii ori arestării preventive în altă cauză, la momentul rămânerii definitive a soluției vizând revocarea măsurii arestării provizorii, dar nu mai târziu de data de 04.05.2018.

S-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 zile, de la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

În baza art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 (republicată), s-a dispus emiterea mandatului de arestare provizorie în vederea extrădării, ce intră în vigoare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

S-a constatat că persoana solicitată a fost arestată preventiv în prezenta cauză în perioada 04.04.2018-03.05.2018, inclusiv.

b. Prin decizia penală nr. 450 din data de 11 mai 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul x/2018, cu opinie majoritară, s-a respins, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană extrădabilă A. împotriva sentinței penale nr. 76/F din 2 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

b. Prin adresa din 07.10.2019 autoritățile poloneze, respectiv Oficiul pentru afaceri civile, secția IV Proceduri privind refugiații a confirmat înregistrarea cererii de azil ce formează obiectul dosarului numărul DPU.422.14.2019. precum și faptul că procedura administrativă este în curs de desfășurare, având termen de finalizare la data de 23 februarie 2002 .

Astfel, s-a arătat că, potrivit art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, nu pot fi extrădați din România solicitanții de azil, beneficiarii statutului de refugiat sau ai protecției subsidiare în România, în cazurile în care extrădarea ar avea loc în țara de origine sau în orice alt stat în care viața ori libertatea acestora ar fi pusă în pericol sau în care ar fi supuși la tortură, tratamente inumane și degradante.

În considerarea alin. (2) al art. 19 din Legea nr. 302/2004, calitatea de cetățean român, solicitant de azil sau beneficiar al statutului de refugiat ori al protecției subsidiare în România se apreciază la data rămânerii definitive a hotărârii asupra extrădării. Dacă această calitate este recunoscută între data rămânerii definitive a hotărârii de extrădare și data convenită pentru predare, se va pronunța o nouă hotărâre în cauză.

Pe de o parte, Curtea a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face și în cazul în care se ivește vreo împiedicare la executare. Astfel, contestația la executare este mijlocul procesual ce poate fi exercitat pentru soluționarea incidentelor ivite înainte ori în timpul executării hotărârii penale definitive prin care s-a dispus extrădare pasivă, până la predarea și preluarea persoanei extrădate în condițiile art. 58 din Legea nr. 302/2004. Analiza prevăzută de art. 19 alin. (2) C. proc. pen. nu se poate face într-o procedură de sine stătătoare, diferită de procedura contestației la executare, întrucât s-ar eluda astfel limitele procesuale stabilite de legiuitor.

Pe de altă parte, s-a apreciat că pe calea contestației la executare nu se poate modifica o hotărâre și nu se pot invoca probleme de legalitate sau temeinicie, ci numai chestiuni ce privesc punerea acesteia în executare.

Prin interpretarea coroborată a art. 19 alin. (2) teza finală din Legea nr. 302/2004 și a art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Curtea a notat că poate reprezenta o împiedicare la executarea hotărârii prin care s-a dispus extrădarea pasivă și amânarea predării, dobândirea de către persoana extrădată, între data rămânerii definitive a hotărârii de extrădare și data convenită pentru predare, a uneia dintre calitățile prevăzute limitativ de art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004.

În consecință, raportat la natura mijlocului procesual al contestației la executare și la limitele stabilite de legiuitor în cuprinsul alin. (2) al art. 19 din Legea nr. 302/2004, s-a arătat că analiza Curții referitoare la dobândirea uneia dintre calitățile speciale se impune a fi realizată fără a se repune în discuție probleme de fond rezolvate cu autoritate de lucru judecat, cu ocazia judecării extrădării pasive.

