ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 405/2019

Asupra contestației penale de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 151 din data de 22 auguust 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bucurști, secția I penală, în temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, raportat la Convenția de extrădare de la Paris din data de 13.12.1957, s-a admis cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare ale Federației Ruse.

S-a dispus extrădarea și predarea în Federația Rusă a persoanei extrădabile A. (domiciliat în Republica Bulgaria), cu respectarea regulii specialității.

S-a dispus informarea statului solicitant cu privire la prezenta hotărâre.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a menținut arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului A. până la predarea acestuia, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004.

S-a constatat că persoana extrădată fost reținută pentru 24 ore, la data de 17.07.2019, și arestată provizoriu în vederea extrădării de la data de 18.07.2019 la zi.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, indemnizația cuvenită interpretei de limbă bulgară pentru asistența acordată se va plăti din fondul Ministerului Justiției, iar onorariul parțial al avocatului din oficiu în cuantum de 500 RON se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut următoarele:

La data de 18.07.2019, pe rolul Curții de Apel București a fost înregistrată sesizarea nr. 2094/II-5/2019 din data de 17.07.2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, privind cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Federația Rusă cu privire la persoana extrădabilă A., cetățean bulgar, urmărit internațional în baza mandatului de arestare emis la data de 25.09.2018 de către Tribunalul din Pskov, Regiunea Pskov, Federația Rusă, în vederea efectuării urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de utilizare a violenței împotriva unui reprezentant al legii care nu pune în pericol viața sau sănătatea persoanei și utilizarea violenței împotriva unui reprezentant al legii care pune în pericol viața sau sănătatea persoanei, prevăzută de Secțiunea 1 art. 318 și Secțiunea 2 art. 318 din C. pen. rus, pedepsite cu închisoarea de până la 10 ani.

S-a arătat că în cererea formulată și transmisă de autoritățile judiciare din Federația Rusă este menționată expres solicitarea de arestare provizorie în vederea extrădării, precum și intenția de a comunica cererea de extrădare.

Persoana extrădabilă a fost reținută pe o perioadă de 24 de ore, începând cu 17.07.2019, ora 18:10, până la 18.07.2019, ora 18:10, iar prin încheierea din 18.07.2019 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 372/30.07.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 44 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală raportat la art. 16 alin. (1) și art. 22 din Convenția europeană de extrădare încheiată la Paris la 13.12.1957, ratificată prin Legea nr. 80/1997, a fost admisă cererea formulată de statul solicitant Federația Rusă, dispunându-se arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei extrădabile A. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu 18.07.2019 până la 16.08.2019 inclusiv, măsura arestării provizorii fiind menținută până la data de 26.08.2019, prin încheierea din data de 13.08.2019.

La data de 20.08.2019, Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară a înaintat cererea de extrădare formulată de autoritățile din Federația Rusă și înscrisurile prevăzute de art. 36, după efectuarea controlului de regularitate prevăzut de art. 38 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

La termenul din 18.07.2019 s-a procedat la identificarea persoanei extrădabile, aceasta învederând că numele său este A. și i s-au adus la cunoștință faptele pentru care este cercetat în Federația Rusă și pentru care a fost emis mandat național de arestare preventivă, curtea de apel procedând la luarea unei declarații persoanei solicitate.

La interpelarea Curții, persoana extrădabilă A. a arătat că înțelege să formuleze opoziție la extrădare, motivele fiind prezentate în scris și înregistrate la dosar în data de 13.08.2019. În același timp, a arătat persoana solicitată că înțelege să se prevaleze de regula specialității.

În fapt, s-a reținut că la data de 17.07.2019, în jurul orei 14:00, la Punctul de Trecere a Frontierei Giurgiu s-a prezentat cetățeanul bulgar A., cu ocazia controlului constatându-se că acesta figurează în alertă INTERPOL având statusul wanted.

