ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 561/2020

Asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 74 din 11 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 104 alin. (9) și (10) și art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, a menținut măsura arestării în vederea predării către autoritățile judiciare din Italia a persoanei solicitate A., arestat în C.R.A.P. Mehedinți, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 14 septembrie 2020 și până la 13 octombrie 2020, inclusiv.

Cheltuielile judiciare au fost reținute în sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

La data de 11 septembrie 2020, a fost înregistrat referatul Biroului Executări Penale din cadrul Curții de Apel Craiova cu propunerea de menținere a măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 zile, conform art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În referatul întocmit s-a reținut că, prin Sentința penală nr. 132 din 11 august 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020, definitivă, s-a dispus admiterea cererii de executare a Mandatului european de arestare emis la data de 22 iulie 2020 de către autoritățile judiciare din Italia - Tribunalul din Grosseto - Judecătorul pentru cercetări preliminare în Dosarul nr. x/x RGNR-20/483 GIP pe numele persoanei solicitate A.

În temeiul art. 104 alin. (5) și (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a luat act de consimțământul la predare exprimat de persoana solicitată și s-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Italia cu respectarea regulii specialității prevăzute de art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată.

A fost menținută măsura arestării persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 15 august 2020 până la data de 13 septembrie 2020, inclusiv.

S-a constatat că în respectiva procedură persoana solicitată a fost privată de libertate începând cu data de 30 iulie 2020 la zi.

Prin Adresa nr. x din 11 septembrie 2020, Biroul Național SIRENE a informat Curtea de Apel Craiova cu privire la imposibilitatea misiunii de predare către Italia a persoanei solicitate, având în vedere contextul actual al epidemiei COVID-19 și dificultățile privind procurarea biletelor de avion pentru zborurile România - Italia. La adresa înaintată, Biroul Național SIRENE a atașat formularul M primit la data de 11 septembrie 2020 de la Biroul SIRENE Italia, prin care autoritățile judiciare italiene solicită prelungirea măsurii arestării persoanei solicitate cel puțin până la data de 30 septembrie 2020 (data posibilă a preluării persoanei solicitate din România).

Curtea de Apel Craiova a reținut că hotărârea de predare din data de 11 august 2020 a rămas definitivă la aceeași dată, situație în care, conform art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, predarea se realizează în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare și că măsura arestării persoanei solicitate în vederea predării a fost menținută pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 15 august 2020 până la 13 septembrie 2020, inclusiv, precum și faptul că, din datele transmise de Biroul Național Sirene, rezultă că persoana solicitată A. nu poate fi predată către autoritățile din Italia până la data de 13 septembrie 2020, având în vedere imposibilitatea organizării misiunii de predare/preluare a persoanei solicitate din cauza condițiilor impuse de contextul epidemiologic actual, situație în care se va stabili o altă dată, fiind incidente dispozițiile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, conform cărora:

"dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită."

A constatat că această dată se situează dincolo de limita celor 30 de zile fixate prin hotărâre și că dispozițiile legale menționate constituie transpunerea în legea română a dispozițiilor art. 23 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI cu denumirea "termenul pentru predarea persoanei", dispoziții care au fost interpretate în jurisprudența Curții Europene de Justiție în cauza C-640/15, Hotărârea din 25 ianuarie 2017, cauza Vilkas astfel:

"o interpretare a articolului 15 alin. (1) și a art. 23 din Decizia-cadru potrivit căreia autoritatea judiciară de executare nu ar mai trebui să procedeze la predarea persoanei căutate și nici să convină, în acest scop asupra unei noi date a predării cu autoritatea judiciară emitentă după expirarea termenelor menționate la articolul 23, ar fi de natură să aducă atingere obiectivului de accelerare și de simplificare a cooperării judiciare urmărit de decizia cadru, această interpretare fiind printre altele susceptibilă să oblige statul membru emitent să emită un al doilea mandat european de arestare pentru a permite desfășurarea unei noi proceduri de predare în termenele prevăzute de decizia-cadru" (paragraf 71) și de asemenea că "simpla expirare a termenelor stabilite la art. 23 nu poate exonera statul membru de executare de obligația de a continua procedura de executare a unui mandat european de arestare și de a proceda la predarea persoanei căutate, autoritățile în cauză trebuind să convină, în acest scop, asupra unei noi date a predării." (paragraf 72).