De asemenea, Curtea a constatat că prin motivele invocate, persoana extrădată pune în discuție și un aspect ce vizează în mod exclusiv punerea în executare a hotărârii definitive de extrădare, împiedicarea la executare constând în posibila dobândire a uneia dintre calitățile prevăzute în cuprinsul art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, calitate care ar împiedica predarea către autoritățile judiciare din Federația Rusia. Întrucât acest motiv nu a fost analizat în procedura extrădării pasive și nici în cadrul unei alte contestații la executare, Curtea a apreciat că este admisibilă cererea formulată de contestatorul persoană extrădabilă.

b. Referitor la aspectele invocate de către persoana extrădată A. care privesc probabilitatea ca viața ori libertatea sa să fie pusă în pericol sau posibilitatea ca acesta să fie supus la tortură, tratamente inumane și degradante în Republica Rusia, Curtea a constatat că susținerile au fost analizate, iar prin pronunțarea deciziei penale nr. 450 din data de 11 mai 2018, de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul x/2018, dezlegarea referitoare la această situație a dobândit putere de lucru judecat după expirarea acestui termen limită. Nicio cale de atac suplimentară nu mai există la dispoziția persoanei extrădate A. în această privință.

Astfel, s-a reținut că în cuprinsul cererii de extrădare, autoritățile ruse au oferit garanții și că persoana extrădabilă nu va fi supusă la torturi, pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante.

De asemenea, s-a precizat că persoana extrădabilă beneficiază de dreptul la o nouă procedură de judecată, pentru garantarea dreptului său la apărare, potrivit art. 3 din al doilea Protocol adițional la Convenția Europeană de Extrădare încheiată la 13.12.1957.

S-a mai precizat și că persoana extrădabilă va executa pedeapsa de 5 ani închisoare într-o instituție penitenciară, cu luarea în considerare a standardelor în materie prevăzute de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit prevederilor art. 14 C. pen., extrădarea poate fi acordată sau solicitată în temeiul unui tratat internațional la care România este parte ori pe bază de reciprocitate, în condițiile legii.

Analiza textului scoate în evidență că ordinea extrădării este stabilită în mod concret începând cu tratatele internaționale, continuând cu asigurarea de reciprocitate, în ambele cazuri cu respectare legii interne.

S-a arătat că instrumentul internațional folosit de România în domeniul extrădării, în relația cu Federația Rusia, stat care nu este membru al Uniunii Europene, este Convenția europeană de extrădare, cu cele două Protocoale Adiționale ale sale.

Convenția europeană de extrădare, încheiată la Paris la 31 decembrie 1957 și Protocoalele Adiționale încheiate la Strasbourg la 15 octombrie 1975 și 17 martie 1978, ratificată prin Legea nr. 80/1997, modificată prin Legea nr. 74/2005 (M. Of. nr. 324 din 18 aprilie 2005) este în vigoare, astfel că instanța este obligată să aplice prevederile sale.

Art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, reprezintă o transpunere în legislația națională a art. 6 din Convenția europeană de extrădare, astfel că interpretarea dată calităților de "solicitanți de azil, beneficiari ai statutului de refugiat sau ai protecției subsidiare în România", nu poate fi altă decât cea asumată de România prin ratificarea convenției.

S-a mai susținut că potrivit art. 6 alin. (1) lit. a) - c) din Convenția europeană de extrădare, orice parte contractantă are dreptul să refuze extrădarea resortisanților săi. Fiecare parte contractantă va putea, printr-o declarație făcută o dată cu semnarea sau cu depunerea instrumentului său de ratificare sau de aderare, să definească, în ceea ce o privește, termenul de resortisant în înțelesul prezentei convenții.

O astfel de declarație prin care a fost definit termenul de "resortisant" a fost făcută de România prin Legea nr. 80/1997 pentru ratificarea Convenției europene de extrădare, încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, și a protocoalelor sale adiționale, încheiate la Strasbourg la 15 octombrie 1975 și la 17 martie 1978.

Art. 2 alin. (2) din Legea nr. 80/1997 stipula că "prin termenul resortisant, în sensul prezentei convenții, se înțelege cetățeanul român sau persoana care a obținut drept de azil în România.". Legea nr. 74/2005 privind modificarea Legii nr. 80/1997 pentru ratificarea Convenției europene de extrădare a menținut înțelesul termenului.