Prin adresa din 17.07.2019, Inspectoratul General al Poliției Române - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național INTERPOL a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București solicitarea autorităților judiciare din Federația Rusă având ca obiect cererea de difuziune de urmărire internațională transmisă de Interpol Moscova cu privire la cetățeanul bulgar A., urmărit pentru săvârșirea infracțiunilor de utilizarea violenței împotriva unui reprezentant al legii care nu pune în pericol viața sau sănătatea persoanei și utilizarea violenței împotriva unui reprezentant al legii care pune în pericol viața sau sănătatea persoanei, fapte prevăzute și pedepsite de dispozițiile Secțiunea 1 art. 318 și sec. 2 art. 318 C. pen. rus.

S-a reținut în sarcina acestuia că, la data de 31.01.2018, aflându-se la volanul unui autovehicul de transport internațional pe teritoriul Federației Ruse, a fost oprit în trafic de către un lucrător al poliției rutiere în vederea verificării documentelor. Cetățeanul bulgar a refuzat să prezinte documentele și a aplicat lucrătorului de poliție mai multe lovituri în zona pieptului și capului, provocându-i leziuni care nu i-au pus viața în pericol viața. De asemenea, când inspectorii de stat ruși ai controlului vehiculelor au încercat să blocheze vehiculul, cetățeanul bulgar le-a aplicat mai multe lovituri cu un levier, provocându-le leziuni periculoase pentru sănătatea și viața victimei.

Conform legislației ruse, faptele întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de utilizarea violenței împotriva unui reprezentant al legii care nu pune în pericol viața sau sănătatea umană și utilizarea violenței împotriva unui reprezentant al legii care pune în pericol viața sau sănătatea umană, fapte prevăzute și pedepsite de dispozițiile Secțiunea 1 art. 318 și sec. 2 art. 318 C. pen. rus, pedeapsa maximă prevăzută de lege fiind de 10 de ani închisoare.

Fiind audiat atât de procuror, cât și de instanța curții de apel, A. a precizat că nu are obiecțiuni cu privire la identitate.

Conform adresei Ministerului Justiției al Republicii Bulgare, autoritățile bulgare au comunicat că nu se efectuează cercetări cu privire la persoana solicitată și nu se intenționează emiterea unui mandat de arestare pe numele acestuia.

Analizând opoziția formulată de persoana extrădabilă prin raportare la mențiunile actelor procedurale emanând de la autoritățile judiciare ale Federației Ruse, Curtea de Apel a reținut că în cauză nu este incident niciun caz de refuz al extrădării.

În acest sens, s-a reținut că A., cetățean bulgar, este urmărit penal pentru săvârșirea infracțiunilor de utilizarea violenței împotriva unui reprezentant al legii care nu pune în pericol viața sau sănătatea persoanei și utilizarea violenței împotriva unui reprezentant al legii care pune în pericol viața sau sănătatea persoanei, fapte prevăzute și pedepsite de dispozițiile Secțiunea 1 art. 318 și sec. 2 art. 318 C. pen. rus. Persoana extrădabilă nu este solicitantă de azil, nu beneficiază de statutul de refugiat și nici nu se bucură de imunitate de jurisdicție (art. 19 din Legea nr. 302/2004).

De asemenea, contrar susținerilor persoanei extrădabile, s-a constatat că faptele pentru care este suspectat A. sunt incriminate și în legislația română, respectiv art. 257 alin. (1) raportat la art. 193 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., infracțiuni pedepsite cu pedeapsa închisorii de până la 3 ani, fiind astfel îndeplinită cerința dublei incriminări (art. 24 din Legea nr. 302/2004) și cerința gravității pedepsei (art. 26 din Legea nr. 302/2004), consatându-se că din cuprinsul rezoluției de inițiere a dosarului penal rezultă atribuțiile persoanelor vătămate, ce dețin funcția de inspectori al Departamentului Teritorial de Supraveghere a Drumurilor de Stat, fiind astfel incidente dispozițiile art. 257 prin raportare la art. 175 C. pen.