A apreciat că solicitarea apărării privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu este nefondată în raport de prevederile legale ce reglementează această procedură specială. Dispozițiile art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, prevăd că, în cazul prevăzut la alin. (5) (respectiv acela în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa), dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute la art. 99, judecătorul se poate pronunța prin sentință, potrivit art. 109, deopotrivă asupra arestării și predării persoanei solicitate. Tot astfel, conform prevederilor art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, în situația în care, ulterior, instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare se dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, textul de lege neacordând instanței posibilitatea de a aprecia cu privire la aplicarea unei alte măsuri preventive prevăzute de C. proc. pen. Predarea, ca o consecință directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reținerea și remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

În acest stadiu al procedurii nu este depășită nici durata totală a arestării preventive prin raportare la dispozițiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit cărora durata totală a arestării până la predarea efectivă către statul emitent nu poate depăși în niciun caz 180 de zile. În cauză persoana solicitată a fost arestată provizoriu la data de 31 iulie 2020. Prin urmare, în vederea realizării efective a predării, în temeiul art. 104 alin. (9) și (10) și art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, va menține măsura arestării în vederea predării către autoritățile judiciare din Italia a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 14 septembrie 2020 și până la 13 octombrie 2020, inclusiv.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A., fără a motiva calea de atac.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 14 septembrie 2020, sub nr. x/2020/a2.

În dezbateri, contestatorul persoana solicitată, pentru motivele expuse de către apărătorul său desemnat din oficiu, redate în partea introductivă a prezentei decizii, a solicitat înlocuirea măsurii arestării în vederea predării cu măsura arestului la domiciliu.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A. pe baza actelor dosarului, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că dispozițiile art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, reglementează procedura și condițiile predării persoanei solicitate și prevăd următoarele:

"(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu sprijinul unității de poliție pe raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

(2) Dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

(3) În cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte.

(4) În toate cazurile, în momentul predării, autoritățile române comunică autorităților statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica."

Art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, statuează că "instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 112".

Totodată, dispozițiile art. 104 alin. (10) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, stabilesc că "durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile".

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale rezultă că, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, instanța competentă dispune arestarea persoanei solicitate în vederea predării ei către statul emitent, măsură ce se verifică periodic, până la predarea efectivă, și a cărei durată totală (formată din durata arestului în procedura de executare a mandatului european de arestare, la care se adaugă durata arestului în procedura subsecventă rămânerii definitive a hotărârii de predare și până la predarea efectivă) nu poate depăși 180 de zile.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reține că, la data de 11 septembrie 2020, Curtea de Apel Craiova a fost sesizată cu cererea formulată de Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliției Române - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, Biroul Național Sirene, de menținere a măsurii arestării persoanei solicitate A., în vederea predării acesteia către autoritățile judiciare din Italia în baza Sentinței penale definitive nr. 132 din 11 august 2020 a Curții de Apel Craiova, prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate în baza mandatului european de arestare emis pe numele acesteia, la data de 22 iulie 2020, de către autoritățile judiciare din Italia- Tribunalul din Grosseto - Judecătorul pentru cercetări preliminare, în Dosarul nr. x/x RGNR-20/483 GIP.

În argumentarea cererii, autoritățile judiciare din Italia au solicitat menținerea persoanei solicitate A. în arest în vederea predării, arătând că s-au aflat în imposibilitatea preluării acesteia, ca urmare a restricțiilor impuse în contextul pandemiei de COVID-19 și a dificultăților întâmpinate în procurarea biletelor de avion pentru zborurile directe România - Italia.