Ca atare, contrar susținerilor persoanei extrădate A., interpretând prevederile art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 gramatical, dar și teleologic și sistematic, Curtea a reținut că doar dobândirea calității de solicitant de azil în România, după rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus extrădarea, împiedică executarea predării. Categoriile de persoane care intră sub incidența principiului neextrădării sunt propriii cetățeni, propriii justițiabili și azilanți.

Or, s-a arătat că la data de 05.08.2019, persoana extrădată A. a formulat o cerere privind acordarea de azil în Republica Polonă . Potrivit adresei nr. x/2019 străinul aflat în străinătate, care depune cererea privind acordarea azilului, este obligat să atașeze la cerere o fotografie și după ce se află pe teritoriul Poloniei, în baza vizei naționale cu scopul de a intrat din motive umanitare, ținând cont de interesul statului sau obligațiile internaționale - să se prezinte în vederea prelevării amprentelor digitale. În cazul în care străinul nu îndeplinește această cerință formală, cererea privind acordarea azilului nu va fi analizată .

S-a mai reținut că principiul neextrădării este absolut, legea neprevăzând niciun fel de excepții în privința solicitanților de azil într-o altă țară membră a Uniunii Europene. Totodată, Curtea a constatat că, în mod greșit a susținut persoana extrădată A. că actuala legislație ar putea conferi drepturi mai mari solicitanților de azil într-o altă țară a Uniunii Europene, decât propriilor cetățeni în ceea ce privește extrădarea, în sensul că în timp ce cetățenii români pot fi extrădați (în anumite condiții prevăzute în art. 20 din legea nr. 302/2004), cei care sunt solicitanți de azil într-o altă țară membră a Uniunii Europene să nu poată fi extrădați.

În raport de dispozițiile legale anterior menționate, precum și față de argumentele expuse, Curtea a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. pentru admiterea contestației la executare, întrucât nu există indicii că persoana extrădată A., contestatorul din prezenta cauză, ar fi obținut calitatea de azilant în România, calitate care ar putea să atragă împiedicarea la extrădarea dispusă prin sentința penală nr. 76 din 02.05.2018 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2018.

*

Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație persoana extrădabilă A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data 28.01.2020, fiind fixat termen de judecată 11.03.2020, cu citarea contestatorului și cu asigurarea apărării și a unui traducător autorizat de limba rusă.

Prin motivele de contestație formulate, contestatorul A. a susținut că hotărârea primei instanțe este netemeinică.

Sub un prim aspect, contestatorul a susținut că, deși are calitatea de solicitant de azil, această calitate nu îi este recunoscută de statul român, întrucât solicitarea de protecție s-a adresat statului polonez. Astfel, a criticat argumentul primei instanței, în sensul că doar dobândirea calității de solicitant de azil în România, după rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus extrădarea, împiedică executarea predării.

O altă critică a vizat faptul că prima instanța a reținut că aspectele privind riscul ca viața sau libertatea sa să fie puse în pericol sau ca acesta să fie supus torturii, tratamentelor inumane sau degradante în Federația Rusă, au fost examinate anterior, cu ocazia soluționării cererii de extrădare, intrând, astfel, sub puterea autorității de lucru judecat.

Examinând contestația formulată de contestatorul persoană extrădabilă A., prin prisma dispozițiilor legale incidente și, în raport de motivele invocate de contestator, Înalta Curte constată următoarele:

Prioritar, instanța notează că potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face și în cazul în care se ivește vreo împiedicare la executare.

Prin urmare, se apreciază că este admisibil mijlocul procesual la care a recurs contestatorul persoană extrădabilă A., având în vedere că analiza incidenței dispozițiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 este generată de o împrejurare ulterioară rămânerii definitive a hotărârii care s-a dispus extrădare pasivă, până la predarea și preluarea persoanei extrădate în condițiile art. 58 din Legea nr. 302/2004 și se circumscrie, astfel, unei împrejurări de împiedicare la punerea în executare a dispozițiilor definitive privind extrădarea.