Totodată, cu privire la aspectele invocate de persoana extrădabilă referitoare la nulitatea actelor întocmite de autoritățile române cu ocazia identificării persoanei solicitate sau încălcarea dispozițiilor referitoare la respectarea dreptului la un proces echitabil, față de lipsa informării sau citării persoanei extrădabile în fața autorităților judiciare din Federația Rusă, instanța curții de apel a constatat că respectivele apărări nu se încadrează în vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al extrădării, prevăzute de art. 21 și 22 din Legea nr. 302/2004.

Conform exigențelor legale, raportat la motivul de opoziție, Curtea de Apel a înțeles că refuzul la extrădare poate opera numai atunci când se apreciază că procedura de judecată a nesocotit dreptul la apărare recunoscut oricărei persoane acuzate sau suspectate de săvârșirea unei infracțiuni, sens în care a constatat că împotriva persoanei extrădabile a fost emis un mandat de arestare la data de 25.09.2018 de către Tribunalul din Pskov, Regiunea Pskov, Federația Rusă, în vederea efectuării urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de utilizare a violenței împotriva unui reprezentant al legii care nu pune în pericol viața sau sănătatea persoanei și utilizarea violenței împotriva unui reprezentant al legii care pune în pericol viața sau sănătatea persoanei, prev. de Secțiunea 1 art. 318 și Secțiunea 2 art. 318 C. pen. rus.

De asemenea, s-a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 31 din Legea nr. 302/2004, neputându-se constata că autoritățile judiciare din Federația Rusă ar nesocoti garanțiile fundamentale de procedură și de protecție a dreptului la apărare al persoanei extrădabile, în condițiile în care Federația Rusă a ratificat Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale încheiată la Roma în data de 04.11.1950. În acest sens, Curtea a apreciat că persoana extrădabilă va avea, ulterior, acces la o procedură de judecată în care i se vor acorda toate garanțiile dreptului la apărare, în sensul art. 6 din Convenție.

Totodată, Curtea de Apel a constatat lipsa indiciilor privind nerespectarea garanțiilor de procedură și standardele de protecție a drepturilor fundamentale (art. 31 din Legea nr. 302/2004), precum și inexistența unor cauze care înlătură răspunderea penală sau executarea pedepsei (art. 33 și urm. din Legea nr. 302/2004).

Contrar susținerilor persoanei extrădabile, Curtea de Apel a constatat că Ministerul Justiției a efectuat controlul de regularitate internațională, în conformitate cu prevederile art. 38 din Legea nr. 302/2004, astfel cum reiese din adresa nr. x/2019 emisă la data de 20.08.2019, constatându-se că între România și Federația Rusă sunt aplicabile dispozițiile Convenției europene de extrădare încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, aspectele invocate de apărătorul persoanei extrădabile privind o eventuală procedură simplificată nefiind incidente în prezenta cauză, față de opoziția la extrădare formulată.

Drept urmare, câtă vreme persoana arestată este persoana urmărită, respectiv A., neexistând nicio opoziție cu privire la identitate, neexistând niciun impediment care exclude extrădarea, în temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, raportat la Convenția de extrădare de la Paris din data de 13.12.1957, Curtea de Apel București, secția I penală a admis cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare ale Federației Ruse și a dispus extrădarea și predarea în Federația Rusă a persoanei extrădabile A., constatând, totodată, că persoana extrădabilă s-a prevalat de regula specialității, urmând a dispune informarea statului solicitant cu privire la prezenta hotărâre.

Conform art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, constatând ca fiind îndeplinite condițiile extrădării, Curtea de Apel a dispus și menținerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A., solicitând admiterea acesteia și respingerea cererii de extrădare formulată de autoritățile judiciare ale Federației Ruse.

În motivarea contestației, persoana extrădabilă a arătat că Federația Rusă nu a ratificat cel de-al treilea Protocol din Convenția Europeană de Extrădare din anul 1957, pe care instanța de fond și-a întemeiat hotărârea, protocol care prevede că statele care îl ratifică pot realiza procedura simplificată doar pe baza acordului și fără o cerere formală de extrădare și, chiar dacă există cerere de extrădare, poate fi aplicată procedura simplificată, însă cu condiția ca acestă procedură să fie obligatorie pentru partea care a ratificat.

