ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 869/2020

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 115 din 15 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 104 alin. (9) și 10 și art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, a fost menținută măsura arestării în vederea predării către autoritățile judiciare din Italia a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 16.12.2020 și până la 14.01.2021 inclusiv.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, la data de 14.12.2020, a fost înregistrat referatul Biroului Executări Penale din cadrul Curții de Apel Craiova cu propunerea de menținere a măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 zile, conform art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Totodată, a constatat că, prin Sentința penală nr. 196 din 12 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020, definitivă, s-a dispus admiterea cererii de executare a mandatului european de arestare emis la data de 21.10.2020 de către autoritățile judiciare din Italia - Magistratul însărcinat cu ancheta preliminară de la Tribunalul din Belluno - în baza mandatului de arestare preventivă emis la data de 10.09.2020, în Dosarul nr. x/2020 R.G.N.R.-410/2020 R.G. G.I.P., pe numele cetățeanului român A.

În temeiul art. 104 alin. (5) și (6) din Legea nr. 302/2004, s-a luat act de consimțământul la predare exprimat de persoana solicitată A. și s-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare italiene cu respectarea regulii specialității prevăzută de art. 117 din Legea nr. 302/2004.

A fost menținută măsura arestării persoanei solicitate A. în vederea predării pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 16.11.2020 până la data de 15.12.2020 inclusiv.

S-a constatat că în respectiva procedură persoana solicitată a fost privată de libertate începând cu data de 31.10.2020 la zi.

S-a reținut că hotărârea de predare pronunțată de Curtea de Apel Craiova la data de 12.11.2020 a rămas definitivă la aceeași dată, situație în care, conform art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, predarea se realizează în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, precum și că măsura arestării persoanei solicitate în vederea predării a fost menținută pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 16.11.2020 până la 15.12.2020 inclusiv.

Examinând actele dosarului, instanța de fond a constatat că, la data de 14.12.2020, a fost înregistrată adresa Biroului Național Sirene nr. x/SIRENE/CHI din 11.12.2020, prin care a informat Curtea de Apel Craiova cu privire la imposibilitatea realizării misiunii de predare către Italia a persoanei solicitate, având în vedere contextul actual al epidemiei de COVID-19. La adresa înaintată, Biroul Național Sirene a atașat formularul M primit de la Biroul Sirene Italia, prin care autoritățile judiciare italiene solicită prelungirea măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate.

Prima instanță a reținut că, din datele transmise de Biroul Național Sirene, rezultă că persoana solicitată A. nu poate fi predată către autoritățile din Italia până la data de 15.12.2020, având în vedere imposibilitatea realizării misiunii de predare către Italia a persoanei solicitate în contextul actual al epidemiei de COVID-19, situație în care se va stabili o altă dată, fiind incidente dispozițiile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, conform cărora:

"Dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită."

Astfel, instanța a constatat că această dată se situează dincolo de limita celor 30 de zile fixate prin hotărâre.

S-a mai arătat că dispozițiile legale menționate constituie transpunerea în legea română a dispozițiilor art. 23 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI cu denumirea "termenul pentru predarea persoanei", dispoziții care au fost interpretate în jurisprudența Curții Europene de Justiție în cauza C-640/15, hotărârea din 25 ianuarie 2017, cauza Vilkas. În această hotărâre s-a reținut că "o interpretare a articolului 15 alin. (1) și a art. 23 din Decizia-cadru potrivit căreia autoritatea judiciară de executare nu ar mai trebui să procedeze la predarea persoanei căutate și nici să convină, în acest scop asupra unei noi date a predării cu autoritatea judiciară emitentă după expirarea termenelor menționate la articolul 23, ar fi de natură să aducă atingere obiectivului de accelerare și de simplificare a cooperării judiciare urmărit de decizia cadru, această interpretare fiind printre altele susceptibilă să oblige statul membru emitent să emită un al doilea mandat european de arestare pentru a permite desfășurarea unei noi proceduri de predare în termenele prevăzute de decizia-cadru" (parag. 71) și, de asemenea, că "simpla expirare a termenelor stabilite la art. 23 nu poate exonera statul membru de executare de obligația de a continua procedura de executare a unui mandat european de arestare și de a proceda la predarea persoanei căutate, autoritățile în cauză trebuind să convină, în acest scop, asupra unei noi date a predării" (parag. 72).

S-a subliniat că predarea, ca o consecință directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reținerea și remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Curtea de apel a constatat că în acest stadiu al procedurii nu este depășită nici durata totală a arestării preventive de 180 de zile prevăzută de dispozițiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, în condițiile în care, în cauză, persoana solicitată a fost arestată provizoriu la data de 31.10.2020.

Prin urmare, în vederea realizării efective a predării, în temeiul art. 104 alin. (9) și 10 și art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, a menținut măsura arestării în vederea predării către autoritățile judiciare din Italia a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 16.12.2020 și până la 14.01.2021 inclusiv.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat contestație persoana solicitată A., arătând că, în condițiile în care subzistă situația generată de pandemia cu Covid-19 care face imposibilă punerea în executare a mandatului european de arestare și predarea sa către autoritățile italiene, se tinde la depășirea duratei totale a arestării provizorii. În acest context, a opinat că, în conformitate cu prevederile art. 113 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, se poate dispune punerea sa în libertate fără ca acest lucru să impieteze asupra punerii ulterioare în executare a mandatului european de arestare, cu atât mai mult cu cât și-a exprimat acordul de a fi predat autorităților italiene.