De asemenea, Înalta Curte subliniază că aprecierea naturii juridice a cererii de protecție internațională adresată autorităților din Polonia și implicit a statutului pe care l-a dobândit persoana extrădabilă A. urmare acestui demers, reprezintă condiția sine qua non a soluționării prezentei cauze.

Texte legale incidente:

Legea 302/2004 - privind cooperarea judiciară internațională în materie penală

Art. 19 -Persoane exceptate de la extrădare

(1) Nu pot fi extrădați din România:

a) cetățenii români, dacă nu sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 20;

b) solicitanții de azil, beneficiarii statutului de refugiat sau ai protecției subsidiare în România, în cazurile în care extrădarea ar avea loc în țara de origine sau în orice alt stat în care viața ori libertatea acestora ar fi pusă în pericol sau în care ar fi supuși la tortură, tratamente inumane și degradante;

(...)

(2) Calitatea de cetățean român, solicitant de azil sau beneficiar al statutului de refugiat ori al protecției subsidiare în România se apreciază la data rămânerii definitive a hotărârii asupra extrădării. Dacă această calitate este recunoscută între data rămânerii definitive a hotărârii de extrădare și data convenită pentru predare, se va pronunța o nouă hotărâre în cauză.

Art. 58 - Predarea amânată

(1) În situația în care persoana extrădată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

(2) Predarea poate fi amânată atunci când:

(...)

c) din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecințe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia. În acest caz, predarea poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată.

(...).

Legea nr. 122/2006 privind azilul în România

Art. 1 - Obiectul de reglementare

Prezenta lege stabilește regimul juridic al străinilor care solicită protecție internațională în România, regimul juridic al străinilor beneficiari ai protecției internaționale în România, procedura de acordare, încetare și anulare a protecției internaționale în România, procedura pentru stabilirea statului membru responsabil cu analizarea cererii de azil, precum și condițiile de acordare, excludere și încetare a protecției temporare.

Art. 2 lit. b) solicitant sau solicitant de azil - cetățeanul străin sau apatridul care și-a manifestat voința de a obține protecție internațională în România, atât timp cât procedura de azil cu privire la cererea sa nu s-a finalizat;

Art. 6 alin. (1) Împotriva solicitantului de azil nu pot fi luate măsuri de expulzare, extrădare sau de returnare forțată de la frontieră ori de pe teritoriul României, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 44 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului.

Art. 34 - Declanșarea procedurii de azil

(1) O persoană este considerată solicitant de azil din momentul manifestării de voință, exprimată, în scris sau oral, în fața autorităților competente, din care să rezulte că aceasta solicită protecția statului român.

(2) Din momentul manifestării de voință, exprimată în condițiile prevăzute la alin. (1), solicitantul de azil beneficiază de drepturile și are obligațiile prevăzute la art. 17-19.

(3) În situația în care cererea de protecție internațională este depusă pe teritoriul României, dar este adresată autorităților unui alt stat membru, străinul este considerat solicitant de azil în sensul alin. (1) de la momentul manifestării de voință în fața autorităților române competente.

Art. 2 din Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 - de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid

În sensul prezentului regulament:

(a) "resortisant al unei țări terțe" înseamnă orice persoană care nu este cetățean al Uniunii în sensul articolului 20 alin. (1) al TFUE și care nu este cetățean al unui stat care participă la prezentul regulament în virtutea unui acord cu Uniunea Europeană;

(b) "cerere de protecție internațională" înseamnă o cerere de protecție internațională, astfel cum este definită la articolul 2 litera (h) din Directiva 2011/95/UE;

(c) "solicitant" înseamnă un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid care a prezentat o cerere de protecție internațională, cu privire la care nu s-a luat încă o decizie definitivă;

(d) "examinarea unei cereri de protecție internațională" înseamnă orice măsură de examinare, decizie sau hotărâre pronunțată cu privire la o cerere de protecție internațională de către autoritățile competente în conformitate cu Directiva 2013/32/UE și cu Directiva 2011/95/UE cu excepția procedurilor de determinare a statului membru responsabil în conformitate cu prezentul regulament (...).