A apreciat că toate actele de procedură efectuate de autoritățile române sunt nule, având în vedere că în prezenta cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de Protocolul al treilea din Convenție, contrar celor reținute de instanța de fond.

Analizând contestația formulată de persoana extrădabilă, în raport de de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Potrivit art. 18 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pot fi extrădate din România, în temeiul prezentei legi, la cererea unui stat străin, persoanele aflate pe teritoriul său care sunt urmărite penal sau sunt trimise în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni ori sunt căutate în vederea executării unei măsuri de siguranță, a unei pedepse sau a unei alte hotărâri a instanței penale în statul solicitant.

Potrivit art. 19 din Legea nr. 302/2004 republicată, nu pot fi extrădați din România: (...)

b) solicitanții de azil, beneficiarii statutului de refugiat sau ai protecției subsidiare în România, în cazurile în care extrădarea ar avea loc în țara de origine sau în orice alt stat în care viața ori libertatea acestora ar fi pusă în pericol sau în care ar fi supuși la tortură, tratamente inumane și degradante;

c) persoanele străine care se bucură în România de imunitate de jurisdicție, în condițiile și în limitele stabilite prin convenții sau prin alte înțelegeri internaționale;

d) persoanele străine citate în străinătate în vederea audierii ca suspecți, persoane vătămate, părți, martori sau experți ori interpreți în fața unei autorități judiciare române solicitante, în limitele imunităților aferente prin convenție internațională.

Art. 21 alin. (1) lit. a) - f) din Legea nr. 302/2004, republicată, prevede că extrădarea va fi refuzată (i) dacă nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, sau al oricărui alt instrument internațional pertinent în domeniu, ratificat de România; (ii) există motive serioase să se creadă că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii unei persoane pe motive de rasă, religie, sex, naționalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenență la un anumit grup social; (iii) situația persoanei riscă să se agraveze din unul dintre motivele enunțate la lit. b); (iv) cererea este formulată într-o cauză aflată pe rolul unor tribunale extraordinare, altele decât cele constituite prin instrumente internaționale pertinente sau în vederea executări unei pedepse aplicate de un asemenea tribunal; (v) se referă la o infracțiune de natură politică sau la o infracțiune conexă unei infracțiuni politice și (vi) se referă la o infracțiune militară care nu constituie o infracțiune de drept comun.

În conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, extrădarea poate fi admisă numai dacă fapta pentru care este suspectată sau acuzată ori a fost condamnată persoana a cărei extrădare se solicită este prevăzută ca infracțiune atât de legea statului solicitant, cât și de legea română (dubla incriminare).

În cauza pendinte, ceea ce s-a supus examinării instanței este cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare ale Federației Ruse cu privire la persoana extrădabilă A., cetățean bulgar, urmărit internațional în baza mandatului de arestare emis la data de 25.09.2018 de către Tribunalul din Pskov, Regiunea Pskov, Federația Rusă, în vederea efectuării urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de utilizare a violenței împotriva unui reprezentant al legii care nu pune în pericol viața sau sănătatea persoanei și utilizarea violenței împotriva unui reprezentant al legii care pune în pericol viața sau sănătatea persoanei, prevăzută de Secțiunea 1 art. 318 și Secțiunea 2 art. 318 din C. pen. rus, pedepsite cu închisoarea de până la 10 ani.

Ca situație de fapt, s-a reținut în sarcina persoanei solicitate că, în timp ce se afla la volanul unui autovehicul de transport internațional pe teritoriul Federației Ruse, la data de 31.01.2018, a fost oprit în trafic de către un lucrător al poliției rutiere în vederea verificării documentelor. Cetățeanul bulgar a refuzat să prezinte documentele și a aplicat lucrătorului de poliție mai multe lovituri în zona pieptului și capului, provocându-i leziuni care nu i-au pus în pericol viața. De asemenea, când inspectorii de stat ruși ai controlului vehiculelor au încercat să blocheze vehiculul, cetățeanul bulgar le-a aplicat mai multe lovituri cu un levier, provocându-le leziuni periculoase pentru sănătatea și viața acestora.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că hotărârea contestată este legală și temeinică în sensul că în mod corect s-a dispus extrădarea și predarea în Federația Rusă a persoanei solicitate A., în cauză neexistând motive de refuz al extrădării.