În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura arestului la domiciliu.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, potrivit art. 4251 din C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (4) din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, în mod excepțional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existența unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viața sau sănătatea persoanei căutate, executarea mandatului european de arestare urmând a avea loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratul General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

În aceste condiții, devin incidente dispozițiile art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării, pronunțându-se prin încheiere motivată, precum și cele ale alin. (10) al aceluiași articol, care prevăd că, în toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezența apărătorului, pe o perioadă inițială de maxim 30 de zile, și că durata totală a acesteia, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile.

Așadar, din interpretarea prevederilor legale anterior menționate, rezultă că, în situația în care, ulterior admiterii cererii de punere în executare a mandatului european de arestare, prilej cu care s-a dispus și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, nu se poate proceda la predarea persoanei solicitate, din motive obiective, independente de voința autorităților implicate, măsura preventivă dispusă trebuie verificată periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, fără ca durata totală a acesteia, până la predarea efectivă, să poată depăși 180 de zile.

Verificând, în acest context, actele dosarului, se constată, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, că, în speță, prin Sentința penală nr. 197 din 12 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020, definitivă, a fost admisă cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 21.10.2020, de către autoritățile judiciare din Italia - Magistratul însărcinat cu ancheta preliminară de la Tribunalul din Belluno- în baza mandatului de arestare preventivă emis la data de 10.09.2020, în Dosarul nr. x/2020 R.G.N.R. - 410/2020 R.G. G.I.P., pe numele cetățeanului român A.

În temeiul art. 104 alin. (5) și (6) din Legea nr. 302/2004, s-a luat act de consimțământul la predare exprimat de persoana solicitată A.

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare italiene cu respectarea regulii specialității prevăzută de art. 117 din Legea nr. 302/2004.

A fost menținută măsura arestării persoanei solicitate A. în vederea predării pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 16.11.2020 până la data de 15.12.2020 inclusiv.

Totodată, s-a constatat că, în respectiva procedură, persoana solicitată a fost privată de libertate începând cu data de 31.10.2020 la zi.

De asemenea, se reține că, din înscrisurile depuse la dosarul de fond (adresa din 11.12.2020 a Biroului Național Sirene și formularul M primit de la Biroul Sirene Italia), rezultă că autoritățile judiciare din statul emitent au comunicat că preluarea persoanei solicitate nu se va putea efectua până la 15 decembrie 2020, din cauza restricțiilor de deplasare și a situației generate de pandemia de COVID-19, context în care s-a solicitat prelungirea măsurii arestării în vederea predării dispuse față de contestator.

Raportat la aceste aspecte, se constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 113 alin. (2) și art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată și a menținut arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 16.12.2020 și până la 14.01.2021 inclusiv, imposibilitatea predării acesteia fiind determinată de motive obiective independente de voința autorităților implicate, respectiv de restricțiile severe de deplasare pe teritoriul statului italian în contextul nefavorabil generat de evoluția rapidă a pandemiei de COVID-19. De altfel, în susținerea solicitării de menținere a măsurii preventive, autoritatea solicitantă a indicat dificultățile concrete de organizare a zborurilor, dar și demersurile pe care efectuează pentru accelerarea procedurii cu compania aeriană.

În plus, având în vedere data luării măsurii arestării față de persoana solicitată, respectiv 31.10.2020, se observă că sunt respectate și dispozițiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, până la acest moment măsura preventivă nedepășind durata maximă de 180 de zile. Ca urmare, Înalta Curte apreciază ca fiind neîntemeiate criticile apărării referitoare la iminenta depășire a acestei durate maxime.

Deopotrivă, Înalta Curte arată că, din interpretarea dispozițiilor art. 104 alin. (6) - (11) din Legea nr. 302/2004, rezultă că măsurile preventive reglementate de art. 202 alin. (4) lit. b), c) și d) din C. proc. pen. (controlul judiciar, controlul judiciar pe cauțiune și arestul la domiciliu) pot fi dispuse doar pe parcursul procedurii de executare a mandatului european de arestare desfășurate în fața instanței, nu și la finalizarea acesteia prin admiterea cererii formulate de autoritățile judiciare solicitante, când, odată cu încuviințarea predării, organul judiciar român trebuie să emită, de îndată și un mandat de arestare (conform alin. (13) al art. 104 din Legea nr. 302/2004), astfel încât luarea/menținerea măsurii arestării preventive față de persoana solicitată este obligatorie, iar nu facultativă.

Ca urmare, în această etapă a procedurii, ulterioară încuviințării predării, nu există posibilitatea dispunerii măsurii arestului la domiciliu, așa cum a solicitat contestatorul, având în vedere că predarea sa către autoritățile judiciare străine emitente ale mandatului european de arestare se poate face doar în stare de arest preventiv. În aceste condiții, Înalta Curte consideră că nu poate fi primită solicitarea contestatorului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

Pentru motivele de mai sus, nefiind identificate motive de nelegalitate ori netemeinicie a hotărârii contestate, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii penale nr. 115 din 15 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii penale nr. 115 din 15 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 decembrie 2020.

GGC - NN