Art. 2 lit. i) din Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate:

- "solicitant" înseamnă un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid care a introdus o cerere de protecție internațională în privința căreia nu s-a luat încă o decizie definitivă;

Făcând un scurt istoric al cauzei se reține că, la data de 03.04.2018 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiilor art. 44 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, având ca obiect solicitarea de arestare provizorie în caz de urgență în vederea extrădării către Federația Rusă a persoanei solicitate A., urmărit internațional pentru executarea unei pedepse de 5 ani închisoare la care a fost condamnat prin sentința nr. 10143 a Tribunalului din Shchelkovo, pentru săvârșirea infracțiunilor de fraudă la scară deosebit de largă și spălare de bani, prevăzute de sec. 4 art. 159, sec. 2 art. 174. 1 din C. pen. rus.

La data de 20.04.2018, ulterior examenului de regularitate internațională, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a transmis Curții cererea de extrădare și actele anexate acesteia, înaintate de statul solicitant - Federația Rusă.

Prin sentința penală nr. 76/F din 2 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul x/2018 s-a dispus, în baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 (republicată), admiterea cererii de extrădare formulată de autoritățile judiciare ale Federației Ruse și s-a dispus extrădarea către Federația Rusă a persoanei extrădabile A..

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile ruse, cu respectarea regulii specialității.

În baza art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (republicată), a fost amânată predarea către autoritățile ruse a persoanei extrădabile A. până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2017 al Judecătoriei Sector 1 București, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

A fost revocată măsura arestării provizorii în vederea extrădării dispusă în cauză și s-a dispus punerea în libertate a persoanei extrădabile A. de sub puterea mandatului de arestare provizorie nr. 1/ex din 04.04.2018, emis de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, dacă nu se află sub puterea măsurii reținerii ori arestării preventive în altă cauză, la momentul rămânerii definitive a soluției vizând revocarea măsurii arestării provizorii, dar nu mai târziu de data de 04.05.2018.

S-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei extrădabile A., pe o perioadă de 30 zile, de la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

În baza art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 (republicată), s-a dispus emiterea mandatului de arestare provizorie în vederea extrădării, ce intră în vigoare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

S-a constatat că persoana extrădabilă a fost arestată preventiv în prezenta cauză în perioada 04.04.2018-03.05.2018, inclusiv.

Prin decizia penală nr. 450 din data de 11 mai 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul x/2018, cu majoritate, s-a respins, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană extrădabilă A. împotriva sentinței penale nr. 76/F din 2 mai 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

La data de 05.08.2019, persoana extrădabilă A. a formulat o cerere privind acordarea de azil în Republica Polonă, la care a atașat înscrisuri referitoare la împrejurările care reprezintă motivul solicitării azilului .

Prin adresa din 07.10.2019, autoritățile poloneze, respectiv Oficiul pentru afaceri civile, secția IV Proceduri privind refugiații, a confirmat înregistrarea cererii de azil ce formează obiectul dosarului numărul DPU.422.14.2019, precum și faptul că procedura administrativă este în curs de desfășurare, având termen de finalizare la data de 23.02.2020 .

În prezenta cauză, Înalta Curte a acordat mai multe termene de judecată pentru a da posibilitate contestatorului să depună la dosar rezultatul soluționării de către autoritățile din Polonia a cererii sale de azil.

Prin Hotărârea din 02.06.2020 emisă de autoritățile poloneze (Oficiul pentru Străini, Proceduri Refugiați, secție IV proceduri refugiați) în dosarul DPU.422.14.2019, s-a stabilit termen de examinare a cererii de acordare a azilului formulate de A. pentru data de 17.08.2020 .

Prin Decizia din 17.08.2020 emisă de același autorități în dosarul DPU.422.14.2019 s-a stabilit un nou termen pentru examinarea cererii de azil la data de 30.09.2020 .

La termenul din 21.10.2020, apărătorul contestatorului a depus la dosar un înscris emis de autoritățile de la Varșovia în data de 19.10.2020, din care rezultă că procedura de acordare a azilului pe teritoriul Republicii Polonia nu a fost finalizată .