Astfel, așa cum bine a reținut judecătorul primei instanțe, persoana extrădabilă nu este solicitantă de azil, nu beneficiază de statutul de refugiat și nici nu se bucură de imunitate de jurisdicție, nefiind incidentă niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 19 din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, raportat la dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 se reține că în cauză nu se constată încălcări ale dreptului la un proces echitabil în sensul Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, sau al oricărui alt instrument internațional pertinent în domeniu, ratificat de România; nu sunt indicii din care să rezulte că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii pe motive de rasă, religie, sex, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenență la un anumit grup social și nici că procedura de judecată ar nesocoti dreptul la apărare recunoscut oricărei persoane acuzate sau suspectate de săvârșirea unei infracțiuni, astfel cum cer dispozițiile art. 31 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Se reține că împotriva persoanei extrădabile a fost emis un mandat de arestare de către Tribunalul din Pskov, Regiunea Pskov, Federația Rusă, în vederea efectuării urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de utilizare a violenței împotriva unui reprezentant al legii care nu pune în pericol viața sau sănătatea persoanei și utilizarea violenței împotriva unui reprezentant al legii care pune în pericol viața sau sănătatea persoanei, prev. de Secțiunea 1 art. 318 și Secțiunea 2 art. 318 C. pen. rus.

Astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, nu există elemente pe baza cărora să se poată concluziona că autoritățile judiciare din Federația Rusă ar nesocoti garanțiile fundamentale de procedură și de protecție a dreptului la apărare al persoanei solicitate, în condițiile în care aceasta a ratificat Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale încheiată la Roma în data de 04.11.1950.

Totodată, se constată că faptele pentru care este cercetată persoana solicitată sunt incriminate și în legislația română, respectiv art. 257 alin. (1) raportat la art. 193 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., infracțiuni pedepsite cu închisoare de până la 3 ani, fiind astfel îndeplinită cerința dublei incriminări potrivit dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 302/2004, iar potrivit art. 26 din Legea nr. 302/2004, este îndeplinită și cerința gravității pedepsei pentru faptele pentru care este cercetată.

În ce privește susținerea persoanei solicitate în sensul că Federația Rusă nu a ratificat cel de-al treilea Protocol din Convenția Europeană de Extrădare din anul 1957, protocol care prevede că statele care îl ratifică pot realiza procedura simplificată pe baza acordului și fără o cerere formală de extrădare, Înalta Curte apreciază că această critică nu poate fi primită atâta vreme cât persoana solicitată a făcut opoziție la extrădare și a arătat că înțelege să se prevaleze de regula specialității.

În conformitate cu art. 1 din Protocol, privind obligația de extrădare potrivit procedurii simplificate, părțile contractante se angajează să extrădeze una către cealaltă în baza procedurii simplificate (...) sub rezerva consimțământului acestor persoane și a aprobării de către partea solicitantă.

Or, în contextul în care persoana solicitată a formulat opoziție la extrădare nu sunt incidente dispozițiile privind procedura simplificată la care se referă al treilea Protocol adițional la Convenția Europeană de extrădare.

Ca urmare, între România și Federația Rusă sunt aplicabile dispozițiile Convenției europene de extrădare încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, așa cum corect se menționează și în Adresa nr. x/2019 din 20.08.2019 emisă de Ministerul Justiției cu ocazia efectuării controlului de regularitate internațională, conform art. 38 din Legea nr. 302/2004.

În raport de cele arătate, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și ale art. 53 din Legea nr. 302/2004, să se dispună respingerea, ca nefondată, a contestației formulate în cauză.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 151 din data de 22 august 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator în sumă de 255 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul interpretului de limbă bulgară pentru contestator se suportă din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 septembrie 2019.

Procesat de GGC - GV