În acest context, constatând că, pe fondul pandemiei de coronavirus, misiunea de predare a persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Italia nu poate fi realizată până la data la care s-a dispus arestarea acesteia în vederea predării, instanța de fond, făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 104 alin. (9) coroborat cu art. 104 alin. (10) și (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, cu referire la art. 113 alin. (2) din același act normativ, a dispus, prin încheierea contestată în cauza pendinte, menținerea măsurii arestării față de persoana solicitată, pe o perioadă de 30 zile, data de 14 septembrie 2020 și până la 13 octombrie 2020, inclusiv, în vederea predării acesteia către statul emitent al mandatului european de arestare.

În cadrul prezentului demers judiciar, persoana solicitată A. contestă temeinicia soluției instanței de fond, solicitând înlocuirea măsurii arestării în vederea predării cu arestul la domiciliu.

Evaluând susținerile contestatorului persoană solicitată, Înalta Curte constată caracterul lor neîntemeiat, reținând în acest sens, prioritar, că arestarea persoanei solicitate și, subsecvent, menținerea acestei măsuri în vederea predării sunt obligatorii în situația dată, în care, prin sentință penală definitivă s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare și predarea persoanei solicitate.

Legea specială nu permite luarea unei măsuri alternative în această situație, întrucât predarea persoanei solicitate către autoritățile străine nu se poate face decât în stare de arest. Practic, predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecință directă a admiterii solicitării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate și menținerea acestea în custodia statului solicitat, întrucât numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea ei către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

În acest sens, notează că dispozițiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, sub aspectul posibilității înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condițiile prevăzute de art. 211 - 222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecății, nu și după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanța s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu și arestarea persoanei solicitate în vederea predării, măsură provizorie care se menține până la predarea efectivă a persoanei solicitate.

În considerarea acestor argumente, Înalta Curte constată că cererea distinctă formulată de contestatorul persoană solicitată prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, de dispunere a unei măsuri preventive mai puțin intruzive, este, în mod evident, lipsită de temei legal.

Totodată, notează că, în condițiile în care, ca efect al situației epidemiologice internaționale determinate de răspândirea infecțiilor cauzate de coronavirusul - SARS-CoV-2, în prezent, printre altele, s-a înregistrat o reducere a numărului de zboruri dintre statul român și cel italian, această împrejurare constituie un motiv obiectiv, de notorietate și independent de voința autorităților române sau alte statului emitent, în sensul art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, care a determinat imposibilitatea punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, până la data fixată inițial.

Totodată, notează că Legea nr. 302/2004, republicată, reglementează în cuprinsul art. 113 termenul în interiorul căruia trebuie să se realizeze predarea, cât și sancțiunea care intervine în caz contrar, astfel încât, potrivit alin. (3) al acestui articol, persoana solicitată în cauză va fi pusă în libertate în cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, iar persoana în cauză nu a fost primită de către statul emitent.

Prevederile de mai sus se completează sub aspectul duratei măsurii preventive cu dispozițiile art. 104 alin. (10) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit cărora:

"În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezența apărătorului. Durata inițială a arestării nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile."

În acest context, Înalta Curte reține că persoana solicitată A. a fost privată de libertate de la data de 30.07.2020. În consecință, constată că măsura dispusă de instanța de fond este legală și temeinică și din perspectiva perioadei maxime de 180 de zile înlăuntrul căreia trebuie să se realizeze efectiv predarea persoanei solicitate.

În raport cu argumentele prezentate, constatând că menținerea arestării persoanei solicitate A. în vederea predării acesteia către autoritățile judiciare din Italia constituie o măsură privativă de libertate temporară, care satisface pe deplin exigențele impuse de dispozițiile legale incidente în materie, fiind singura aptă a asigura finalizarea procedurii speciale reglementată de Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond în urma efectuării verificărilor la care este îndrituită conform dispozițiilor art. 104 alin. (9) și următoarele din Legea nr. 302/2004, republicată, este temeinică și legală, iar criticile formulate de contestator, neîntemeiate.

Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată persoana solicitată A.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și (6) din C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii nr. 74 din 11 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată A., în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 septembrie 2020.

Procesat de GGC - LM