Amintim că, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. (3) din Legea nr. 122/2006, în situația în care cererea de protecție internațională este depusă pe teritoriul României, dar este adresată autorităților unui alt stat membru, străinul este considerat solicitant de azil de la momentul manifestării de voință în fața autorităților române competente. Potrivit dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 122/2006, împotriva solicitantului de azil nu pot fi luate măsuri de expulzare, extrădare sau returnare forțată de pe teritoriul României. În egală măsură, dispozițiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 prevăd că solicitanții de azil sunt persoane exceptate de la extrădare

Totodată, din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale internaționale invocate anterior (Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013), Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011), rezultă că termenul de solicitant de azil presupune că o persoană a depus o cerere de azil, urmând ca sistemele naționale pentru azil să decidă dacă solicitantul se califică pentru a primi protecție internațională.

Obținerea protecției internaționale pe teritoriul României este reglementată de Legea nr. 122/2006, act normativ care prevede că solicitantul de azil (în România) nu poate fi expulzat, extrădat sau returnat forțat de pe teritoriul României.

În jurisprudența națională s-a reținut că, prin cererea de protecție internațională, ce urma să fie soluționată de statul francez, persoana extrădabilă aflată pe teritoriul României a dobândit statutul de "solicitant de azil", motiv pentru care cererea de extrădare a fost respinsă (SP nr. 135/F din 13.07.2016, CAB, secția a II-a penală, dosar nr. x/2016).

Cererea de protecție internațională formulată de A. a fost depusă la Ambasada Republicii Polone la București, iar nu la una dintre autoritățile române competente prevăzute expres de art. 35 din Legea nr. 122/2006, însă, Înalta Curte văzând corespondența purtată de contestator cu autoritățile de la Varșovia, prin intermediul ambasadei din România reține că, cererea sa a genert statutul necesar de solicitant de azil, fiind asimilabilă manifestării de voință în sensul prevăzut de art. 34 din Legea nr. 122/2006.

Instanța de control judiciar consideră că, persoana extrădabilă A. a dobândit statutul de solicitant de azil, însă procedura de azil declanșată la solicitarea sa nu a fost finalizată până în prezent, în contextul în care cererea sa de protecție internațională este adresată unui stat membru U.E., respectiv autorităților competente din Republica Polonă, cu care există tratat de cooperare judiciară.

A interpreta altfel ar presupune lipsirea de efecte ori consecințe juridice a procedurii desfășurate de statul european vizat de solicitare, ar genera o paralizare eficientă și efectivă a procedurii de care este interesat statul polonez și ar constitui o negare a regulilor europene de cooperare asumate. Astfel că se va genera premisa ca statul polonez, prin autotitățile sale competente, să poată finaliza procedura și să decidă, potrivit propriei evaluări și interes, în cauza privindu-l pe solicitantul de azil.

Pe de altă parte, Înalta Curte mai observă că în conformitate cu art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, predarea persoanei extrădate poate fi amânata atunci când, din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecințe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia.

Predarea imediată ar împiedica ori lipsi de efect cererea de azil.

În completare și potrivit actelor depuse la dosar de către contestator, rezultă că acesta a solicitat acordarea protecției internaționale din partea Poloniei motivat de faptul că au existat amenințări reale asupra vieții sale din partea autorităților ruse, care l-au urmărit și l-au constrâns să părăsească teritoriul Federației Ruse, ca urmare a participării sale, în calitate de asistent al Comandatului Șef al Forțelor Militare Aeriene din Federația Rusă și specialist principal al Ministerului Apărării din Federația Rusă pentru certificarea aerodromurilor cu destinație comună, la lucrările comisiei Statului Major al Forțelor Militare Aeriene din Federația Rusă pentru cercetarea cauzelor catastrofei aeronavei TU-154M, în cursul cărora a elaborat și finalizat un raport privind cauzele catastrofei aviatice din 10.04.2010 de pe aerodromul Severnâi din or. Smolensk, Federația Rusă. De asemenea, acesta mai susține că a avut acces la documente "strict secrete" și a avut posibilitatea să ia la cunoștință directivele scrise și verbale și ordinele conducerii Ministerului Apărării din Federația Rusă, referitoare la respectivul accident aviatic, în urma căruia au decedat președintele Poloniei - C., echipajul aeronavei, membri ai Guvernului, precum și alți demnitari polonezi.

La dosar, contestatorul A. a depus și un document intitulat "Avertisment" emis de Procuratura Generală din Federația Rusă - Procuratura Militară Principală, la data de 30.06.2020, cu privire la inadmisibilitatea încălcării legislației din domeniul protecției secretului de stat, în legătură cu intenția cetățeanului Federației Ruse A. de a colabora cu autoritățile competente din țările Uniunii Europene în sfera militară, precum și în activități de informații, contrainformații și cercetări operative .

De asemenea, Înalta Curte notează că autoritățile judiciare poloneze efectuează cercetări în cauza nr. PK III Ds. 1.2016, cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 173, par. 1 și 3 din C. pen. polonez, constând în producerea intenționată, la data de 10.04.2010, a unei catastrofe în traficul aerian, în apropierea aeroportului militar din Smolensk (Federația Rusă), faptă ce a avut ca urmare decesul tuturor pasagerilor aeronavei Tu-154M, numărul 101 al Forțelor Aeriene Poloneze, inclusiv a președintelui Republicii Polonia și membrilor echipajului aeronavei, context în care, prin intermediul unui ordin european de anchetă, procurorii polonezi l-au audiat în calitate de martor, în data de 14.07.2020, pe A. la sediul DIICOT - Structura Centrală .

Prin urmare, având vedere că, pe de o parte, există o implicare a persoanei solicitate în cercetarea desfășurată în cauza poloneză menționată și cererea sa de azil nu a fost soluționată până în prezent, iar, pe de altă parte, că se susțin elemente de presiune exercitate asupra sa de către statul de cetățenie, Înalta Curte constată că se impune amânarea predării către autoritățile ruse a persoanei extrădabile A. până la data soluționării cererii privind acordarea de azil în Republica Polonă.

Înalta Curte subliniază că prezenta amânare completează amânarea acordată de instanța de fond.

Nu în ultimul rând, instanța notează că, contestatorul A. a dobândit calitatea de solicitant de azil în cursul anului 2019, ulterior soluționării definitive a cererii de extrădare (11 mai 2018), astfel că solicitarea sa privind revocarea extrădării va putea fi valorificată ori reevaluată la finalizarea procedurii în statul polonez.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 597 alin. (7) coroborat cu art. 425

1

alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite, contestația formulată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinței penale nr. 7/F din data de 17.01.2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2019.

Va desființează sentința penală contestată și, rejudecând:

Va amână predarea către autoritățile ruse a persoanei solicitate A., dispusă prin sentința penală nr. 76/F din data de 02.05.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia penală nr. 450 pronunțată la data de 11.05.2018 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, până la data soluționării cererii privind acordarea de azil în Republica Polonă, formulată de către contestatorul persoană extrădabilă A..

În baza art. 275 alin. (3), (6) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare, precum și onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 300 RON, vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 273 alin. (5) din C. proc. pen., onorariul cuvenit interpretului autorizat de limbă rusă desemnat de instanță, se va plăti din fondurile Înaltei Curți de Casație și Justiție.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinței penale nr. 7/F din data de 17.01.2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2019.

Desființează sentința penală contestată și, rejudecând:

Amână predarea către autoritățile ruse a persoanei solicitate A., dispusă prin sentința penală nr. 76/F din data de 02.05.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia penală nr. 450 pronunțată la data de 11.05.2018 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, până la data soluționării cererii privind acordarea de azil în Republica Polonă, formulată de către contestatorul persoană extrădabilă A..

Cheltuielile judiciare, precum și onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 300 RON, rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit interpretului autorizat de limbă rusă desemnat de instanță, se va plăti din fondurile Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 04 noiembrie 2020.